Azi se împlineşte un an de când PF Daniel este Patriarhul României. Cu un simplu search pe nenea Google, o să-i aflaţi minusurile şi realizările.
Eu îi doresc, pe lângă sănătate& alte cele uzuale, să apropie Biserica de oameni. Să schimbe mentalitatea grosului popimii- nu să ceară cu nesimţire de la enoriaşi, să ajute semenii necăjiţi, dar nu de ochii lumii.
marți, 30 septembrie 2008
luni, 29 septembrie 2008
Păunescu nu-i prost. E doar laş
Desigur că este strigător la cer că Adrian Păunescu a fost numit în comisia parlamentară care va ancheta activitatea Institutului Cultural Român. Desigur că o asemenea tristă figură ar trebui să aibă bandă adezivă peste gură. Dar tot desigur e că a ajuns parlamentar votat de români, nu de extratereştri. Poetul, cândva de valoare, a simţit însă că a intrat pe un teren ultra-expus, unde mişcările n-o să-l favorizeze în viitoarea campanie electorală. De aceea a declarat pentru Ziare.com: "Recenta mea numire ca membru al Comisiei care trebuie sa verifice felul in care s-au cheltuit fondurile Institutului Cultural Roman nu este potrivita pentru mine. Toata viata am fost eficace in pozitia de avocat, nu de procuror. Nu accept sa mi se ia drepturi, dar nu pot sa accept sa mi se acorde privilegii si insarcinari care nu imi trebuie si nu mi se potrivesc". Ce argumentaţie de şmecher, paravan pentru laşitate!
La Primăria Dej legea este un fel de Hopa-Mitică
Primarul Morar continuă ilegalităţile lui Ungur
La Primăria Dej legea este un fel de Hopa-Mitică
Încălcarea legilor şi nesocotirea voinţei locuitorilor Dejului a fost o practică uzuală pe vremea când era primar Ioan Ungur. Anul acesta dejenii au votat să se schimbe această stare, să se instaureze legalitatea. Aşa a ieşit primar Costan Morar, în care oamenii au investit speranţe imense. Din păcate, deşi în ce priveşte gospodărirea oraşului lucrurile merg spre bine, Morar a început să păşească pe teritoriul minat al ilegalităţilor, marionetă a unor politicieni…
O naţionalizare şi jocuri murdare
Clădirile din centrul municipiului sunt în mijlocul unui litigiu care durează de ani de zile. E vorba despre cele de vis-à-vis de Primărie, din Piaţa Bobâlna, pe care le puteţi vedea în fotografiile alăturate. Miza afacerii este substanţială. Pe de-o parte sunt urmaşii foştilor proprietari care le revendică, de cealaltă- câteva firme care au cumpărat imobilele de la stat, în urma procesului de privatizare, şi care le-au inclus în patrimoniile lor. Un şir de procese sunt în curs.
Este la mintea cocoşului că nu poţi să dispui de ceva ce nu-ţi aparţine, fără să comiţi un abuz. Este ceea ce a făcut fostul primar, Ioan Ungur, şi actualul, Costan Morar. Au decis să restituie în natură clădirile, deşi ele nu erau în patrimoniul oraşului, ci al unor firme, care le-au cumpărat de la stat. Conform legilor, Primăria nu avea ce să caute în afacere. Astfel, se poate afirma că Primăria a făcut o naţionalizare.
Logic, foştii proprietari trebuiau să se adreseze pentru despăgubiri instituţiei Statului Român care a efectuat privatizarea.
Ungur a dat în timp mai multe decizii de punere în posesie, pe care, ulterior, tot el le-a revocat, ca în desenele animate cu Tom şi Jerry. De ce a procedat aşa, doar bănuim. Sigur e că s-a bălăcit în ilegalitate până la gât.
Ce spun legile şi Constituţia
Într-o adresă înregistrată sub numărul 16188/ 2VII 2008, la Consiliul local al municipiului Dej, de către reprezentanţii societăţilor Carpatex SRL, Onix Bijuteria SRL şi Alpa SA, care sunt în pericol să-şi piardă spaţiile, se spune:
“I. Dispoziţiile de restituire în natură avînd nr. 2674, 2675, 2676, 2677, 2678 şi 2679 emise de Primarul Municipiului Dej la data de 21.08.2006, sunt lovite de nulitate absolută pentru motive care vor fi expuse mai jos, astfel în mod corect şi legal, s-a dispus revocarea acestora prin dispoziţia nr. 3380 din 3.11. 2006.
II. Dispoziţiile de restituire în natură, având nr. 2674, 2675, 2676, 2678 şi 2679 emise de Primarul Municipiului Dej la data de 21.08.2006, sunt lovite de nulitate absolută fiind emise cu încălcarea următoarelor prevederi legale:
- art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 “(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute în art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de plată a imobilelor solicitate”, cu precizarea că fiind evidenţiate în patrimoniul reclamantelor (societăţi comerciale privatizate), persoanele care au solicitat notificări, în măsura în care erau îndreptăţite aveau dreptul la despăgubiri şi nu la restituirea în natură;
- art. 21 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, cu menţiunea că imobilele nu intră în categoria celor reglementate la acest articol.
- art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 “ În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”, prevederi care evidenţiază că dreptul de a emite dispoziţie pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent revine A.V.A.S. şi nu Primarului Municipiului Dej.
- art. 44 alin. 2 şi 3 din Constituţia României “(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”
- art. 480 din Codul civil- “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi abolut, însă în limitele determinate de lege.” şi art. 481 din acelaşi cod- “Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.”
Imobilele menţionate în dispoziţiile de restituire nu au fost în patrimoniul Municipiului Dej, astfel că este exclus dreptul primarului Municipiului Dej de a emite dispoziţii cu privire la imobile pe care nu le deţine în patrimoniu.
Sistetizând cele expuse mai sus, relevăm că imobilele proprietatea societăţilor S.C. ALPA S.A., S.C. CARPATEX S.R.L. şi S.C. ONIX BIJUTERIA S.R.L. nu puteau face obiectul dispoziţiilor de restituire în natură, iar competenţa pentru emiterea unor dispoziţii revenea organelor de conducere a acestor societăţi, iar pentru măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri, competenţa revine A.V.A.S. Bucureşti.
Alba-neagra lui Morar
Primarul Costan Morar a restabilit legalitatea prin Dispoziţia 1318/ 8.07.2008, revocând dispoziţiile lui Ungur, deoarece, transcriem cum e scris, “cotele de proprietate cu privire la imobil nu sunt în proprietatea municipiului Dej şi nu au fost nici la data emiterii dispoziţiilor iar acestor cote sunt înregistrate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.” Însă prin Dispoziţia 1737/12 IX 08, la doar două luni, Morar s-a răzgândit şi şi-a revocat propria decizie, rămânând valabile cele ale lui Ungur, ilegale. A pus pe tapet şi-o argumentaţie şmechereacă, de ameţit naivii, afirmând în document că “Instituţia Primarului Municipiului Dej nu trebuie implicată într-un litigiu de drept privat între persoane fizice şi juridice care se află pe rolul instanţelor de judecată(…) Instituţia Primarului nu trebuia implicată încă de la început în litigii de drept privat a căror soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti”. Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!
Amănunte despre subiect găsiţi şi în paginile 6-7.
Urmarea în numărul viitor.
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ce jocuri face primarul Dejului?
Pe blogul Realitatea lui Petria am publicat două texte, în 11 şi 15 septembrie, despre primarul Dejului, Costan Morar. Vă las să trageţi concluziile singuri.(A.P.)
11 septembrie
Naţionalizări la Dej. Primarul municipiului a restabilit legea
Proprietatea asupra unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) este în centrul unui scandal. Fostul primar al urbei, Ioan Ungur, a dat nişte dispoziţii de retrocedare către unii care au susţinut că sunt moştenitori ai ex-proprietarilor dinainte de venirea la putere a comuniştilor, pe care ulterior le-a retras şi, ca în filme, iar a emis altele, deşi în unele a susţinut că dispoziţiile anterioare nu au respectat legile. De ce a procedat aşa, vă las pe dumneavoastră să trageţi concluzia.
Alin Tişe, fostul prefect al judeţului Cluj, în prezent preşedinte al Consiliului Judeţean, i-a semnalat lui Ungur că nu a procedat corect. Clădirirea, în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine, este cuprinsă în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român.
Actualul primar, Costan Morar şi viceprimarul Claudiu Chira au insuflat un aer nou în Primărie, în spiritul legilor. Astfel, prin Dispoziţia 1318/8.07.2008, Morar a revocat dispoziţiile primarului anterior deoarece imobilele “nu sunt în proprietatea municipiului Dej şi nu au fost nici la data emiterii dispoziţiilor(lui Ungur-n.m)”. Explicitez, ca să se înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat: fostul primar a atribuit ceva ce nu-i aparţinea, făcând în fapt o naţionalizare-culmea!- în România care se pretinde un stat democratic, membru în U.E., fiindcă firmele au cumpărat de la stat imobilul din centrul Dejului. Mai neaoş spus, l-a durut pe Ungur fix în pix de legi, de valorile economiei de piaţă şi de faptul că regiile Primăriei îşi pierd sediile.
Despre acest caz o să public o anchetă detailată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”. Am scris textul ca o “avampremieră” a anchetei care o să dezvăluie mari ilegalităţi. Primarul Morar merită felicitat că a restabilit legea. Nota 10.
Alexandru Petria
15 septembrie 2008
Întoarcere cu 180 de grade surprinzătoare la Dej. Primarul Morar o ia pe urmele lui Ungur? S-a dat cam repejor drumul la şmecherii…
Joi am scris pe internet, pe acest blog, ca o “avampremieră” a unei anchete ce-o să fie publicată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, despre scandalul asupra proprietăţii unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine. Imobilul este cuprins în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român .
În textul anterior l-am felicitat pe primarul Costan Morar fiindcă a dat o dispoziţie prin care anula unele dispoziţii anterioare ilegale ale lui Ioan Ungur, ex-primarul Dejului. I-am dat şi nota 10. Ungur, prin dispoziţiile sale a făcut, spus pe şleau, o nouă naţionalizare, atribuind spaţiile firmelor către unele persoane care revendică faptul că sunt urmaşii proprietarilor de dinainte de naţionalizare, deşi nu avea nici un drept, spaţiile nefiind ale statului. Abuzul a fost strigător la cer. I s-a sculat şi lui ideea să dea ce nu-i aparţinea. Cam aşa se pare că a procedat şi Morar, chiar în ziua când l-am lăudat că a instaurat legalitatea, emiţând o dispoziţie care o revocă pe cea anterioară. Culmea, miercuri am discutat cu primarul, de faţă fiind şi viceprimarul, despre problemă, ba l-am felicitat verbal! S-ar zice că Morar a reinstaurat ilegalitatea de pe vremea lui Ungur, acţionând stupefiant ca o marionetă.
Sesizat de cititori, vineri l-am contactat telefonic pe Morar ca să aflu de ce s-a răzgândit şi de ce, până la urmă, se face de râs. A dat-o în bâlbâială şi ne-am înţeles ferm să ne întâlnim azi la ora 13 ca să-mi arate şi mie documentul. La 12,30 l-am sunat şi primarul mi-a zis că revine în Primărie la 12, 50. L-am aşteptat până la 13,15, dar n-a venit, apoi l-am sunat pe mobil de patru ori. Însă, bărbăteşte, pesemne, n-a binevoit să răspundă deoarece îmi ştie numărul.
Dacă aşa procedează Morar la doar câteva luni de când este primar, oare ce-o să facă peste 3 ani? Dejenii au vrut să scape de-un escroc versat, mă refer la Ungur, însă se vede că au dat peste un… Completaţi dumneavoastră cu ce credeţi de cuviinţă! Eu sunt prea scârbit.
Alexandru Petria
Cum am devenit fascist
După cum o ştiu cei obişnuiţi cu acest blog, sunt directorul lunarului “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”.
Recent, am hotărât ca pentru închegarea unei legături mai strânse cu cititorii, diferenţa dintre apariţiile publicaţiei fiind mare, să folosesc oportunitatea oferită de internet şi să printez anumite articole de pe acest blog, care se vor regăsi în lunar în numărul următor. Astfel, am scos pe tipar digital asta #http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/naionalizri-la-dej-primarul.html şi asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/ntoarcere-cu-180-de-grade-surprinztoare.html, fiecare în 1000 de exemplare, care au fost împărţite pe stradă în oraşul Dej. În centrul municipiului împărţea azi fluturaşii(vezi foto) chiar redactoarea-şefă, pe considerentul că este încă o cale de-a afla ce gândesc locuitorii oraşului de pe Someş.
Desigur că ultimul fluturaş a indispus pe mulţi care sunt cu musca pe căciulă. Cînd acţiunea era pe terminate, a apărut un poliţist, care a întrebat-o dacă are autorizaţie de la Primărie să împartă aşa ceva şi a invitat-o politicos la sediul Poliţiei Dej să lămurească problema. Alertat, am apărut şi eu şi toţi trei am mers la Poliţie. După legitimări, predarea telefonului mobil la intrare, am fost conduşi într-o cameră unde erau trei poliţişti. Cel cu care am venit n-a intrat în încăperea unde, pe când iniţial vroiau declaraţii de la noi, ne-au spus cam după 10 minute că suntem liberi. Poliţistul care ne-a zis că putem pleca a ieşit afară între timp, s-a consultat probabil cu cineva cum să procedeze, şi apoi, împăciuitor, ne-a declarat că a fost primit un apel la 112 că se împart în oraş manifeste fasciste. Noi eram fioroşii fascişti!
În jurul orei 11, l-am informat telefonic pe comandantul
Poliţiei Municipiului Dej, comisarul-şef Aurel Mureşan despre incident. Şi i-am cerut să verifice, dacă s-a sunat la 112, unde apelurile se înregistrează, cine este autorul sesizării false care a fost o încercare de intimidare. După o discuţie ulterioară cu Mureşan, pe la ora 15, am dedus că parcă nu a mai fost vorba de 112, ba comandantul de poliţie dejean mi-a zis că n-am respectat nu ştiu ce normă a -atenţie!- Consiliului Naţional al Audiovizualului împărţind fluturaşii format A4. Dacă-mi explică vreunul ce are CNA-ul cu materialele distribuite în mîinile trecătorilor de o gazetă, îi rămân profund îndatorat fiindcă mă scoate dintr-o neagră ignoranţă… Dau şi o bere.
Dacă am fost minţiţi de poliţişti cu apelul la 112, este extrem de grav. Puteau să susţină eventual că au primit un telefon anonim, pe care s-au grăbit să-l verifice împinşi de-o firească sârguinţă.
Alexandru Petria
16 septembrie
#- E vorba de textele publicare alăturat.
UPDATE 17 şi 18 septembrie:
Au scris deja pe internet:
Simona Ionescu, redactor şef adjunct la "Click", aici http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2008/09/17/politia-a-saltat-un-fascist-in-bistrita-nasaud/
Tiberiu Lovin de la "România Liberă" http://www.reportervirtual.ro/2008/09/17/blogger-saltat-de-militie.html
Călin Blaga http://mazemania.blogspot.com/2008/09/primul-blogger-roman-dus-la-politie.html
Roxana Iordache http://roxanaiordache.wordpress.com/2008/09/18/stat-militienesc-jurnalisti-si-bloggeri-arestati/#comment-15570
Ion Castil Valeda
http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/09/jurnalist-blogger-retinut-de-militie.html
Daniel Todoran-Rareş http://todoran.blogspot.com/2008/09/bloggerul-alexandru-petria-fost-saltat.html
BAR TIKITAKA http://my-beleaua.blogspot.com/
Alin Fărcaş http://www.alinfarcas.ro/2008/09/18/bloggerul-alexandru-petria-arestat/
Dan Terteci http://danterteci.blogspot.com/2008/09/un-bloger-retinut-de-politie.html
Cătalin Stavri http://www.ziarit.com/index.php/2008/09/blogger-vs-militieni-1035.htm
Parlamentolitic http://www.parlamentolitic.ro/september/solidaritatea-blogosferei#comments
Le mulţumesc.
Reacţii pe Internet la întâmplarea cu poliţiştii dejeni. Sunt doar o parte, redate cum au apărut
Jurnalistul Alexandru Petria, colegul nostru blogger şi director al revistei “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, pe care a fondat-o, ne semnalează pe blogu-i un fapt revoltător, peste care nu avem voie să trecem uşor.
Întrucât revista lui este lunară, Alexandru s-a gândit să tipărească anticipat două articole apărute pe blog, în câte 1000 de exemplare şi să le distribuie, gratuit, sub formă de fluturaşi, trecătorilor de pe stradă. Conţinutul unui articol este incomod pentru unele autorităţi locale.
Iar Poliţia din Dej, pur şi simplu a arestat-o pe doamna redactor-şef, care l-a alertat pe Alexandru Petria, care a fost şi el condus la secţie. Li s-au confiscat telefoanele şi au fost luaţi la întrebări politicos.
În scurt timp, au fost eliberaţi şi miliţianul a explicat reţinerea printr-un telefon primit la 112, conform căruia se distribuie manifeste fasciste.
După cum se vede, băieţii ăştia de la organe, chiar şi după 19 ani de la căderea formală a regimului comunist au tot vechile deprinderi în sistem, şi probabil că asta-i învaţă la şcoală, din moment ce şi noile promoţii se comportă tot ca atare. Şi tot cu gogoriţa “fascismului”.
Alexandru s-a interesat la comandantul Poliţiei Municipiului Dej, comisarul-şef Aurel Mureşan, dacă s-a primit vreun telefon cu respectivul conţinut. Variantă care a căzut şi a apărut una nouă, monumentală prin imbecilitatea ei.
Miliţianul-şef a venit cu pretextul că nu s-a respectat o dispoziţie a CNA - Consiliul Naţional al Audiovizualului care, înţelege şi un retardat din denumire , reglementează în domeniul audiovizualului şi nu al tipăriturilor.
Autorităţile trebuie să răspundă cum a fost posibilă reţinerea unor jurnalişti-bloggeri, care împărţeau gratuit fascicole din viitorul număr al revistei lor. Poate se interesează ministrul Cristian David personal, măcar pentru că dă tare bine electoral să aperi libertatea presei.
P.S. Asta trebuie să fi fost, au încurcat fascicol cu fascist.
Roxana Iordache, ziaristă
Eu zic ca politistii lui Petria nu s-au purtat normal, fiindca puteau sa citeasca acolo, in strada, pagina aia numita “manifest” si sa-si dea seama daca s-a incalcat vreo lege sau nu. In America sau in vreo tara europeana, un politist nu-si permite sa te duca la sectie daca nu are motive temeinice de incalcare a legii. Acolo se stie ca timpul contribuabilului costa, iar daca cetateanul rateaza vreo afacere sau intarzie la serviciu fara a se dovedi ca este vinovat, politaiul e bun de plata. Ei, dar mai avem noi pana vom intelege toate astea.
Simona Ionescu, redactor şef- adjunct la cotidianul “Click”
Dar lui Garcea nu i-a spus nimeni ce inseamna CNA??Cum sa incalce niste foi legea audio-vizualului?? Politisti scosi la norma care habar nu au de lege.
frate, mi se face parul maciuca. Unde dracului traim? Cumva presedintele nostru este Putin?
YODA
Sa nu exageram, A.Petria n-a fost saltat de politie, ci “invitat”. In al doilea rand nu a fost “invitat” la politie in calitate de blogger, ci eventual pt faptul ca deranja anumite persoane importante din oras. In al treilea rand nu a fost el invitat acolo, ci redactorul sef care impartea fluturasii. Faptul ca domnul Petria are si calitatea de blogger este cu totul altceva.
Problema e ca Politia trebuie sa prezinte legea conform careia A. Petria si redactorul sef au fost invitati la politie, altfel avem de-aface fie cu un abuz, fie cu incompetenta
Parlamentolitic
E posibil sa fi vrut cineva de mai sus sa-i "scuture" putin pe dizidenti. Petria zicea ca existau niste articole care deranjau pe edilii locali. Caz in care nu stiu daca era vorba de un "exces de zel" al unui militian neadaptat.
machiavellian
A inceput vanatoarea de vrajitoare,in Romania care este membra UE,dar mentalitatea a ramas cantonata in regimul trecut totalitar ,iar cenzura impotriva libertatii de expresie,este evidenta in cazul jurnalistului Alexandru Petria.Drepturile omului prevazute in Constituitie si in Charta Drepturilor Omului sunt incalcate si vor fi incalcate impotriva jurnalistilor in timpul campaniei electorale,intrucat critica puterea.Un exemplu graitor de “deontolog”este Liviu Mihaiu,care fiind si angajat la trustul media a lui SOV,este numit si accepta sa fie guvernator al Deltei Dunarii.Si atunci ne punem intrebarea:PRESA SCRISA SI AUDIO-VIZUALA,mai sunt a 4 putere in stat???!!!Raspunsul este NU.
octavianpelin
Traiasca Romania lui Basescu si Recicleanu, tara tuturor posibilitatilor si a imbecilitatii absolute.
O tara de lumea a treia in care regulile si legile sunt scrise de semidocti si analfabeti numiti in functiii de Fenechiu, nu pot mai mult ddecat sa execute ordinele securistilor mascati sub diverse titulaturi.Luati-o de la externe in jos si va veti convinge.Basescu unul sadea cu acte in regula cel putin o face pe fatza, Tariceanu se face ca nu vede si ne da sfaturi d einvestitii in America(pfiuu halal baiat destept cu IQ peste genunchi), restul? Niste hahalere vorba branzarului deconectat de la realitate.
Marius Mina
te-au pacalit, asta e clar. nu a fost cna-ul, iar 112 functioneaza din bugetul STS, deci practic ai fost si lucrat, nu numai pacalit :(
Mihnea
Pai cum Petria? Fascistii by-definiton aveau toti barba, asta una. A doua : domne cand imparti manifeste, arunca-le din turn ca-n Pistruiatul. Pe urma, cand iesi pe strada ia o esarfa rosie ceva, o secera si-un ciocan sa nu te mai confunde cetatenii vigilenti.
Ah si sa nu uit : si mai da-i in mama lor de mafioti imbecili, asta e Tara lu' Papura Voda.
moshcalifar
Seful Politiei este prost sau se preface. CNA nu se ocupa de ziare, mai exact de print. "A" vine la la audiovizual. Uite asa ai ajuns televiziune :) . Felicitari!
Tiberiu Lovin, ziarist “România Liberă”
Lasa, maica, ba bine ti-a facut, sa-ti mai vie mintea la cap! Pai asa ceva e frumos sa faci, mai baiete? Asa te-a invatat pe tine acasa, sa scrii blog si d-astea? 'Rati ai naibii de fasciculisti!
PS: lasand mistoul la o parte, situatia este trista rau de tot, insa inveseleste-te: ai fost o victima a prostiei altora. Nu e vina lor ca sunt prosti! :))
doomy
Patania ta imi aduce aminte de practicile altor vremuri....
Legatura cu CNA, evident, nu exista decat in mintea unui politist.
Cat despre povestea cu 112...cred ca ti-a fost servita gandindu-se ca asa iti inchide gura, ca doar nu te vei duce sa verifici daca asa a fost sau nu...
Teodora Georgescu
Este clar că cineva a comandat aşa zisa anchetă a stimabilului cu caschetă. Şi la Ploieşti Poliţia răspunde cu seriozitate şi profesionalism comenzilor "unora". O zi bună.
Stavri
Sincer asta e o intrebare pentru militieni, la care doar un militian ar putea sa raspunda. Iar daca raspunde, trebuie sa fie sef, ca nu orice militian stie sa raspunda la intrebari pentru militieni.
Distributia pliantelor neadresate nu este supusa niciunei restrictii, cu atat mai putin controlului CNA. Chiar in conditiile in care ai incalcat o ipotetica hotarare de consiliu local, sanctiunea e amenda, nicidecum pseudoanchetarea la sediul de politie.
Mihai
Nu se poate spune că nu duci lipsă de duşmani, nu?
Oricum, cine a făcut asta, dacă a existat un asemenea telefon, dovedeşte nu numai că este dobitoc, ci şi că este departe de maturizare.
Manifeste fasciste, auzi...
Demaio
Saracul politai a auzit si el la Tv de CNA ca ii amendeaza pe astia cu televiziunile si s-a gandit si el ca o fi ceva institutie mare si tare peste tot.
Or fi primit si ei un telefon de la Primarie si s-au executat sa se puna bine cu primarul, fara sa stie ce executa. E si prostia asta o vina.
Marius
Ce am găsit pe blogul lui Tiberiu Lovin-
In cinstea lui Alexandru Petria care a fost invitat la politie sa spuna tot ce a supt de la ma’sa. “Într-un bar, intră disperat un poliţist: - Dom’le, ajutaţi-mă că mi-am încuiat cheile în maşină şi nu ştiu ce să fac! - Păi, ai lăsat un pic geamu’ deschis? - Da! - Bine, uite, ia sîrma asta, îndoaie-o la vîrf, ca un cîrlig, şi prin geamul întredeschis încearcă să le-agăţi. - Mulţumesc, dom’le, m-ai salvat! După un timp, intră un alt tip în bar ţinîndu-se cu mîinile de burtă, de rîs. - Ce rîzi, nene, ce-ai păţit? - E un poliţist afară care încearcă să-şi scoată cheile din maşină cu o sîrmă… ha, ha, haaaa… - Şi ce-i aşa amuzant, noi i-am spus cum să facă. - Da, da’ mai e un poliţist înăuntru care-l ghidează!”.
Ionescu
Vine Miliţia şi-mi ia toată marfa
Suntem Miliţia…
Îţi luăm toată marfa.
Ascunde neică articole,
Că îţi facem negre zilele!
Dac-ai ceva de zis,
Spune, da` noaptea-n vis.
Că altfel blogger, te arestăm,
Pumn comunist în demo-falcă-ţi dăm!
Închidem Gugălu`!
De comentezi… şi tu
Intri cu Gugăl, la recluziune,
Dovedeşte multă-nţelepciune…
Nu scrie de primari,
Samsari şi demnitari,
Sau dacă scrii, scrie frumos,
Dacă nu vrei să te-ntorc pe dos…
Dacă eşti “cojonist”,
Clar eşti un mic fascist!
Mâna pe tine, o punem noi…
Mai ales c-ai scris că suntem boi. (Păi… sunteţi!)
Lucrăm cu CNA,
Altă… miliţia…
Nu-i legătură, da` nu contează,
Tot mereu miliţia aberează!”
Halal democraţie!!
Ia să îmi spuneţi mie…
Când comunist “iubeşte” comunistă,
Cum numim progenitura tristă?!
Tot comunistă, clar!
Şi să n-aud vreun “Dar…”
Asta ie ţara în cari trăim,
Şi tare mie teamă c-aşa o să murim!
Alin Fărcaş
Am citit materialele scrise de Petria si sincer nu am vazut nimic care sa ma duca cu gandul la fascism. Probabil militienii alta scuza mai buna nu au gasit ca sa-si justifice interventia. Nu stii ca astia intai dau si dupa aia intreaba?
Victor
La Primăria Dej legea este un fel de Hopa-Mitică
Încălcarea legilor şi nesocotirea voinţei locuitorilor Dejului a fost o practică uzuală pe vremea când era primar Ioan Ungur. Anul acesta dejenii au votat să se schimbe această stare, să se instaureze legalitatea. Aşa a ieşit primar Costan Morar, în care oamenii au investit speranţe imense. Din păcate, deşi în ce priveşte gospodărirea oraşului lucrurile merg spre bine, Morar a început să păşească pe teritoriul minat al ilegalităţilor, marionetă a unor politicieni…
O naţionalizare şi jocuri murdare
Clădirile din centrul municipiului sunt în mijlocul unui litigiu care durează de ani de zile. E vorba despre cele de vis-à-vis de Primărie, din Piaţa Bobâlna, pe care le puteţi vedea în fotografiile alăturate. Miza afacerii este substanţială. Pe de-o parte sunt urmaşii foştilor proprietari care le revendică, de cealaltă- câteva firme care au cumpărat imobilele de la stat, în urma procesului de privatizare, şi care le-au inclus în patrimoniile lor. Un şir de procese sunt în curs.
Este la mintea cocoşului că nu poţi să dispui de ceva ce nu-ţi aparţine, fără să comiţi un abuz. Este ceea ce a făcut fostul primar, Ioan Ungur, şi actualul, Costan Morar. Au decis să restituie în natură clădirile, deşi ele nu erau în patrimoniul oraşului, ci al unor firme, care le-au cumpărat de la stat. Conform legilor, Primăria nu avea ce să caute în afacere. Astfel, se poate afirma că Primăria a făcut o naţionalizare.
Logic, foştii proprietari trebuiau să se adreseze pentru despăgubiri instituţiei Statului Român care a efectuat privatizarea.
Ungur a dat în timp mai multe decizii de punere în posesie, pe care, ulterior, tot el le-a revocat, ca în desenele animate cu Tom şi Jerry. De ce a procedat aşa, doar bănuim. Sigur e că s-a bălăcit în ilegalitate până la gât.
Ce spun legile şi Constituţia
Într-o adresă înregistrată sub numărul 16188/ 2VII 2008, la Consiliul local al municipiului Dej, de către reprezentanţii societăţilor Carpatex SRL, Onix Bijuteria SRL şi Alpa SA, care sunt în pericol să-şi piardă spaţiile, se spune:
“I. Dispoziţiile de restituire în natură avînd nr. 2674, 2675, 2676, 2677, 2678 şi 2679 emise de Primarul Municipiului Dej la data de 21.08.2006, sunt lovite de nulitate absolută pentru motive care vor fi expuse mai jos, astfel în mod corect şi legal, s-a dispus revocarea acestora prin dispoziţia nr. 3380 din 3.11. 2006.
II. Dispoziţiile de restituire în natură, având nr. 2674, 2675, 2676, 2678 şi 2679 emise de Primarul Municipiului Dej la data de 21.08.2006, sunt lovite de nulitate absolută fiind emise cu încălcarea următoarelor prevederi legale:
- art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 “(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute în art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de plată a imobilelor solicitate”, cu precizarea că fiind evidenţiate în patrimoniul reclamantelor (societăţi comerciale privatizate), persoanele care au solicitat notificări, în măsura în care erau îndreptăţite aveau dreptul la despăgubiri şi nu la restituirea în natură;
- art. 21 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, cu menţiunea că imobilele nu intră în categoria celor reglementate la acest articol.
- art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 “ În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”, prevederi care evidenţiază că dreptul de a emite dispoziţie pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent revine A.V.A.S. şi nu Primarului Municipiului Dej.
- art. 44 alin. 2 şi 3 din Constituţia României “(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”
- art. 480 din Codul civil- “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi abolut, însă în limitele determinate de lege.” şi art. 481 din acelaşi cod- “Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.”
Imobilele menţionate în dispoziţiile de restituire nu au fost în patrimoniul Municipiului Dej, astfel că este exclus dreptul primarului Municipiului Dej de a emite dispoziţii cu privire la imobile pe care nu le deţine în patrimoniu.
Sistetizând cele expuse mai sus, relevăm că imobilele proprietatea societăţilor S.C. ALPA S.A., S.C. CARPATEX S.R.L. şi S.C. ONIX BIJUTERIA S.R.L. nu puteau face obiectul dispoziţiilor de restituire în natură, iar competenţa pentru emiterea unor dispoziţii revenea organelor de conducere a acestor societăţi, iar pentru măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri, competenţa revine A.V.A.S. Bucureşti.
Alba-neagra lui Morar
Primarul Costan Morar a restabilit legalitatea prin Dispoziţia 1318/ 8.07.2008, revocând dispoziţiile lui Ungur, deoarece, transcriem cum e scris, “cotele de proprietate cu privire la imobil nu sunt în proprietatea municipiului Dej şi nu au fost nici la data emiterii dispoziţiilor iar acestor cote sunt înregistrate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.” Însă prin Dispoziţia 1737/12 IX 08, la doar două luni, Morar s-a răzgândit şi şi-a revocat propria decizie, rămânând valabile cele ale lui Ungur, ilegale. A pus pe tapet şi-o argumentaţie şmechereacă, de ameţit naivii, afirmând în document că “Instituţia Primarului Municipiului Dej nu trebuie implicată într-un litigiu de drept privat între persoane fizice şi juridice care se află pe rolul instanţelor de judecată(…) Instituţia Primarului nu trebuia implicată încă de la început în litigii de drept privat a căror soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti”. Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!
Amănunte despre subiect găsiţi şi în paginile 6-7.
Urmarea în numărul viitor.
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ce jocuri face primarul Dejului?
Pe blogul Realitatea lui Petria am publicat două texte, în 11 şi 15 septembrie, despre primarul Dejului, Costan Morar. Vă las să trageţi concluziile singuri.(A.P.)
11 septembrie
Naţionalizări la Dej. Primarul municipiului a restabilit legea
Proprietatea asupra unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) este în centrul unui scandal. Fostul primar al urbei, Ioan Ungur, a dat nişte dispoziţii de retrocedare către unii care au susţinut că sunt moştenitori ai ex-proprietarilor dinainte de venirea la putere a comuniştilor, pe care ulterior le-a retras şi, ca în filme, iar a emis altele, deşi în unele a susţinut că dispoziţiile anterioare nu au respectat legile. De ce a procedat aşa, vă las pe dumneavoastră să trageţi concluzia.
Alin Tişe, fostul prefect al judeţului Cluj, în prezent preşedinte al Consiliului Judeţean, i-a semnalat lui Ungur că nu a procedat corect. Clădirirea, în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine, este cuprinsă în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român.
Actualul primar, Costan Morar şi viceprimarul Claudiu Chira au insuflat un aer nou în Primărie, în spiritul legilor. Astfel, prin Dispoziţia 1318/8.07.2008, Morar a revocat dispoziţiile primarului anterior deoarece imobilele “nu sunt în proprietatea municipiului Dej şi nu au fost nici la data emiterii dispoziţiilor(lui Ungur-n.m)”. Explicitez, ca să se înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat: fostul primar a atribuit ceva ce nu-i aparţinea, făcând în fapt o naţionalizare-culmea!- în România care se pretinde un stat democratic, membru în U.E., fiindcă firmele au cumpărat de la stat imobilul din centrul Dejului. Mai neaoş spus, l-a durut pe Ungur fix în pix de legi, de valorile economiei de piaţă şi de faptul că regiile Primăriei îşi pierd sediile.
Despre acest caz o să public o anchetă detailată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”. Am scris textul ca o “avampremieră” a anchetei care o să dezvăluie mari ilegalităţi. Primarul Morar merită felicitat că a restabilit legea. Nota 10.
Alexandru Petria
15 septembrie 2008
Întoarcere cu 180 de grade surprinzătoare la Dej. Primarul Morar o ia pe urmele lui Ungur? S-a dat cam repejor drumul la şmecherii…
Joi am scris pe internet, pe acest blog, ca o “avampremieră” a unei anchete ce-o să fie publicată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, despre scandalul asupra proprietăţii unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine. Imobilul este cuprins în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român .
În textul anterior l-am felicitat pe primarul Costan Morar fiindcă a dat o dispoziţie prin care anula unele dispoziţii anterioare ilegale ale lui Ioan Ungur, ex-primarul Dejului. I-am dat şi nota 10. Ungur, prin dispoziţiile sale a făcut, spus pe şleau, o nouă naţionalizare, atribuind spaţiile firmelor către unele persoane care revendică faptul că sunt urmaşii proprietarilor de dinainte de naţionalizare, deşi nu avea nici un drept, spaţiile nefiind ale statului. Abuzul a fost strigător la cer. I s-a sculat şi lui ideea să dea ce nu-i aparţinea. Cam aşa se pare că a procedat şi Morar, chiar în ziua când l-am lăudat că a instaurat legalitatea, emiţând o dispoziţie care o revocă pe cea anterioară. Culmea, miercuri am discutat cu primarul, de faţă fiind şi viceprimarul, despre problemă, ba l-am felicitat verbal! S-ar zice că Morar a reinstaurat ilegalitatea de pe vremea lui Ungur, acţionând stupefiant ca o marionetă.
Sesizat de cititori, vineri l-am contactat telefonic pe Morar ca să aflu de ce s-a răzgândit şi de ce, până la urmă, se face de râs. A dat-o în bâlbâială şi ne-am înţeles ferm să ne întâlnim azi la ora 13 ca să-mi arate şi mie documentul. La 12,30 l-am sunat şi primarul mi-a zis că revine în Primărie la 12, 50. L-am aşteptat până la 13,15, dar n-a venit, apoi l-am sunat pe mobil de patru ori. Însă, bărbăteşte, pesemne, n-a binevoit să răspundă deoarece îmi ştie numărul.
Dacă aşa procedează Morar la doar câteva luni de când este primar, oare ce-o să facă peste 3 ani? Dejenii au vrut să scape de-un escroc versat, mă refer la Ungur, însă se vede că au dat peste un… Completaţi dumneavoastră cu ce credeţi de cuviinţă! Eu sunt prea scârbit.
Alexandru Petria
Cum am devenit fascist
După cum o ştiu cei obişnuiţi cu acest blog, sunt directorul lunarului “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”.
Recent, am hotărât ca pentru închegarea unei legături mai strânse cu cititorii, diferenţa dintre apariţiile publicaţiei fiind mare, să folosesc oportunitatea oferită de internet şi să printez anumite articole de pe acest blog, care se vor regăsi în lunar în numărul următor. Astfel, am scos pe tipar digital asta #http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/naionalizri-la-dej-primarul.html şi asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/ntoarcere-cu-180-de-grade-surprinztoare.html, fiecare în 1000 de exemplare, care au fost împărţite pe stradă în oraşul Dej. În centrul municipiului împărţea azi fluturaşii(vezi foto) chiar redactoarea-şefă, pe considerentul că este încă o cale de-a afla ce gândesc locuitorii oraşului de pe Someş.
Desigur că ultimul fluturaş a indispus pe mulţi care sunt cu musca pe căciulă. Cînd acţiunea era pe terminate, a apărut un poliţist, care a întrebat-o dacă are autorizaţie de la Primărie să împartă aşa ceva şi a invitat-o politicos la sediul Poliţiei Dej să lămurească problema. Alertat, am apărut şi eu şi toţi trei am mers la Poliţie. După legitimări, predarea telefonului mobil la intrare, am fost conduşi într-o cameră unde erau trei poliţişti. Cel cu care am venit n-a intrat în încăperea unde, pe când iniţial vroiau declaraţii de la noi, ne-au spus cam după 10 minute că suntem liberi. Poliţistul care ne-a zis că putem pleca a ieşit afară între timp, s-a consultat probabil cu cineva cum să procedeze, şi apoi, împăciuitor, ne-a declarat că a fost primit un apel la 112 că se împart în oraş manifeste fasciste. Noi eram fioroşii fascişti!
În jurul orei 11, l-am informat telefonic pe comandantul
Poliţiei Municipiului Dej, comisarul-şef Aurel Mureşan despre incident. Şi i-am cerut să verifice, dacă s-a sunat la 112, unde apelurile se înregistrează, cine este autorul sesizării false care a fost o încercare de intimidare. După o discuţie ulterioară cu Mureşan, pe la ora 15, am dedus că parcă nu a mai fost vorba de 112, ba comandantul de poliţie dejean mi-a zis că n-am respectat nu ştiu ce normă a -atenţie!- Consiliului Naţional al Audiovizualului împărţind fluturaşii format A4. Dacă-mi explică vreunul ce are CNA-ul cu materialele distribuite în mîinile trecătorilor de o gazetă, îi rămân profund îndatorat fiindcă mă scoate dintr-o neagră ignoranţă… Dau şi o bere.
Dacă am fost minţiţi de poliţişti cu apelul la 112, este extrem de grav. Puteau să susţină eventual că au primit un telefon anonim, pe care s-au grăbit să-l verifice împinşi de-o firească sârguinţă.
Alexandru Petria
16 septembrie
#- E vorba de textele publicare alăturat.
UPDATE 17 şi 18 septembrie:
Au scris deja pe internet:
Simona Ionescu, redactor şef adjunct la "Click", aici http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2008/09/17/politia-a-saltat-un-fascist-in-bistrita-nasaud/
Tiberiu Lovin de la "România Liberă" http://www.reportervirtual.ro/2008/09/17/blogger-saltat-de-militie.html
Călin Blaga http://mazemania.blogspot.com/2008/09/primul-blogger-roman-dus-la-politie.html
Roxana Iordache http://roxanaiordache.wordpress.com/2008/09/18/stat-militienesc-jurnalisti-si-bloggeri-arestati/#comment-15570
Ion Castil Valeda
http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/09/jurnalist-blogger-retinut-de-militie.html
Daniel Todoran-Rareş http://todoran.blogspot.com/2008/09/bloggerul-alexandru-petria-fost-saltat.html
BAR TIKITAKA http://my-beleaua.blogspot.com/
Alin Fărcaş http://www.alinfarcas.ro/2008/09/18/bloggerul-alexandru-petria-arestat/
Dan Terteci http://danterteci.blogspot.com/2008/09/un-bloger-retinut-de-politie.html
Cătalin Stavri http://www.ziarit.com/index.php/2008/09/blogger-vs-militieni-1035.htm
Parlamentolitic http://www.parlamentolitic.ro/september/solidaritatea-blogosferei#comments
Le mulţumesc.
Reacţii pe Internet la întâmplarea cu poliţiştii dejeni. Sunt doar o parte, redate cum au apărut
Jurnalistul Alexandru Petria, colegul nostru blogger şi director al revistei “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, pe care a fondat-o, ne semnalează pe blogu-i un fapt revoltător, peste care nu avem voie să trecem uşor.
Întrucât revista lui este lunară, Alexandru s-a gândit să tipărească anticipat două articole apărute pe blog, în câte 1000 de exemplare şi să le distribuie, gratuit, sub formă de fluturaşi, trecătorilor de pe stradă. Conţinutul unui articol este incomod pentru unele autorităţi locale.
Iar Poliţia din Dej, pur şi simplu a arestat-o pe doamna redactor-şef, care l-a alertat pe Alexandru Petria, care a fost şi el condus la secţie. Li s-au confiscat telefoanele şi au fost luaţi la întrebări politicos.
În scurt timp, au fost eliberaţi şi miliţianul a explicat reţinerea printr-un telefon primit la 112, conform căruia se distribuie manifeste fasciste.
După cum se vede, băieţii ăştia de la organe, chiar şi după 19 ani de la căderea formală a regimului comunist au tot vechile deprinderi în sistem, şi probabil că asta-i învaţă la şcoală, din moment ce şi noile promoţii se comportă tot ca atare. Şi tot cu gogoriţa “fascismului”.
Alexandru s-a interesat la comandantul Poliţiei Municipiului Dej, comisarul-şef Aurel Mureşan, dacă s-a primit vreun telefon cu respectivul conţinut. Variantă care a căzut şi a apărut una nouă, monumentală prin imbecilitatea ei.
Miliţianul-şef a venit cu pretextul că nu s-a respectat o dispoziţie a CNA - Consiliul Naţional al Audiovizualului care, înţelege şi un retardat din denumire , reglementează în domeniul audiovizualului şi nu al tipăriturilor.
Autorităţile trebuie să răspundă cum a fost posibilă reţinerea unor jurnalişti-bloggeri, care împărţeau gratuit fascicole din viitorul număr al revistei lor. Poate se interesează ministrul Cristian David personal, măcar pentru că dă tare bine electoral să aperi libertatea presei.
P.S. Asta trebuie să fi fost, au încurcat fascicol cu fascist.
Roxana Iordache, ziaristă
Eu zic ca politistii lui Petria nu s-au purtat normal, fiindca puteau sa citeasca acolo, in strada, pagina aia numita “manifest” si sa-si dea seama daca s-a incalcat vreo lege sau nu. In America sau in vreo tara europeana, un politist nu-si permite sa te duca la sectie daca nu are motive temeinice de incalcare a legii. Acolo se stie ca timpul contribuabilului costa, iar daca cetateanul rateaza vreo afacere sau intarzie la serviciu fara a se dovedi ca este vinovat, politaiul e bun de plata. Ei, dar mai avem noi pana vom intelege toate astea.
Simona Ionescu, redactor şef- adjunct la cotidianul “Click”
Dar lui Garcea nu i-a spus nimeni ce inseamna CNA??Cum sa incalce niste foi legea audio-vizualului?? Politisti scosi la norma care habar nu au de lege.
frate, mi se face parul maciuca. Unde dracului traim? Cumva presedintele nostru este Putin?
YODA
Sa nu exageram, A.Petria n-a fost saltat de politie, ci “invitat”. In al doilea rand nu a fost “invitat” la politie in calitate de blogger, ci eventual pt faptul ca deranja anumite persoane importante din oras. In al treilea rand nu a fost el invitat acolo, ci redactorul sef care impartea fluturasii. Faptul ca domnul Petria are si calitatea de blogger este cu totul altceva.
Problema e ca Politia trebuie sa prezinte legea conform careia A. Petria si redactorul sef au fost invitati la politie, altfel avem de-aface fie cu un abuz, fie cu incompetenta
Parlamentolitic
E posibil sa fi vrut cineva de mai sus sa-i "scuture" putin pe dizidenti. Petria zicea ca existau niste articole care deranjau pe edilii locali. Caz in care nu stiu daca era vorba de un "exces de zel" al unui militian neadaptat.
machiavellian
A inceput vanatoarea de vrajitoare,in Romania care este membra UE,dar mentalitatea a ramas cantonata in regimul trecut totalitar ,iar cenzura impotriva libertatii de expresie,este evidenta in cazul jurnalistului Alexandru Petria.Drepturile omului prevazute in Constituitie si in Charta Drepturilor Omului sunt incalcate si vor fi incalcate impotriva jurnalistilor in timpul campaniei electorale,intrucat critica puterea.Un exemplu graitor de “deontolog”este Liviu Mihaiu,care fiind si angajat la trustul media a lui SOV,este numit si accepta sa fie guvernator al Deltei Dunarii.Si atunci ne punem intrebarea:PRESA SCRISA SI AUDIO-VIZUALA,mai sunt a 4 putere in stat???!!!Raspunsul este NU.
octavianpelin
Traiasca Romania lui Basescu si Recicleanu, tara tuturor posibilitatilor si a imbecilitatii absolute.
O tara de lumea a treia in care regulile si legile sunt scrise de semidocti si analfabeti numiti in functiii de Fenechiu, nu pot mai mult ddecat sa execute ordinele securistilor mascati sub diverse titulaturi.Luati-o de la externe in jos si va veti convinge.Basescu unul sadea cu acte in regula cel putin o face pe fatza, Tariceanu se face ca nu vede si ne da sfaturi d einvestitii in America(pfiuu halal baiat destept cu IQ peste genunchi), restul? Niste hahalere vorba branzarului deconectat de la realitate.
Marius Mina
te-au pacalit, asta e clar. nu a fost cna-ul, iar 112 functioneaza din bugetul STS, deci practic ai fost si lucrat, nu numai pacalit :(
Mihnea
Pai cum Petria? Fascistii by-definiton aveau toti barba, asta una. A doua : domne cand imparti manifeste, arunca-le din turn ca-n Pistruiatul. Pe urma, cand iesi pe strada ia o esarfa rosie ceva, o secera si-un ciocan sa nu te mai confunde cetatenii vigilenti.
Ah si sa nu uit : si mai da-i in mama lor de mafioti imbecili, asta e Tara lu' Papura Voda.
moshcalifar
Seful Politiei este prost sau se preface. CNA nu se ocupa de ziare, mai exact de print. "A" vine la la audiovizual. Uite asa ai ajuns televiziune :) . Felicitari!
Tiberiu Lovin, ziarist “România Liberă”
Lasa, maica, ba bine ti-a facut, sa-ti mai vie mintea la cap! Pai asa ceva e frumos sa faci, mai baiete? Asa te-a invatat pe tine acasa, sa scrii blog si d-astea? 'Rati ai naibii de fasciculisti!
PS: lasand mistoul la o parte, situatia este trista rau de tot, insa inveseleste-te: ai fost o victima a prostiei altora. Nu e vina lor ca sunt prosti! :))
doomy
Patania ta imi aduce aminte de practicile altor vremuri....
Legatura cu CNA, evident, nu exista decat in mintea unui politist.
Cat despre povestea cu 112...cred ca ti-a fost servita gandindu-se ca asa iti inchide gura, ca doar nu te vei duce sa verifici daca asa a fost sau nu...
Teodora Georgescu
Este clar că cineva a comandat aşa zisa anchetă a stimabilului cu caschetă. Şi la Ploieşti Poliţia răspunde cu seriozitate şi profesionalism comenzilor "unora". O zi bună.
Stavri
Sincer asta e o intrebare pentru militieni, la care doar un militian ar putea sa raspunda. Iar daca raspunde, trebuie sa fie sef, ca nu orice militian stie sa raspunda la intrebari pentru militieni.
Distributia pliantelor neadresate nu este supusa niciunei restrictii, cu atat mai putin controlului CNA. Chiar in conditiile in care ai incalcat o ipotetica hotarare de consiliu local, sanctiunea e amenda, nicidecum pseudoanchetarea la sediul de politie.
Mihai
Nu se poate spune că nu duci lipsă de duşmani, nu?
Oricum, cine a făcut asta, dacă a existat un asemenea telefon, dovedeşte nu numai că este dobitoc, ci şi că este departe de maturizare.
Manifeste fasciste, auzi...
Demaio
Saracul politai a auzit si el la Tv de CNA ca ii amendeaza pe astia cu televiziunile si s-a gandit si el ca o fi ceva institutie mare si tare peste tot.
Or fi primit si ei un telefon de la Primarie si s-au executat sa se puna bine cu primarul, fara sa stie ce executa. E si prostia asta o vina.
Marius
Ce am găsit pe blogul lui Tiberiu Lovin-
In cinstea lui Alexandru Petria care a fost invitat la politie sa spuna tot ce a supt de la ma’sa. “Într-un bar, intră disperat un poliţist: - Dom’le, ajutaţi-mă că mi-am încuiat cheile în maşină şi nu ştiu ce să fac! - Păi, ai lăsat un pic geamu’ deschis? - Da! - Bine, uite, ia sîrma asta, îndoaie-o la vîrf, ca un cîrlig, şi prin geamul întredeschis încearcă să le-agăţi. - Mulţumesc, dom’le, m-ai salvat! După un timp, intră un alt tip în bar ţinîndu-se cu mîinile de burtă, de rîs. - Ce rîzi, nene, ce-ai păţit? - E un poliţist afară care încearcă să-şi scoată cheile din maşină cu o sîrmă… ha, ha, haaaa… - Şi ce-i aşa amuzant, noi i-am spus cum să facă. - Da, da’ mai e un poliţist înăuntru care-l ghidează!”.
Ionescu
Vine Miliţia şi-mi ia toată marfa
Suntem Miliţia…
Îţi luăm toată marfa.
Ascunde neică articole,
Că îţi facem negre zilele!
Dac-ai ceva de zis,
Spune, da` noaptea-n vis.
Că altfel blogger, te arestăm,
Pumn comunist în demo-falcă-ţi dăm!
Închidem Gugălu`!
De comentezi… şi tu
Intri cu Gugăl, la recluziune,
Dovedeşte multă-nţelepciune…
Nu scrie de primari,
Samsari şi demnitari,
Sau dacă scrii, scrie frumos,
Dacă nu vrei să te-ntorc pe dos…
Dacă eşti “cojonist”,
Clar eşti un mic fascist!
Mâna pe tine, o punem noi…
Mai ales c-ai scris că suntem boi. (Păi… sunteţi!)
Lucrăm cu CNA,
Altă… miliţia…
Nu-i legătură, da` nu contează,
Tot mereu miliţia aberează!”
Halal democraţie!!
Ia să îmi spuneţi mie…
Când comunist “iubeşte” comunistă,
Cum numim progenitura tristă?!
Tot comunistă, clar!
Şi să n-aud vreun “Dar…”
Asta ie ţara în cari trăim,
Şi tare mie teamă c-aşa o să murim!
Alin Fărcaş
Am citit materialele scrise de Petria si sincer nu am vazut nimic care sa ma duca cu gandul la fascism. Probabil militienii alta scuza mai buna nu au gasit ca sa-si justifice interventia. Nu stii ca astia intai dau si dupa aia intreaba?
Victor
Istoria internetului românesc
Ionuţ Oprea vrea să facă o treabă meritorie http://clickio.ro/2008/09/internet/proiect-istoria-internetului-in-romania/
duminică, 28 septembrie 2008
Fascistoizii Roncea
Victor şi George Roncea acţionează precum fasciştii în perioada interbelică. O asemenea manifestare, precum cea descrisă mai jos, n-ai cum s-o tratezi cu lejeritate.
Citiţi ce am găsit pe Ziare.com: “Uniunea Artistilor Plastici (UAP) si Galeria "Atelier 35" ii acuza pe fratii Victor si George Roncea, ca alaturi de alte trei persoane au vandalizat geamurile Galeriei "Atelier 35", utilizand insemne defaimatoare si pornografice la adresa etniei maghiare din Romania si a Ungariei.
Totodata, reprezentantii celor doua institutii au sesizat organele de drept ale statului, sub forma unor plangeri la Politie, atat asupra acestui incident cat si al celui similar petrecut in dimineata de 25 septembrie, anchetele cu privire la aceste cazuri fiind in curs de desfasurare.
Potrivit unui comunicat remis presei de UAP, pe peretii si geamurile galeriei au fost inscriptionate texte antisemite si o somatie cu amenintari. "Materialele descoperite in locatia 'Atelierului 35' erau semnate de 'Liga Antidefaimarea Romaniei' si contineau textul 'Atentie, iudeu denigrat!', urmat de steaua lui David", precizeaza comunicatul citat.
Mai mult, UAP mentioneaza ca atat artistul Benedek Levente, care si-a expus lucrarile, cat si membrii Galeriei 'Atelier 35' au primit amenintari scrise si verbale prin toate mijloacele de comunicare.
Fratii Roncea sustin insa ca nu au spart si nici nu au vandalizat geamurile de la Galeria 'Atelier 35', iar ceea ce au facut ei reprezinta o opera de arta si un raspuns artistic la operele expuse de artistul Benedek Levente.
Victor Roncea neaga cu vehementa ca ar fi scris mesajele antisemite si sustine ca ceea ce au facut ei se numeste "antiterorism vizual". Cei doi il acuza insa pe artistul Benedek ca a blasfemiat o icoana care il reprezenta pe Iisus Cristos si ca a profanat Romania prin faptul ca la intrarea in expozitie a asezat pe jos harta tarii cu un organ genital feminin in mijlocul acesteia”
Ce merită fraţii Roncea?
Citiţi ce am găsit pe Ziare.com: “Uniunea Artistilor Plastici (UAP) si Galeria "Atelier 35" ii acuza pe fratii Victor si George Roncea, ca alaturi de alte trei persoane au vandalizat geamurile Galeriei "Atelier 35", utilizand insemne defaimatoare si pornografice la adresa etniei maghiare din Romania si a Ungariei.
Totodata, reprezentantii celor doua institutii au sesizat organele de drept ale statului, sub forma unor plangeri la Politie, atat asupra acestui incident cat si al celui similar petrecut in dimineata de 25 septembrie, anchetele cu privire la aceste cazuri fiind in curs de desfasurare.
Potrivit unui comunicat remis presei de UAP, pe peretii si geamurile galeriei au fost inscriptionate texte antisemite si o somatie cu amenintari. "Materialele descoperite in locatia 'Atelierului 35' erau semnate de 'Liga Antidefaimarea Romaniei' si contineau textul 'Atentie, iudeu denigrat!', urmat de steaua lui David", precizeaza comunicatul citat.
Mai mult, UAP mentioneaza ca atat artistul Benedek Levente, care si-a expus lucrarile, cat si membrii Galeriei 'Atelier 35' au primit amenintari scrise si verbale prin toate mijloacele de comunicare.
Fratii Roncea sustin insa ca nu au spart si nici nu au vandalizat geamurile de la Galeria 'Atelier 35', iar ceea ce au facut ei reprezinta o opera de arta si un raspuns artistic la operele expuse de artistul Benedek Levente.
Victor Roncea neaga cu vehementa ca ar fi scris mesajele antisemite si sustine ca ceea ce au facut ei se numeste "antiterorism vizual". Cei doi il acuza insa pe artistul Benedek ca a blasfemiat o icoana care il reprezenta pe Iisus Cristos si ca a profanat Romania prin faptul ca la intrarea in expozitie a asezat pe jos harta tarii cu un organ genital feminin in mijlocul acesteia”
Ce merită fraţii Roncea?
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Basescu, denunt calomnios!
Dacă ziaristul dat în judecată de Băsescu are sânge în instalaţie, poate să-l dea, la rândul său, în judecată pe drojdierul de la Cotroceni pentru denunţ calomnios. Ca să-i dea de lucru. Însă colegul de la “Cotidianul” n-are cojones. Este umil, ca şi Gheorghe Dinică în filmul “Columna”- “În nemernicia mea, ca un câine turbat, am muşcat mâna stăpânului…”
Tot despre subiect http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/basescu-este-un-mincinos-ordinar.html
vineri, 26 septembrie 2008
Basescu este un mincinos ordinar
Basescu este un mincinos. Ordinar. Un ins fără caracter, nedemn de funcţia de preşedinte al României. Sunt constatări, nu insulte. Dacă adevărul insultă, nu e treaba mea.
Am scris aceste rânduri, devenite truisme prin strădania lui Zeus, fiind stârnit de asta http://blog.gardianul.ro/2008/09/26/basescu-pe-urmele-lui-iliescu-da-in-judecata-ziaristi/#comments
Poate se apucă de dat în judecată şi ziariştii cu bloguri.
A început să-l macine crunt disperarea.
P.S. Este penibil că ziaristul în cauză se umileşte cu justificări în "Cotidianul"http://www.cotidianul.ro/cristian_oprea_____nu_am_resentimente_in_ceea_ce_l_priveste_pe_traian_basescu-59341.html.
Am scris aceste rânduri, devenite truisme prin strădania lui Zeus, fiind stârnit de asta http://blog.gardianul.ro/2008/09/26/basescu-pe-urmele-lui-iliescu-da-in-judecata-ziaristi/#comments
Poate se apucă de dat în judecată şi ziariştii cu bloguri.
A început să-l macine crunt disperarea.
P.S. Este penibil că ziaristul în cauză se umileşte cu justificări în "Cotidianul"http://www.cotidianul.ro/cristian_oprea_____nu_am_resentimente_in_ceea_ce_l_priveste_pe_traian_basescu-59341.html.
Doua. Cu scarba despre Petre Roman. Cum se umfla orezul in Zoso
S-a enervat doctorul ici http://sebastian-corn.weblog.ro/2008-09-25/532364/%22S-au-demascat%21----S-au-demascat%21---%22.html
Zice insul care are blogul Zoso: "Ce e mai nasol, să te înjure zoso sau să nu te bage în seamă?"
Zic şi eu: cine-i Zoso?
joi, 25 septembrie 2008
miercuri, 24 septembrie 2008
Jose Saramago, blogger la 85 de ani
Celebrul scriitor, laureat al premiului Nobel, şi-a deschis recent un blog
http://blog.josesaramago.org/por/Index.php?cat=7&lang=pt. El publică reflecţii asupra vieţii şi literaturii. Nu descopreri în fiecare zi un blogger cu Nobel!
http://blog.josesaramago.org/por/Index.php?cat=7&lang=pt. El publică reflecţii asupra vieţii şi literaturii. Nu descopreri în fiecare zi un blogger cu Nobel!
marți, 23 septembrie 2008
Kamasutra Monicai Tatoiu
Lucrând la calculator, în această dimineaţă, după ce m-am plictist de ştiri, ca fond sonor, am pus televizorul pe Antena 1. Unde era emisiunea “Neaţa cu Răzvan şi Dani” şi era invitată Monica Tatoiu. Mi-am văzut de treabă până mi-a atras atenţia o afirmaţie a priceputei la toate Tatoiu. Ea îi îndemna pe copii să citească. Să citească orice, numai să citească. Să citească Kamasutra. A repetat, ca şi cum era nevoie. Sigur că feţele realizatorilor s-au lungit. După câteva minute, chestionată ce trebuie să aibă un bărbat ca să-i placă, Tatoiu a trântit-o: e nevoie de două capete bune; am redat cu aproximaţie.
S-a întîmplat între orele 8 şi 10.
S-a întîmplat între orele 8 şi 10.
Cenzura a presei in Covasna
"Am simţit încă de la înfiinţare, din 1 decembrie 2006, că publicaţia noastră nu este una dorită de majoritatea personajelor de pe scena politică şi administrativă a judeţului Covasna (unde este editată), dar şi a „centrului” de peste Carpaţi, Bucureşti (unde este tipărită).Lucru care nu ne-a deranjat deloc şi care ştiam că se va întâmpla, întrucât grupului care a gândit înfiinţarea acestui săptămânal nu i-a trecut nicio clipă prin minte să aştearnă în pagini nimicuri, linguşeli ori lecţii gata făcute, asemenea multor „specialişti” din presa românească şi ungurească aservită din Ardeal şi din România. Am continuat, deci, să ne facem datoria faţă de dumneavoastră, cititorii, şi faţă de Ţara aceasta sfântă, lăsată-ne în grijă de moşii şi strămoşii noştri.
Şi, uite aşa, tot făcându-ne noi datoria, până la urmă s-a întâmplat şi incredibilul: în anul de graţie 2008, într-un colţ al Uniunii Europene (mamă a democraţiei), mai precis la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, România, s-a retras un ziar de pe tarabă!!! Absolut dictatorial şi strigător la cer, dar, din păcate, adevărat! Împotriva tuturor actelor normative ale Statului Român şi ale Uniunii Europene în domeniul libertăţii presei şi al dreptului la libera exprimare, săptămânalul de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean“ a fost retras din unele chioşcuri RODIPET de pe raza municipiului Sfântu-Gheorghe."
Continuarea aici http://www.condeiulardelean.ro/
Un alt timp
Piky lătră îndelung, iar înserarea clipoceşte odată cu Someşul. Verdele arţarilor din parcul de alături tresaltă la fiecare maşină sau tanc pornit spre Deania.
Ştefan îşi scutură pantalonii trei sferturi, scuipă în palmă şi-şi trece mâna prin părul negru. Piky mai are apă în blană, Ştefan calcă pe-o parte. S-a tăiat puţin într-o scoică.
Îi e lene să-i pună apă, dar îi aruncă resturi de mâncare în cratiţa veche. Piky mănâncă, dă din coadă. Are fire albe în blană. Mama păşeşte dintr-o cameră în alta cu un cuţit. Dreapta o are murdărită de la cartofii curăţaţi. Are încă trei-patru cartofi întregi pe masă şi se poate apuca de preparat cina la sobă. Ştefan o urmăreşte de sub vişin, lipit de câinele lup de cinci ani. Are cu şase peste Piky.
Soldaţii nemţi trec pe stradă. Imenşi, năduşiţi, serioşi. Se întreabă când o să fie asemeni lor. Ca tata.
Ştefan s-a spălat deja pe mîini. Pe faţă, desigur că nu. Ce-o să-i placă gulaşul. Cu o roşie, un ardei, ceapă şi castraveţi răciţi la pompa de apă.
O formă sângerie se întăreşte între picioarele din spate ale lui Piky. Hipnotizat, o forţă ce-l copleşeşte îi poartă degetul arătător spre ea. Pe ea. Dar şi inelarul. Ea creşte. Percepe o piele moale pe care-o împinge şi-o trage. Iar şi iar. Ea zvâcneşte şi-o pată alb-gălbuie apare pe tăietorul de lemne.
Ştefan fuge în cameră uimit. Inima îi bate ca toba lui Mori când dă veştile de la primărie. Se gândeşte la injecţii, pilule, săpat în grădină, la gheaţă pe burtă. În zadar. Ea îi înalţă şi lui pantalonii. Duce degetele înainte şi înapoi. Mama îl cheamă la cină. Ultimii militari s-au pierdut după colţul drumului, trăgând în urma lor, spre alt oraş, războiul. Ea arde. Ştefan arde.
Alexandru PETRIA
Ştefan îşi scutură pantalonii trei sferturi, scuipă în palmă şi-şi trece mâna prin părul negru. Piky mai are apă în blană, Ştefan calcă pe-o parte. S-a tăiat puţin într-o scoică.
Îi e lene să-i pună apă, dar îi aruncă resturi de mâncare în cratiţa veche. Piky mănâncă, dă din coadă. Are fire albe în blană. Mama păşeşte dintr-o cameră în alta cu un cuţit. Dreapta o are murdărită de la cartofii curăţaţi. Are încă trei-patru cartofi întregi pe masă şi se poate apuca de preparat cina la sobă. Ştefan o urmăreşte de sub vişin, lipit de câinele lup de cinci ani. Are cu şase peste Piky.
Soldaţii nemţi trec pe stradă. Imenşi, năduşiţi, serioşi. Se întreabă când o să fie asemeni lor. Ca tata.
Ştefan s-a spălat deja pe mîini. Pe faţă, desigur că nu. Ce-o să-i placă gulaşul. Cu o roşie, un ardei, ceapă şi castraveţi răciţi la pompa de apă.
O formă sângerie se întăreşte între picioarele din spate ale lui Piky. Hipnotizat, o forţă ce-l copleşeşte îi poartă degetul arătător spre ea. Pe ea. Dar şi inelarul. Ea creşte. Percepe o piele moale pe care-o împinge şi-o trage. Iar şi iar. Ea zvâcneşte şi-o pată alb-gălbuie apare pe tăietorul de lemne.
Ştefan fuge în cameră uimit. Inima îi bate ca toba lui Mori când dă veştile de la primărie. Se gândeşte la injecţii, pilule, săpat în grădină, la gheaţă pe burtă. În zadar. Ea îi înalţă şi lui pantalonii. Duce degetele înainte şi înapoi. Mama îl cheamă la cină. Ultimii militari s-au pierdut după colţul drumului, trăgând în urma lor, spre alt oraş, războiul. Ea arde. Ştefan arde.
Alexandru PETRIA
duminică, 21 septembrie 2008
Adam si Eva au fost maimute?
Am găsit pe Catholica.ro:Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură a afirmat că teoria evoluţionistă "nu este incompatibilă" cu învăţătura Bisericii Catolice, insistând că teoria schimbării biologice de-a lungul timpului nu a fost niciodată condamnată de Biserică. Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi a făcut această observaţie la prezentarea conferinţei interdisciplinare ce va marca 150 de ani de la lucrarea "Originea speciilor" al lui Charles Darwin. Conferinţa, ce doreşte să promoveze dialogul între oamenii de ştiinţă şi teologi, e programată să aibă loc în Roma în martie 2009.
"Teoria evoluţionistă nu este incompatibilă a priori cu învăţătura Bisericii Catolice, cu mesajul Bibliei şi al teologiei, şi de fapt oficial nu a fost niciodată condamnată", a spus Arhiepiscopul Ravasi. El a spus că teologii, filosofii şi oamenii de ştiinţă de la conferinţa de anul viitor nu vor căuta neapărat să ajungă la o înţelegere, ci mai degrabă speră să confirme "posibilitatea dialogului şi dorinţa comună de interpretare a realităţii, chiar şi din puncte diferite de vedere". Prelatul a mai spus: "Trebuie să încetăm să mai gândim istoria ca un tribunal mereu în sesiune şi să ne concentrăm mai mult pe stabilirea unui dialog franc şi eficient între cele două puncte de vedere ce privesc aceeaşi realitate, a omului şi lumii sale."
În timp ce selecţia naturală ar putea fi admisă ca posibilă cauză a dezvoltării biologice, învăţătura Bisericii Catolice pune accentul pe rolul lui Dumnezeu în creaţie. În ciuda speculaţiilor presei seculare (inclusiv din România), Vaticanul nu a dat nici înapoi şi nici nu a anunţat ceva nou. Totul ţine de interpretarea care se dă teoriei darwiniste. Să nu uităm că acum un an Papa Benedict al XVI-lea critica una dintre falsele interpretări ale teoriei evoluţioniste, interpretare conform căreia universul este "rezultatul unei evoluţii aleatoare şi deci, în cele din urmă, a ceva iraţional".
Cam nepriceput în ale teologiei, dar împins de logica raţionamentelor, stau strâmb şi întreb de-a dreptul: aşa, Adam şi Eva au fost maimuţe?
21 septembrie. Legionarii au dăunat grav Romaniei
Date despre această zi de pe Colectzi.ro:
1939: Premierul Armand Cãlinescu, mana dreapta a lui Carol al II-lea, , este impuscat de cãtre un grup de legionari condusi de avocatul Miti Dumitrescu.
1940: Prin decret regal, România este proclamatã "stat national-legionar"(generalul Ion Antonescu devine "conducatorul statului" si Horia Sima(foto) este numit "vicepresedinte al Consiliului de ministri"). Şi când te gândeşti că şi acum sunt mulţi care-i simpatizează…
marți, 16 septembrie 2008
Cum am devenit fascist
După cum o ştiu cei obişnuiţi cu acest blog, sunt directorul lunarului “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”.Recent, am hotărât ca pentru închegarea unei legături mai strânse cu cititorii, diferenţa dintre apariţiile publicaţiei fiind mare, să folosesc oportunitatea oferită de internet şi să printez anumite articole de pe acest blog, care se vor regăsi în lunar în numărul următor. Astfel, am scos pe tipar digital asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/naionalizri-la-dej-primarul.html şi asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/ntoarcere-cu-180-de-grade-surprinztoare.html, fiecare în 1000 de exemplare, care au fost împărţite pe stradă în oraşul Dej. În centrul municipiului împărţea azi fluturaşii(vezi foto) chiar redactoarea-şefă, pe considerentul că este încă o cale de-a afla ce gândesc locuitorii oraşului de pe Someş.
Desigur că ultimul fluturaş a indispus pe mulţi care sunt cu musca pe căciulă. Cînd acţiunea era pe terminate, a apărut un poliţist, care a întrebat-o dacă are autorizaţie de la Primărie să împartă aşa ceva şi a invitat-o politicos la sediul Poliţiei Dej să lămurească problema. Alertat, am apărut şi eu şi toţi trei am mers la Poliţie. După legitimări, predarea telefonului mobil la intrare, am fost conduşi într-o cameră unde erau trei poliţişti. Cel cu care am venit n-a intrat în încăperea unde, pe când iniţial vroiau declaraţii de la noi, ne-au spus cam după 10 minute că suntem liberi. Poliţistul care ne-a zis că putem pleca a ieşit afară între timp, s-a consultat probabil cu cineva cum să procedeze, şi apoi, împăciuitor, ne-a declarat că a fost primit un apel la 112 că se împart în oraş manifeste fasciste. Noi eram fioroşii fascişti!
În jurul orei 11, l-am informat telefonic pe comandantul
Poliţiei Municipiului Dej, comisarul-şef Aurel Mureşan despre incident. Şi i-am cerut să verifice, dacă s-a sunat la 112, unde apelurile se înregistrează, cine este autorul sesizării false care a fost o încercare de intimidare. După o discuţie ulterioară cu Mureşan, pe la ora 15, am dedus că parcă nu a mai fost vorba de 112, ba comandantul de poliţie dejean mi-a zis că n-am respectat nu ştiu ce normă a -atenţie!- Consiliului Naţional al Audiovizualului împărţind fluturaşii format A4. Dacă-mi explică vreunul ce are CNA-ul cu materialele distribuite în mîinile trecătorilor de o gazetă, îi rămân profund îndatorat fiindcă mă scoate dintr-o neagră ignoranţă… Dau şi o bere.
Dacă am fost minţiţi de poliţişti cu apelul la 112, este extrem de grav. Puteau să susţină eventual că au primit un telefon anonim, pe care s-au grăbit să-l verifice împinşi de-o firească sârguinţă.
Alexandru Petria
0754643681
UPDATE 17 şi 18 septembrie:
Au scris deja pe internet:
Simona Ionescu, redactor şef adjunct la "Click", aici http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2008/09/17/politia-a-saltat-un-fascist-in-bistrita-nasaud/
Tiberiu Lovin de la "România Liberă" http://www.reportervirtual.ro/2008/09/17/blogger-saltat-de-militie.html
Daniel Todoran-Rareş http://todoran.blogspot.com/2008/09/bloggerul-alexandru-petria-fost-saltat.html
BAR TIKITAKA http://my-beleaua.blogspot.com/
Alin Fărcaş http://www.alinfarcas.ro/2008/09/18/bloggerul-alexandru-petria-arestat/
Dan Terteci http://danterteci.blogspot.com/2008/09/un-bloger-retinut-de-politie.html
Cătalin Stavri http://www.ziarit.com/index.php/2008/09/blogger-vs-militieni-1035.htm
Parlamentolitic http://www.parlamentolitic.ro/september/solidaritatea-blogosferei#comments
Le mulţumesc.
Adaam Alandra Andaa andreanum Bloglist.ro Blogul Califarului Blogul lui Emil Brumaru Catastif Cinabru Cioco-Cioco Constiinta unui liberal de stanga Cristian Diaconescu Cu ochii pe putere Daniel Todoran De vorbă cu balaurul Joe King dpweb e-Xtrema Ecologie umană Herald Inah Inventarul stricăciunilor politice Iosif Buble John Doe Lilick Marcketing politic Moshe & Mordechai blog naşii Nenea O printzesa fara inhibitii Oana Mujea- Stoica Paralele//Paralele Pastila Politică Petrisor Socol Picătura chinezească Politică fără principii Raluca 22 Real Politik Roxana Iordache Scaevola scenarii scrise cu ruj Sebastian Corn Simona Ionescu Simona Popescu Simplu blog Situatii Sătmăreanca Teodora Georgescu Turambar UnCopilutz-jurnalist de grădiniţă În spatele uşilor închise. Blogul lui Andrei Bădin
Smecherie pe seama Raiffeisen Bank
Uitati ce am primit pe e-mail de la securitate@raiffeisenonline.com:
“Raiffeisen Bank NU a trimis si NU va trimite, sub nici un pretext, mesaje pe e-mail catre clientii sai: de verificare, de autentificare, de atentionare sau orice alt motiv.
Avand in vedere numarul tot mai crescut al atacurilor de tip phishing asupra Raiffeisen Bank, echipa noastra de securitate a creeat un nou program de securizare a contului tau Raiffeisen Online.
Aceasta securizare presupune inregistrarea adresei tale personale IP in baza noastra de date alaturi de celelalte detalii ale contului tau, cum ar fi Codul utilizator, Parola si Cifrele Debit Cardului tau.
Ce este adresa IP:
Adresa IP este un cod numeric UNIC ce nu poate fi duplicat. Acesta depinde in functie de provider-ul de internet.
Ce trebuie sa faci pentru a-ti securiza contul Raiffeisen Online:
* Urmeaza link-ul de mai jos.
https://raiffeisenonline.ro/eBankingWeb/controller?security%2IP%2register
* Completeaza formularul obligatoriu pe care il vei gasi in pagina securizata de Raiffeisen Bank
Inregistrarea adresei tale personale IP se face instantaneu. Din momentul in care inregistrarea a fost facuta contul tau va fi protejat impotriva oricarui acces neautorizat.”
Mi se pare o chestie dubioasa. Eu zic sa nu muscati momeala…
“Raiffeisen Bank NU a trimis si NU va trimite, sub nici un pretext, mesaje pe e-mail catre clientii sai: de verificare, de autentificare, de atentionare sau orice alt motiv.
Avand in vedere numarul tot mai crescut al atacurilor de tip phishing asupra Raiffeisen Bank, echipa noastra de securitate a creeat un nou program de securizare a contului tau Raiffeisen Online.
Aceasta securizare presupune inregistrarea adresei tale personale IP in baza noastra de date alaturi de celelalte detalii ale contului tau, cum ar fi Codul utilizator, Parola si Cifrele Debit Cardului tau.
Ce este adresa IP:
Adresa IP este un cod numeric UNIC ce nu poate fi duplicat. Acesta depinde in functie de provider-ul de internet.
Ce trebuie sa faci pentru a-ti securiza contul Raiffeisen Online:
* Urmeaza link-ul de mai jos.
https://raiffeisenonline.ro/eBankingWeb/controller?security%2IP%2register
* Completeaza formularul obligatoriu pe care il vei gasi in pagina securizata de Raiffeisen Bank
Inregistrarea adresei tale personale IP se face instantaneu. Din momentul in care inregistrarea a fost facuta contul tau va fi protejat impotriva oricarui acces neautorizat.”
Mi se pare o chestie dubioasa. Eu zic sa nu muscati momeala…
luni, 15 septembrie 2008
Întoarcere cu 180 de grade surprinzătoare la Dej. Primarul Morar o ia pe urmele lui Ungur? S-a dat cam repejor drumul la şmecherii…
Joi am scris pe internet, pe acest blog, ca o “avampremieră” a unei anchete ce-o să fie publicată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, despre scandalul asupra proprietăţii unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine. Imobilul este cuprins în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român .
În textul anterior l-am felicitat pe primarul Costan Morar fiindcă a dat o dispoziţie prin care anula unele dispoziţii anterioare ilegale ale lui Ioan Ungur, ex-primarul Dejului. I-am dat şi nota 10. Ungur, prin dispoziţiile sale a făcut, spus pe şleau, o nouă naţionalizare, atribuind spaţiile firmelor către unele persoane care revendică faptul că sunt urmaşii proprietarilor de dinainte de naţionalizare, deşi nu avea nici un drept, spaţiile nefiind ale statului. Abuzul a fost strigător la cer. I s-a sculat şi lui ideea să dea ce nu-i aparţinea. Cam aşa se pare că a procedat şi Morar, chiar în ziua când l-am lăudat că a instaurat legalitatea, emiţând o dispoziţie care o revocă pe cea anterioară. Culmea, miercuri am discutat cu primarul, de faţă fiind şi viceprimarul, despre problemă, ba l-am felicitat verbal! S-ar zice că Morar a reinstaurat ilegalitatea de pe vremea lui Ungur, acţionând stupefiant ca o marionetă.
Sesizat de cititori, vineri l-am contactat telefonic pe Morar ca să aflu de ce s-a răzgândit şi de ce, până la urmă, se face de râs. A dat-o în bâlbâială şi ne-am înţeles ferm să ne întâlnim azi la ora 13 ca să-mi arate şi mie documentul. La 12,30 l-am sunat şi primarul mi-a zis că revine în Primărie la 12, 50. L-am aşteptat până la 13,15, dar n-a venit, apoi l-am sunat pe mobil de patru ori. Însă, bărbăteşte, pesemne, n-a binevoit să răspundă deoarece îmi ştie numărul.
Dacă aşa procedează Morar la doar câteva luni de când este primar, oare ce-o să facă peste 3 ani? Dejenii au vrut să scape de-un escroc versat, mă refer la Ungur, însă se vede că au dat peste un… Completaţi dumneavoastră cu ce credeţi de cuviinţă! Eu sunt prea scârbit.
Alexandru Petria
În textul anterior l-am felicitat pe primarul Costan Morar fiindcă a dat o dispoziţie prin care anula unele dispoziţii anterioare ilegale ale lui Ioan Ungur, ex-primarul Dejului. I-am dat şi nota 10. Ungur, prin dispoziţiile sale a făcut, spus pe şleau, o nouă naţionalizare, atribuind spaţiile firmelor către unele persoane care revendică faptul că sunt urmaşii proprietarilor de dinainte de naţionalizare, deşi nu avea nici un drept, spaţiile nefiind ale statului. Abuzul a fost strigător la cer. I s-a sculat şi lui ideea să dea ce nu-i aparţinea. Cam aşa se pare că a procedat şi Morar, chiar în ziua când l-am lăudat că a instaurat legalitatea, emiţând o dispoziţie care o revocă pe cea anterioară. Culmea, miercuri am discutat cu primarul, de faţă fiind şi viceprimarul, despre problemă, ba l-am felicitat verbal! S-ar zice că Morar a reinstaurat ilegalitatea de pe vremea lui Ungur, acţionând stupefiant ca o marionetă.
Sesizat de cititori, vineri l-am contactat telefonic pe Morar ca să aflu de ce s-a răzgândit şi de ce, până la urmă, se face de râs. A dat-o în bâlbâială şi ne-am înţeles ferm să ne întâlnim azi la ora 13 ca să-mi arate şi mie documentul. La 12,30 l-am sunat şi primarul mi-a zis că revine în Primărie la 12, 50. L-am aşteptat până la 13,15, dar n-a venit, apoi l-am sunat pe mobil de patru ori. Însă, bărbăteşte, pesemne, n-a binevoit să răspundă deoarece îmi ştie numărul.
Dacă aşa procedează Morar la doar câteva luni de când este primar, oare ce-o să facă peste 3 ani? Dejenii au vrut să scape de-un escroc versat, mă refer la Ungur, însă se vede că au dat peste un… Completaţi dumneavoastră cu ce credeţi de cuviinţă! Eu sunt prea scârbit.
Alexandru Petria
Elena Udrea, policalificata. Ce o prinde?
La mop, cum au surprins-o ziariştii de la "Gândul", sau...
duminică, 14 septembrie 2008
Intaia dragoste a Regelui Mihai I
Fabian Anton publică pe Agonia.net din arhiva Fondul Casei Regale a României pagini inedite din jurnalul Regelui Carol al II-lea. Unele însemnări se referă la prima dragoste a Regelui Mihai I, când avea 16 ani.Redau:
„Sîmbătă, 10 aprilie 1937
(...) Tratativele Duduiei cu Părinţii Yvonichii au dat rezultatul ; ei au acceptat propunerea; îmi pare bine pentru Mihăiţă.“ (Caietul 59, pg. 58)
„Marţi, 13 aprilie
(...) Seara, Yvonica, din nou la Mihăiţă, cu acelaşi rezultat ca prima dată.“ (Caietul 61, pg. 61)
„Duminică, 2 mai
Paşti
Christos a Înviat!
Sosit pe la 4, vremea acoperită, răcoare. Duduia la cină. Mihăiţă ia masa cu Yvonica.“ (Caietul 77, pg. 83)
„Sîmbătă, 29 mai
(...) A venit şi Yvonica să-l vadă pe Mihăiţă. Au fost, după masă, amîndoi la mine. Atmosferă tristă.“ (Caietul 97, pg. 17)
„Duminică, 5 iunie 1938
(...) Întorşi, seara, cinema. Mihăiţă, foarte agitat, a voit-o, cu orice preţ, pe Yvonica; n-a avut noroc, s-a aranjat pentru astă seară. “ (Caietul 262, pg. 86)
„Luni, 6 iunie 1938
(...) Seara, cinema, două filme detective, unul bun, celălalt idiot. Am fost numai Duduia şi Urdăreanu, Mihăiţă fiind ocupat, împlinindu-i-se dorul de ieri, cu Yvonica.“ (Caietul 264, pg. 88)
„Duminică, 16 iulie 1939
(...) Ştirbey a adus răspunsul: atît soţia sa, cît şi fata nu vor să plece în străinătate şi, mai ales, în America. Yvonica a cerut să o vadă pe Duduia. A rămas ca mîine să vină la Bucureşti şi să se mai facă un efort, înainte de a trece la alte măsuri mai drastice.“ (Caietul 522, pg. 26)
„Marţi, 18 iulie 1939
Spre seară, Duduia a văzut-o pe Yvonica, care, după multe schimbări la faţă şi vorbe adesea nechibzuite, a rămas să dea răspunsul ei mîine dimineaţă. A constata că nu poate fi vorba de iubire din partea ei faţă de Mihăiţă. Şi el, bietul băiat, îşi făcea iluzii.“ (Caietul 523-524, pg.28-29)
„Miercuri, 19 iulie 1939
(...) Yvonica a fost la Duduia, după cum rămăsese ieri, cu răspunsul că va pleca, dar că refuză să scrie lui Mihăiţă o scrisoare de adio.
(...) Seara, l-am chemat pe Malaxa, să-l rog să-l lase pe Costache să meargă cu noi cu iahtul, căci, după decepţia ce o va avea Mihăiţă din cauza Yvonichii, e bine să aibă un camarad cu el.“ (Caietul 525, pg. 31)
„Luni, 24 iulie 1939
(...) Yvonica a dat scrisorile cerute şi i s-a depus la bancă dota de 2 000 000 lei.“ (Caietul 527-528, pg. 37-38)
„Joi, 27 iulie 1939
(...) Sînt extrem de nervos din cauza lui Mihăiţă. Va fi pentru el o groaznică lovitură cînd va vedea că Yvonica nu este cu noi.
La 12 1/2, se îmbarcă Mihăiţă, pe care-l primim cu toţii foarte cald. Se înţelege uşor că disperarea lui a fost extremă, mai ales cînd a citit scrisoarea ei, o scrisoare care conţinea toate elementele voite, dar lipsită de cel mai elementar simţ de tandreţe şi de inimă. Bietul copil a fost disperat şi, pentru prima dată, l-am văzut plîngînd cu nesaţ. Îşi lăsase capul pe umărul meu şi lacrimile curgeau cu nesaţ. I-am spus că nimeni mai bine decît mine pricep (sic) disperarea lui şi adînca lui durere şi mîhnire şi că bine face că plînge, căci îl va uşura. Totuşi îl rog, în faţa celorlalţi să fie bărbat şi prinţ; mi-a promis şi s-a ţinut de cuvînt.
La masă am reţinut pe ambasadorul Stoica, care venise cu guvernatorul şi ceilalţi membri ai Ambasadei să mă salute. După masă, Duduia a vorbit mult cu Mihăiţă, căruia, de dimineaţă, Urdăreanu îi spusese că Ştirbey, a venit să-i vorbească de această chestiune şi că a primit bani. Săracul băiat este foarte adînc mîhnit şi nu vrea decît un singur lucru: s-o revadă şi să aibă o explicaţiune cu ea, căci nu mai pricepe nimica şi o iubea aşa de mult. Acuză pe părinţii ei şi se plînge că purtarea ei şi, mai ales, scrisoarea ei este urîtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scri-o. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă şi zice că adesea i-a atras ei atenţia, dar n-a voit să audă. Spre lauda lui, trebuie să zic că a fost foarte curajos.
Pe mine mă mîhneşte, mai mult decît pot spune, toate acestea (sic). Sunt foarte rele cînd le suferi tu singur şi sunt oribile când vezi pe unul ce-l iubeşti că le îndură.
Am stat toată ziua în radă şi abia pe la 1 noaptea am ridicat ancora ca să pornim înspre Izmir.
Vineri, 28 iulie 1939
Navigăm spre portul Asiei Minore pe o mare splendidă. Deşi pe bord bate niţel vîntul, marea, cu safirul caracteristic al Egeei, e de o cuminţenie remarcabilă. Cum m-aş duce eu aşa zile în şir, uitat şi uitînd de toţi şi pe toţi. Ştiri nu sunt cari să ne neliniştească, se cam întîmplă, aşa cum credeam eu, nimica. Fapt caracteristic, marea e goală, anul trecut tot se mai vedea, pe alocurea, cîte un vas, anul acesta, pînă Izmir, niciunul.
Zi foarte plăcută. Pe la 9 ancorăm lîngă port.
Mihăiţă a fost toată ziua abătut şi trist. Seara, după masă, a avut o foarte lungă conversaţie cu Duduia şi cu Urdăreanu, în care, prin întrebările lui, a pus la punct foarte multe. Avem impresia că la el se face o transformare de sentimente, sigur că durerea acută persistă, dar se simte înşelat, simte că fata n-a răspuns cu sinceritate la sentimentele lui, gîndul lui este acuma de a-i spune ei în faţă cît e de dezgustat. Ce l-a indignat e că ea a luat bani. În concepţia lui, de tînăr cinstit, acest fapt are ceva dezgustător. Mai e la el o ură teribilă împotriva părinţilor, pe cari i-ar omorî.“ (Caietul 531 – 533, pg. 45 – 48)
„Vineri, 4 august 1939
(...) Un alt semn îmbucurător la Mihăiţă: a început din nou să fumeze, ceea ce e un semn că rupe din ce în ce cu trecutul, căci el promisese Yvonichii că nu va mai fuma.“ (Caietul 541, pg. 69)
„Sîmbătă, 12 august 1939
(...) Iată s-a sfîrşit şi această călătorie, la care eu şi cu Duduia ne bucurasem aşa de mult. N-a fost ce am aşteptat; întîi, de la început, grija cea mare pentru Mihăiţă, cel puţin din acest punct de vedere lucrurile s-au liniştit, pare să fie complect dezgustat de Yvonica, îndeosebi pe chestiunea că ea trăieşte cu Ştirbey *.“ (Caietul 552, pg. 92)
* Cunoscut sub numele de „Prinţul alb“ Barbu Ştirbey era, la vremea aceea, amantul reginei Maria.
Pro si contra forumistului roman
Mircea Vasilescu a publicat în ultimul număr al “Dilemei vechi” un aricol interesant, “În contra forumistului român”, din care citez:
Ce ziceţi?
“Sînt unii forumişti care nu fac decît să înjure, la propriu. Alţii scriu mesaje ceva mai elaborate, dar pe dedesubt se întrevede tot impulsul de a înjura: de exemplu, dacă într-un articol apare numele lui Ion Iliescu (indiferent în ce context), (ni) se reaminteşte de către vreun cetăţean interactiv că fostul preşedinte e vinovat pentru morţii din decembrie 1989 şi pentru mineriade; dacă apare în articol numele actualului preşedinte, imediat se găseşte vreun forumist care să spună că „a vîndut flota“, chiar dacă nu e vorba de aşa ceva. Asemenea frustraţi cu idei fixe strică, de obicei, toată maioneza dialogului. Ca şi în viaţa reală, n-ar trebui băgaţi în seamă. Numai că, în acest caz, interactivitatea lucrează împotriva propriei meniri: nu-i poţi ignora, din moment ce tehnologia 2.0 le permite să se bage direct în vorbă. Odată ce s-au pus în fason pe site, pînă să intervină administratorul web, înjurăturile lor se lăfăie liniştite în calea cititorilor cumsecade, care chiar vor să discute...
Alţi forumişti descind din „arhetipul“ Valentin Stan („omul cu laptopul“ de la Antena 3). Ei nu intră în vorbă decît pentru a-i probozi pe autori, într-un limbaj mitocănesc şi lăbărţat (singurul de care sînt capabili, probabil). Cu siguranţă psihologii ar şti să explice ce satisfacţii le poate da respectivilor faptul că pot „răcni“ pe forum (după modelul TV al „arhetipului“ lor) la editorialişti şi scriitori. Fără să mă pricep la psihologie, presupun că afectele lor dezordonate suferă oarecari reaşezări de cîte ori pot plasa pe forumuri „băi, Pleşule!“, „Liicene“, „băi, nea Mirceo“ (Dinescu) şi alte asemenea formule, adesea însoţite de adjective referitoare la autorii cu care au pretenţia că vor „să comunice“. Această categorie nu trebuie ignorată, ci studiată cu atenţie, pentru că exprimă un simptom interesant al non-comunicării. Interactivitatea, în principiu, le dă cititorilor posibilitatea să intre în dialog cu autorii şi, în acelaşi timp, să-şi expună părerile şi în faţa celorlalţi. Or, „valentinstanii“ de pe forumuri nu au nici un chef de dialog, ci vor ca „publicul“ să-i vadă cum îşi arată muşchii verbali, cum îi „pun la punct“ pe intelectualii şi jurnaliştii neamului. Ei sînt un produs pe dos al interactivităţii: de fapt, nu vor decît comunicare unidirecţională, dar „viceversa“. Şi – din lipsă de educaţie – se simt bine în bălăceala egalitaristă de Obor, în care toţi „sîntem“ bă, mă, nea... Între ei şi tehnologia web 2.0 sînt două secole.
Dar categoria care strică cel mai mult este, după părerea mea, aceea a forumiştilor „de profesie“. Unii urmăresc anumite ziare şi anumiţi autori şi „se bagă“ doar pentru a strica discuţia. Alţii „se cunosc“ de pe diferite forumuri şi se urmăresc pentru a se ciondăni. (Mai sînt şi alte tipuri, dar trec peste...) Aceştia deturnează de-adevăratelea orice subiect şi îl „aduc“ la un maniheism primitiv, centrat de obicei pe vreo problemă obsesivă a societăţii româneşti. De pildă, indiferent ce articol „comentează“, ajung la conflictul dintre Băsescu şi Tăriceanu, după care fiecare o ţine pe a lui. Sau la „vechea dilemă“: ne-au trădat occidentalii la Ialta sau nu? Sau: vor ungurii Ardealul? Ş.a.m.d. În general, ei „argumentează“ abundent şi nu se lasă, umplînd pagina web a ziarului de comentarii lungi, dar în afara subiectului. Această categorie arată de ce nu se poate comunica eficient în România, ca în bancul acela în care un om zice „bună ziua“ şi celălalt îi răspunde „mă, tu vrei să-mi iei calul“. O ilustrare desăvîrşită a acestui proces a avut loc recent şi am avut norocul să o „văd“ (şi să o salvez în computer). În seara de 20 august, pe la 23,30, pe site-ul ziarului Gândul, apărea titlul unui articol de Cristina Modreanu („Cine reprezintă România“), dar textul (probabil dintr-o eroare tehnică) – nu. Forumiştii intraseră deja în acţiune şi „produseseră“ 49 de comentarii în decurs de o oră. Unii întrebau pur şi simplu („bine, bine, sînt primul cititor..., dar unde-i articolul?!!!“), alţii se căzneau să facă ironii („e cel mai bun articol pe care l-am citit! felicitări! scurt, concis“), dar rămîneau în „contextul comunicaţional“ dat. În scurt timp, scena a fost ocupată de cîţiva forumişti „de profesie“, care, după cîteva schimburi de invective, au postat lungi paragrafe polemice, care ajungeau la concluzia că „jidanii au fost şi sînt distrugătorii României şi poporului român“. Aşadar, chiar şi atunci cînd comentează „absenţa“, „nimicul“, asemenea forumişti ajung tot la obsesiile cu care „au venit de-acasă“. (Bineînţeles, între timp a apărut şi textul articolului, iar administratorul web a eliminat comentariile aberante).”
Ce ziceţi?
O fapta demna de tot respectul. Colectia fiselor penale ale detinutilor politici
De pe blogul lui Dan Şelaru http://romaniadeieri.blogspot.com/ am aflat că un semen de-al nostru, care nu mănâncă doar pentru defecaţie şi care este deocamdată anonim, s-a apucat de un proiect extraordinar. A scanat fişele penale ale celor condamnaţi la moarte în perioada comunistă şi fişele deţinuţilor politici. La ultimele a ajuns până la litera C. Vedeţi http://82.76.42.19/index.php
sâmbătă, 13 septembrie 2008
România n-are labii?
Eu cred că are. Doar o regulează zilnic destui. În frunte cu politicienii. Fără prezervativ.Cele patru propoziţii anterioare le-am scris stârnit de scandalul ce se profilează din cauza expoziţiei tânărului artist plastic timişorean Benedek Levente(foto). Care începe să fie linşat mediatic. Ceea ce consider că este inacceptabil, o imixtiune în actul de creaţie. Că tonul este mai vehement că Levente e ungur, e şi mai grav. Începutul aberaţiei îl găsiţi aici http://www.gardianul.ro/BenedeK-Levente-a-decorat-harta-Romaniei-cu-labii-s120497.html
PS- În afacerea ICR New York am fost printre primii, alături de Andrei Bădin şi alţii, care au condamnat expoziţia. Dar şi atunci eu m-am limitat să susţin că lucrările nu trebuiau expuse într-un spaţiu ce reprezenta România, ci, eventual, într-o galerie ca oricare alta. E tocmai ceea ce se întâmplă acum.
vineri, 12 septembrie 2008
Rugaţi-vă pentru Doamna Doina Cornea
Cunoscuta dizidentă Doina Cornea- femeia micuţă de statură, care a fost o portavoce a noastră în vremea dictaturii, printre puţinii al căror curaj a surclasat instinctul de conservare- se află internată în stare gravă într-un spital clujean. Medicii spun că următoarele 48 de ore sunt hotărâtoare. Haideţi să ne rugăm pentru ea. Sunt ferm convins că ajută.
Puteţi să luaţi rândurile acestea şi ca o leapşă mai deosebită.
Adaam Alandra Andaa andreanum Bloglist.ro Blogul Califarului Blogul lui Emil Brumaru Catastif Cinabru Cioco-Cioco Constiinta unui liberal de stanga Cristian Diaconescu Cu ochii pe putere Daniel Todoran De vorbă cu balaurul Joe King dpweb e-Xtrema Ecologie umană Herald Inah Inventarul stricăciunilor politice Iosif Buble John Doe Lilick Marcketing politic Moshe & Mordechai blog naşii Nenea O printzesa fara inhibitii Oana Mujea- Stoica Paralele//Paralele Pastila Politică Petrisor Socol Picătura chinezească Politică fără principii Raluca 22 Real Politik Roxana Iordache Scaevola scenarii scrise cu ruj Sebastian Corn Simona Ionescu Simona Popescu Simplu blog Situatii Sătmăreanca Teodora Georgescu Turambar UnCopilutz-jurnalist de grădiniţă În spatele uşilor închise. Blogul lui Andrei Bădin
Puteţi să luaţi rândurile acestea şi ca o leapşă mai deosebită.
Adaam Alandra Andaa andreanum Bloglist.ro Blogul Califarului Blogul lui Emil Brumaru Catastif Cinabru Cioco-Cioco Constiinta unui liberal de stanga Cristian Diaconescu Cu ochii pe putere Daniel Todoran De vorbă cu balaurul Joe King dpweb e-Xtrema Ecologie umană Herald Inah Inventarul stricăciunilor politice Iosif Buble John Doe Lilick Marcketing politic Moshe & Mordechai blog naşii Nenea O printzesa fara inhibitii Oana Mujea- Stoica Paralele//Paralele Pastila Politică Petrisor Socol Picătura chinezească Politică fără principii Raluca 22 Real Politik Roxana Iordache Scaevola scenarii scrise cu ruj Sebastian Corn Simona Ionescu Simona Popescu Simplu blog Situatii Sătmăreanca Teodora Georgescu Turambar UnCopilutz-jurnalist de grădiniţă În spatele uşilor închise. Blogul lui Andrei Bădin
Fumaţi, nu fiţi proşti!
Samuel Johnson: "Pe măsură ce consumul de tutun scade, prostia creşte".
Subscriu.
Subscriu.
joi, 11 septembrie 2008
Naţionalizări la Dej. Primarul municipiului a restabilit legea
Proprietatea asupra unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) este în centrul unui scandal. Fostul primar al urbei, Ioan Ungur, a dat nişte dispoziţii de retrocedare către unii care au susţinut că sunt moştenitori ai ex-proprietarilor dinainte de venirea la putere a comuniştilor, pe care ulterior le-a retras şi, ca în filme, iar a emis altele, deşi în unele a susţinut că dispoziţiile anterioare nu au respectat legile. De ce a procedat aşa, vă las pe dumneavoastră să trageţi concluzia.Alin Tişe, fostul prefect al judeţului Cluj, în prezent preşedinte al Consiliului Judeţean, i-a semnalat lui Ungur că nu a procedat corect. Clădirirea, în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine, este cuprinsă în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român.
Actualul primar, Costan Morar şi viceprimarul Claudiu Chira au insuflat un aer nou în Primărie, în spiritul legilor. Astfel, prin Dispoziţia 1318/8.07.2008, Morar a revocat dispoziţiile primarului anterior deoarece imobilele “nu sunt în proprietatea municipiului Dej şi nu au fost nici la data emiterii dispoziţiilor(lui Ungur-n.m)”. Explicitez, ca să se înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat: fostul primar a atribuit ceva ce nu-i aparţinea, făcând în fapt o naţionalizare-culmea!- în România care se pretinde un stat democratic, membru în U.E., fiindcă firmele au cumpărat de la stat imobilul din centrul Dejului. Mai neaoş spus, l-a durut pe Ungur fix în pix de legi, de valorile economiei de piaţă şi de faptul că regiile Primăriei îşi pierd sediile.
Despre acest caz o să public o anchetă detailată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”. Am scris textul ca o “avampremieră” a anchetei care o să dezvăluie mari ilegalităţi. Primarul Morar merită felicitat că a restabilit legea. Nota 10.
Alexandru Petria
miercuri, 10 septembrie 2008
Dumnezeu a venit cu Citroenul
Mi-am cumpărat un Citroen fără să am permis, aşa cum taică-meu şi-a luat demult un disc cu Edith Piaf fără să aibă picup. Făţă de bătrânul, care era topit după solistă, pe mine nu mă rodea deloc amorul automobilistic. Chiar deloc. Dar aşa a stat treaba.
Tocmai m-am hotărât să mă las de ziaristică şi să mă apuc de afaceri. Visam să mă îmbogăţesc repejor, ca să fiu liber să scriu poezie şi proză. Şi am dat-o pe comerţ ca mulţi români în anii ’90. Iar comerţul s-a legat de mine doar cu pagube, aveam s-o constat ulterior.
M-am reîntors în Transilvania după ce ne-am vândut apartamentul din Bucureşti. Ne-am mutat- şoţia, fetiţa şi eu- în apartamentul bunicului, pe care ne-am angajat să-l întreţinem, dar le-am plătit şi-o cotă părinţilor. Fiindcă ei au cumpărat apartamentul de la stat cu câţiva ani în urmă, pe preţul unui frigider, când pentru voturi Iliescu s-a hotărât să-i transforme pe chiriaşi în proprietari. Mi-au cerut, am plătit. Acum leii de frigider ai părinţilor s-au transformat în jumătatea preţului real al locuinţei. E de spus că bunicii m-au crescut. Bunica a murit când eram în liceu.
Pe lângă traiul cu bunicul, m-am ales şi cu un magazin cu haine şi, bineînţeles, cu Citroenul alb la mâna a doua pe care găseam des scris “Spalămă”. După acest tip de vehicul s-a fabricat la noi Oltcit. Neştiinţa gramaticii, pasămite, se armoniza de minune cu praful de pe automobilul parcat lângă drumul naţional. Rareori mergeam după marfă cu el, când conducea mustăcind câte un prieten. Căci şi prietenii preferau să ne ducă cu maşinile lor şi să plătim cheltuielile, numai să nu folosească Citroenul cu motor suprarealist, dificil de reparat pe drum, la o adică.
Deşi am terminat şcoala de şoferi împreună cu soţia, nu mi-am luat permisul de conducere. N-am mers la examenul final. Soţia s-a luat după mine. Astfel că în casă n-aveam nici un permis de conducere. Urcând la volan, trăiam cu spaima nu că o să mă accidentez, nu, ci să nu accidentez pe cineva, să nu nenorocesc existenţa cuiva- apoi, cum aş putea să trăiesc cu vinovăţia în suflet? Terminând orele de condus, sigur că ştiam să şofez. Chiar m-am urcat de două-trei ori în maşină şi am luat-o la drum prin oraş când eram suficient de beat ca să nu-mi dau câtă idioţenie era între urechile mele. Odată, în sat la soacra, am mers prin albia pârâului cu Citroenul ca la raliuri, şi-am făcut un salt cu el de trei-patru metri de pe un dâmb. La aterizare, dacă până atunci ştiam că are doar un motor care toarce silenţios, de atunci încolo am conştientizat că maşina este compusă din mii de piese, din care o mulţime au început să sune.
Cu bunicul ne înţelegeam la fix. Amândoi eram regalişti şi înjuram comuniştii. El mai vocal deoarece a fost şi prizonier în război la ruşi. Îşi iubea nepoţica pe care o plimba cu taxiul la izvor după apă, iar Dalia, la trei ani, nu-l slăbea o clipă. Cu soţia mea, Andrada, avea alt numitor comun. Bunicul Gavril era bolnăvicios de mâncăcios şi ea gătea la superlativ. Era un maniac al sarmalelor. Andrada l-a cucerit, s-ar zice, şi cu sarmalele ei. Mă certam cu bunicul doar pe seama lui Dumnezeu şi el mă numea “spurcăciune ateistă”. Era greco-catolic practicant. Nu putea să priceapă că un om deştept- mă credea deştept- poate să fie ateu dacă nu-i comunist. “Nu-ţi bagi degetul în cur ca să-ţi atingi omuşorul, ţi-l bagi în gură”, zicea.
Cu peste doi metri, bunicul arăta ca un docher în ciuda faptului că a fost frizer toată viaţa. Niciodată nu i-a displăcut băutura şi se bucura că mă are ca partener spre necazul Andradei, care nu suferea beţivii. Nu eram noi beţivi cum ne spunea ea, dar nu ne dădeam în lături s-o facem lată uneori. “E femeie s-o ungi pe pâine Andrada, obişnuia să zică bunicul când avea coniac la bord, trăgându-mi cu ochiul, dar Dumnezeu i-a dat limba cam prea lungă-lungă”. Era fraza lui stas în asemenea ocazii, pe care o rostea întotdeauna după câteva minute de la întoarcerea acasă, timp în care Andrada ne probozea în fel şi chip. Zicând astea îşi privea în ochi soţia nepotului, apoi o săruta zgomotos pe obraz.
Bunicul nu pierdea prilejul să mă miştocărească pe seama Citroenului. Cu obstinaţie. Mă tot întreba dacă vreau să-l transform în coteţ de găini. Îndeosebi din cauza asta, m-am hotărât să-l vând. Am dat anunţuri în ziare, am lipit afişe pe unde am putut, însă n-au apărut amatori. Fiind parcată pe trotuar, o mai loveau pietricele aruncate de roţile camioanelor şi rugina a început să se arate pe ea ici-colo. Când îşi aduceau aminte, doar Andrada sau bunicul o spălau. “Ca să vadă găinile sfântul soare", zicea bunicul Gavrilă.
Bunicul a murit repede, în stilul lui, după doi ani în care am locuit împreună. Citroenul era tot în faţa blocului, la un an de când vroiam să-l dau dar nu-l vroia nimeni. L-am internat joi în spital, îl durea pieptul şi burta, iar vineri la prânz a murit. “Nu fii cufurit, nu plânge. Să ştii zevzecule că Dumnezeu există, să-ţi intre în cap.”, au fost cu aproximaţie ultimele lui cuvinte, rostogolite mângâindu-mi mâna. Atunci am plâns prima oară în existenţa mea de matur.
Deoarece era sfârşitul săptămânii şi trebuiau să-i facă şi autopsie, medicii mi-au spus că nu pot să-i scot corpul din spital decât luni. Am început să mă gândesc la înmormântare, implicit la cheltuieli. Ştiam că avea fonduri de înmormântare la două firme de de acest soi, a cotizat zeci de ani la ele, iar carnetele se găseau la maică-mea. Nu mi-am făcut probleme până când cea care m-a născut a zis că nu-mi dă carnetele deoarece eu m-am obligat să-l îngrop. Am simţit cum mă cuprinde disperarea.
În ultimele zile vânzările la magazin au fost puţin peste zero, iar prietenii, majoritatea scriitori, aveau bani câtă dragoste de pisici are şoarecele. Eram disperat şi-mi era ruşine de situaţie. Nu le doresc nici duşmanilor sâmbete şi duminici asemeni celor de atunci. Mă gândeam să mă sinucid, dar n-am avut curaj.
Luni dimineaţa beam cafea şi probabil că eram la fel de negru la faţă ca şi cafeaua. Peste cîteva ore trebuia să-l scot pe bunicul din morga spitalului. Am deschis uşa după ce am auzit soneria şi am vrut s-o închid repede la loc la primul impuls. Al doilea gând a fost să-i invit în hol, poate-mi fac un serviciu ucigându-mă. Erau doi ţigani destul de solizi, curaţi dar fioroşi. Mi-au spus pe scurt că doresc să cumpere Citroenul. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Mi-au mai zis că n-au toţi leii, ci doar trei-sferturi din suma la care ne-am înţeles în final. Restul urma să-i primesc peste o lună. Fără multe poveşti, au început să-mi numere bancnotele în palmă şi am semnat pe loc un contract pe-o coală de hârtie.
Peste o lună, punctual, ţiganul cumpărator al Citroenului a bătut iar la uşa noastră. S-a scuzat că nu are restul de lei promis. Şi-a înmormântat o fetiţă. Acolo i-a folosit. Era în haine de doliu. I-am zis că nu-mi mai datorează nimic.
Mi-a intrat în cap că Dumnezeu există.
Alexandru PETRIA
Tocmai m-am hotărât să mă las de ziaristică şi să mă apuc de afaceri. Visam să mă îmbogăţesc repejor, ca să fiu liber să scriu poezie şi proză. Şi am dat-o pe comerţ ca mulţi români în anii ’90. Iar comerţul s-a legat de mine doar cu pagube, aveam s-o constat ulterior.
M-am reîntors în Transilvania după ce ne-am vândut apartamentul din Bucureşti. Ne-am mutat- şoţia, fetiţa şi eu- în apartamentul bunicului, pe care ne-am angajat să-l întreţinem, dar le-am plătit şi-o cotă părinţilor. Fiindcă ei au cumpărat apartamentul de la stat cu câţiva ani în urmă, pe preţul unui frigider, când pentru voturi Iliescu s-a hotărât să-i transforme pe chiriaşi în proprietari. Mi-au cerut, am plătit. Acum leii de frigider ai părinţilor s-au transformat în jumătatea preţului real al locuinţei. E de spus că bunicii m-au crescut. Bunica a murit când eram în liceu.
Pe lângă traiul cu bunicul, m-am ales şi cu un magazin cu haine şi, bineînţeles, cu Citroenul alb la mâna a doua pe care găseam des scris “Spalămă”. După acest tip de vehicul s-a fabricat la noi Oltcit. Neştiinţa gramaticii, pasămite, se armoniza de minune cu praful de pe automobilul parcat lângă drumul naţional. Rareori mergeam după marfă cu el, când conducea mustăcind câte un prieten. Căci şi prietenii preferau să ne ducă cu maşinile lor şi să plătim cheltuielile, numai să nu folosească Citroenul cu motor suprarealist, dificil de reparat pe drum, la o adică.
Deşi am terminat şcoala de şoferi împreună cu soţia, nu mi-am luat permisul de conducere. N-am mers la examenul final. Soţia s-a luat după mine. Astfel că în casă n-aveam nici un permis de conducere. Urcând la volan, trăiam cu spaima nu că o să mă accidentez, nu, ci să nu accidentez pe cineva, să nu nenorocesc existenţa cuiva- apoi, cum aş putea să trăiesc cu vinovăţia în suflet? Terminând orele de condus, sigur că ştiam să şofez. Chiar m-am urcat de două-trei ori în maşină şi am luat-o la drum prin oraş când eram suficient de beat ca să nu-mi dau câtă idioţenie era între urechile mele. Odată, în sat la soacra, am mers prin albia pârâului cu Citroenul ca la raliuri, şi-am făcut un salt cu el de trei-patru metri de pe un dâmb. La aterizare, dacă până atunci ştiam că are doar un motor care toarce silenţios, de atunci încolo am conştientizat că maşina este compusă din mii de piese, din care o mulţime au început să sune.
Cu bunicul ne înţelegeam la fix. Amândoi eram regalişti şi înjuram comuniştii. El mai vocal deoarece a fost şi prizonier în război la ruşi. Îşi iubea nepoţica pe care o plimba cu taxiul la izvor după apă, iar Dalia, la trei ani, nu-l slăbea o clipă. Cu soţia mea, Andrada, avea alt numitor comun. Bunicul Gavril era bolnăvicios de mâncăcios şi ea gătea la superlativ. Era un maniac al sarmalelor. Andrada l-a cucerit, s-ar zice, şi cu sarmalele ei. Mă certam cu bunicul doar pe seama lui Dumnezeu şi el mă numea “spurcăciune ateistă”. Era greco-catolic practicant. Nu putea să priceapă că un om deştept- mă credea deştept- poate să fie ateu dacă nu-i comunist. “Nu-ţi bagi degetul în cur ca să-ţi atingi omuşorul, ţi-l bagi în gură”, zicea.
Cu peste doi metri, bunicul arăta ca un docher în ciuda faptului că a fost frizer toată viaţa. Niciodată nu i-a displăcut băutura şi se bucura că mă are ca partener spre necazul Andradei, care nu suferea beţivii. Nu eram noi beţivi cum ne spunea ea, dar nu ne dădeam în lături s-o facem lată uneori. “E femeie s-o ungi pe pâine Andrada, obişnuia să zică bunicul când avea coniac la bord, trăgându-mi cu ochiul, dar Dumnezeu i-a dat limba cam prea lungă-lungă”. Era fraza lui stas în asemenea ocazii, pe care o rostea întotdeauna după câteva minute de la întoarcerea acasă, timp în care Andrada ne probozea în fel şi chip. Zicând astea îşi privea în ochi soţia nepotului, apoi o săruta zgomotos pe obraz.
Bunicul nu pierdea prilejul să mă miştocărească pe seama Citroenului. Cu obstinaţie. Mă tot întreba dacă vreau să-l transform în coteţ de găini. Îndeosebi din cauza asta, m-am hotărât să-l vând. Am dat anunţuri în ziare, am lipit afişe pe unde am putut, însă n-au apărut amatori. Fiind parcată pe trotuar, o mai loveau pietricele aruncate de roţile camioanelor şi rugina a început să se arate pe ea ici-colo. Când îşi aduceau aminte, doar Andrada sau bunicul o spălau. “Ca să vadă găinile sfântul soare", zicea bunicul Gavrilă.
Bunicul a murit repede, în stilul lui, după doi ani în care am locuit împreună. Citroenul era tot în faţa blocului, la un an de când vroiam să-l dau dar nu-l vroia nimeni. L-am internat joi în spital, îl durea pieptul şi burta, iar vineri la prânz a murit. “Nu fii cufurit, nu plânge. Să ştii zevzecule că Dumnezeu există, să-ţi intre în cap.”, au fost cu aproximaţie ultimele lui cuvinte, rostogolite mângâindu-mi mâna. Atunci am plâns prima oară în existenţa mea de matur.
Deoarece era sfârşitul săptămânii şi trebuiau să-i facă şi autopsie, medicii mi-au spus că nu pot să-i scot corpul din spital decât luni. Am început să mă gândesc la înmormântare, implicit la cheltuieli. Ştiam că avea fonduri de înmormântare la două firme de de acest soi, a cotizat zeci de ani la ele, iar carnetele se găseau la maică-mea. Nu mi-am făcut probleme până când cea care m-a născut a zis că nu-mi dă carnetele deoarece eu m-am obligat să-l îngrop. Am simţit cum mă cuprinde disperarea.
În ultimele zile vânzările la magazin au fost puţin peste zero, iar prietenii, majoritatea scriitori, aveau bani câtă dragoste de pisici are şoarecele. Eram disperat şi-mi era ruşine de situaţie. Nu le doresc nici duşmanilor sâmbete şi duminici asemeni celor de atunci. Mă gândeam să mă sinucid, dar n-am avut curaj.
Luni dimineaţa beam cafea şi probabil că eram la fel de negru la faţă ca şi cafeaua. Peste cîteva ore trebuia să-l scot pe bunicul din morga spitalului. Am deschis uşa după ce am auzit soneria şi am vrut s-o închid repede la loc la primul impuls. Al doilea gând a fost să-i invit în hol, poate-mi fac un serviciu ucigându-mă. Erau doi ţigani destul de solizi, curaţi dar fioroşi. Mi-au spus pe scurt că doresc să cumpere Citroenul. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Mi-au mai zis că n-au toţi leii, ci doar trei-sferturi din suma la care ne-am înţeles în final. Restul urma să-i primesc peste o lună. Fără multe poveşti, au început să-mi numere bancnotele în palmă şi am semnat pe loc un contract pe-o coală de hârtie.
Peste o lună, punctual, ţiganul cumpărator al Citroenului a bătut iar la uşa noastră. S-a scuzat că nu are restul de lei promis. Şi-a înmormântat o fetiţă. Acolo i-a folosit. Era în haine de doliu. I-am zis că nu-mi mai datorează nimic.
Mi-a intrat în cap că Dumnezeu există.
Alexandru PETRIA
Cum lua spaga Basescu. Si cata…
Scriitorul Sebastian Corn, de când şi-a făcut blog, este o sursă permanentă de surprize plăcute. A nu se înţelege că înainte era mai anost, dar mă refer strict la ce “deversează” pe net. În ultima lui postare descrie cum lua şpagă Băsescu. Nu rataţi http://sebastian-corn.weblog.ro/2008-09-07/507395/BUFUL-%C5%9EI-UMBRA-LUI-B%C4%82SE-LA-ANVERS-%E2%80%93-GERMENII-CAPITALISMULUI-CONST%C4%82N%C5%A2EAN.html#comments
Iubiţi găurile negre!
Da. Cu foc, ziua şi noaptea. Cum vreţi. Fără complexe. Merită.
Că sunt înălţate pe picioare ridicate la rândul lor pe tocuri, e încă un catalizator.
Că sunt înălţate pe picioare ridicate la rândul lor pe tocuri, e încă un catalizator.
marți, 9 septembrie 2008
O fotografie la mare
Florin şi Andrada s-au îngrăşat. Florin lasă să-i cadă nisip pe piept. O maioneză tăiată- soarele. Pântecul Andradei arată ca de luna a treia. Nu-şi trage de la stomac. “Dacă nu mănânc, mă duc într-o parte”, obişnuieşte să spună. Sunt împreună de cinci ani. Pe Mariana au pierdut-o la o săptămână de la naştere. Şi-au revenit ca doi scafandri înotând încet spre suprafaţă în iarna trecută. Acum e iulie şi sunt întinşi pe plajă.
Un grup de macaronari bat mingea gălăgioşi, în dreapta. Se simt ca acasă, râd. De fapt, chiar sunt acasă. Florin s-a obişnuit deja cu Italia, Andrada strâmbă din nas. O pereche de portughezi îşi rostogolesc ş-urile lângă băruleţul de lângă stânca falezei. Pe un şezlong. Se sărută ca şi cum ar încerca să-şi aneantizeze amigdalele. Tatuaţi, amândoi. Pierre barmanul are ochii bulcucaţi. Urmăreşte un vaporaş, dar parcă doreşte şi să-şi telescopeze privirile după orizont. Este student la informatică la Paris. În vacanţe lucrează la cumnatul său.
Timişoara şi Ioana simt că le curge sudoarea şi pe pulpe. Urcând străduţele pavate cu piatră, după panoul unei reclame s-au trezit cu marea la picioare. Sprijinite de-o balustradă se miră de încălecarea valurilor. Le atârnă nenumăratele fuste înflorate. Trebuiau să termine clasa a VII-a dacă nu se lăsau de şcoală. A trecut ora prânzului, au primit de la trecători 95 de euro în mărunţiş. După o mişcare haotică a braţelor, se reped spre plajă, în jos. N-au costume de baie, dar chiloţii le sunt curaţi.
Andrada are poftă de-o bere. Florin de-o cola, iar Andrada îi face vânt cu La Republica. Tocmai i-a descoperit un coş după ureche. Pierre dă cu o cîrpă galbenă pe tejghea, cum a văzut în filme că fac barmanii. Intrat în rol, vrea să-şi arunce pe umăr textila şi să-i întrebe pe români de una-alta. Se opreşte la jumătate, iar cârpa îi loveşte buzele. Două braţe tuciurii se agită pe creasta unui val. Braţele devin un corp de fată care strigă.
Timişoara s-a îmbrăcat. Un cearceaf umflat este lângă ea, pe stînga. Pe şezlongul de lângă bar portughezul e peste portugheză. Ar fute-o, ai zice. Andrada mai vrea o bere, Florin un coniac şi o cola. Macaronarii împrăştie nisipul cu mingea. Îşi împing spre cer râsetele. “O ţigăncuşă cerşetoare”, le aruncă Pierre românilor, “Nu-i de-a voastră?”. Andrada şi Florin neagă din cap. Şi Florin adaugă după o gură de coniac, cu limba plimbată printre buze- “E doar o ţigancă.”. Andrada întreabă barmanul dacă n-are de mâncare.
Pierre şi-a adus aminte că are aparatul foto după un bax de votcă. Ţine să nu piardă evenimentul.
Alexandru PETRIA
Un grup de macaronari bat mingea gălăgioşi, în dreapta. Se simt ca acasă, râd. De fapt, chiar sunt acasă. Florin s-a obişnuit deja cu Italia, Andrada strâmbă din nas. O pereche de portughezi îşi rostogolesc ş-urile lângă băruleţul de lângă stânca falezei. Pe un şezlong. Se sărută ca şi cum ar încerca să-şi aneantizeze amigdalele. Tatuaţi, amândoi. Pierre barmanul are ochii bulcucaţi. Urmăreşte un vaporaş, dar parcă doreşte şi să-şi telescopeze privirile după orizont. Este student la informatică la Paris. În vacanţe lucrează la cumnatul său.
Timişoara şi Ioana simt că le curge sudoarea şi pe pulpe. Urcând străduţele pavate cu piatră, după panoul unei reclame s-au trezit cu marea la picioare. Sprijinite de-o balustradă se miră de încălecarea valurilor. Le atârnă nenumăratele fuste înflorate. Trebuiau să termine clasa a VII-a dacă nu se lăsau de şcoală. A trecut ora prânzului, au primit de la trecători 95 de euro în mărunţiş. După o mişcare haotică a braţelor, se reped spre plajă, în jos. N-au costume de baie, dar chiloţii le sunt curaţi.
Andrada are poftă de-o bere. Florin de-o cola, iar Andrada îi face vânt cu La Republica. Tocmai i-a descoperit un coş după ureche. Pierre dă cu o cîrpă galbenă pe tejghea, cum a văzut în filme că fac barmanii. Intrat în rol, vrea să-şi arunce pe umăr textila şi să-i întrebe pe români de una-alta. Se opreşte la jumătate, iar cârpa îi loveşte buzele. Două braţe tuciurii se agită pe creasta unui val. Braţele devin un corp de fată care strigă.
Timişoara s-a îmbrăcat. Un cearceaf umflat este lângă ea, pe stînga. Pe şezlongul de lângă bar portughezul e peste portugheză. Ar fute-o, ai zice. Andrada mai vrea o bere, Florin un coniac şi o cola. Macaronarii împrăştie nisipul cu mingea. Îşi împing spre cer râsetele. “O ţigăncuşă cerşetoare”, le aruncă Pierre românilor, “Nu-i de-a voastră?”. Andrada şi Florin neagă din cap. Şi Florin adaugă după o gură de coniac, cu limba plimbată printre buze- “E doar o ţigancă.”. Andrada întreabă barmanul dacă n-are de mâncare.
Pierre şi-a adus aminte că are aparatul foto după un bax de votcă. Ţine să nu piardă evenimentul.
Alexandru PETRIA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
