De la eliberarea sa, cateva televiziuni ne asalteaza cu non-stiri despre Cozma; unde doarme, cu cine, pe unde merge prin tara.
Pe mine chiar nu ma intereseaza ce face teroristul prin peisaj. Ma intereseaza cand o sa fie condamnat pentru restul mineriadelor.
Alexandru PETRIA
joi, 6 decembrie 2007
Turnatorul Balaceanu Stolnici, aparat si acuzat
Din spectacolul presei. In apararea nemernicului http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-12-05&id=230261&kword=stolnici . Acuzand nemernicul http://www.expres.ro/article.php?artid=333388
miercuri, 5 decembrie 2007
Pulimea PDL
Un editorial interesant http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16183&art=39950&cHash=a41a1a26e1
Imbecilitate la teza cu subiect unic la matematică- clasa a VII-a
Fiica mea a dat azi teza unică la matematică; în ce clasă este- deduceţi din titlu. Ceea ce m-a frapat este că examenul (teza are un rol hotărâtor pentru admiterea la liceu) a început la ora 12. Ce criterii au cântărit pentru alegerea orei, habar n-am. Dar sigur că este o imbecilitate să pui examenul la o oră când copiii încep să fie obosiţi. Poate citeşte cineva din Ministerul Educaţiei postarea…
PS. Îi rog pe colegii bloggeri să preia/disece/ comenteze într-o formă sau alta subiectul. Nu este corect să sufere elevii din cauza imbecilităţii unor conţopişti.
PS. Îi rog pe colegii bloggeri să preia/disece/ comenteze într-o formă sau alta subiectul. Nu este corect să sufere elevii din cauza imbecilităţii unor conţopişti.
„Al-Qaeda company”, niste teroristi inspaimantatori si-o retea de securitate varza
De râsu-plânsu’ http://www.catavencu.ro/la_zi/din_editia_print/ancheta_de_1_decembrie_am_pus_bombe_pe_aeroportul_baneasa.html
Unde aveţi ocazia, decât în România, să vedeţi asemenea pocinog?
Unde aveţi ocazia, decât în România, să vedeţi asemenea pocinog?
marți, 4 decembrie 2007
Recunoasteti informatorul Securitatii?
Funcţii:
Efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa).
Membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române.
Preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
Director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române.
Preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
Preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România.
Presedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului format din 14 organizatii europene.
Distincţii:
Membru de onoare al Academiei Române
Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti
Decorat cu "Crucea Patriarhală"
Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte
Meritul Maltez în grad de Ofiţer
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler
Ultimele date despre turnatoriile sale- http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16110&art=39858&cHash=918c095009
Nu sunt de cacao institutiile care-l tin in fruntea lor pe odios?
Efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa).
Membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române.
Preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
Director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române.
Preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
Preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România.
Presedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului format din 14 organizatii europene.
Distincţii:
Membru de onoare al Academiei Române
Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti
Decorat cu "Crucea Patriarhală"
Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte
Meritul Maltez în grad de Ofiţer
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler
Ultimele date despre turnatoriile sale- http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16110&art=39858&cHash=918c095009
Nu sunt de cacao institutiile care-l tin in fruntea lor pe odios?
Simona Sensual, initiatoare a unui fan club Cioaca?
Demente multilateral-dezvoltate http://simonasensual.blogspot.com/
luni, 3 decembrie 2007
Comisioanele lui Basescu
Grupul de Investigatii Politice (GIP) publica documente care demonstreaza ca practica incasarii unui comision de 10% din contractele cu statul nu a fost inventia guvernarii Nastase. PSD a preluat reteta deturnarii banilor publici in buzunare private de la Traian Basescu.
In 1998, ministrul Traian Basescu a reorganizat SNCFR infiintind mai multe societati comerciale aflate in subordinea Ministerului Transporturilor intre care si Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA. In fruntea acestei societati, Traian Basescu l-a numit pe Mircea Dinu, un apropiat al sau.
In mai 1999, SAAF a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut locomotive firmei germane Karsdorfer. In paralel, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision cu o firma din Romania, KOR Industrie SRL, prin care se obliga sa-i plateasca acesteia 10% din valoarea contractului incheiat cu Karsdorfer. KOR Industrie SRL fusese infiintata cu doar doua luni inainte de a primi contractul de comision din partea SAAF. Dupa numai un an de la incheierea contractului de comision, KOR Industrie SRL a trecut in proprietatea firmei Karsdorfer. SAAF a ajuns astfel in situatia absurda in care platea comision pentru afacerea cu Karsdorfer chiar firmei Karsdorfer.
Ministrul Traian Basescu a fost permanent la curent cu mersul afacerii cu locomotive. GIP publica documente care demonstreaza ca ministrul Basescu aproba personal pina si deplasarile in Germania ale directorului general SAAF pentru a negocia afacerile cu Karsdorfer.
Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA a fost infiintata in 1998 de Ministerul Transporturilor condus de Traian Basescu, ca urmare a divizarii SNCFR. SAAF a preluat o buna parte din activele SNCFR, respectiv vagoanele si locomotivele uzate si cele nepreluate de CFR – Calatori si CFR – Marfa, urmind sa se ocupe de valorificarea acestora prin inchiriere, vinzare etc. In 21 septembrie 1998, Traian Basescu l-a numit in functia de director general al SAAF pe Mircea Dinu. In cei 2 ani in care SAAF a fost condusa de Mircea Dinu (1999 - 2000), aceasta societate a fost implicata in numeroase afaceri necurate, in iunie 2003 PNA trimitindu-l in judecata pe Mircea Dinu pentru „abuz in serviciu in forma continuanta contra intereselor publice".
In mai 1999, SAAF, societate condusa de Mircea Dinu si aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut mai multe locomotive firmei germane Karsdorfer.
GIP publica in premiera documente care demonstreaza ca, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision prin care a platit 10% din valoarea contractului cu Karsdorfer unui SRL din Romania.
In 28 septembrie 1998, un cetatean roman, Ramiro Rotarescu, si doi cetateni germani, Jurgen Wilhelm Katzer si Arnfried Arthur Oeser, au infiintat firma KOR Industrie SRL. Cei doi cetateni germani detineau cite 40% din firma, restul de 20% revenindu-i lui Ramiro Rotarescu, care era insa administrator unic al SRL-ului.
Dupa doar doua luni si jumatate de la infiintare, in 18 decembrie 1998, KOR Industrie SRL a primit fara licitatie din partea SAAF SA un contract de comision. Potrivit acestui contract, KOR Industrie SRL va primi „un comision de 10% din valoarea contractului care se va incheia intre firmele SAAF SA – Romania si Karsdorfer Eisenbachngesellschat mBH".
Contractul de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL se referea initial la un comision de 10% dintr-un contract intre SAAF si Karsdorfer pentru „inchirierea si/sau vinzarea a 4 locomotive". In finalul contractului de comision dintre SAAF si KOR a fost introdusa insa o prevedere conform careia „valabilitatea clauzelor prezentului contract se extinde automat, cu conditia renegocierii cuantumului comisionului, si asupra contractelor ulterioare ce se vor semna cu firma Karsdorfer". Asa se face ca, in 16 februarie 2001, in urma incheierii a 7 acte aditionale la contractul din 1999, SAAF ajunsese sa inchirieze si ulterior sa vinda Karsdorfer nu mai putin de 14 locomotive.
Obligatiile pe care si le-a asumat KOR Industrie SRL in schimbul comisionului de 10% sint inutile si ridicole:
- KOR Industrie SRL se obliga sa presteze pentru SAAF „activitati de prospectare, negociere, intermediere, asistenta" in contractul SAAF – Karsdorfer. Toate aceste activitati erau inutile de vreme ce, la data incheierii contractului dintre SAAF si KOR, aceste etape fusesera deja parcurse. De altfel, contractul cu KOR vorbeste explicit despre „contractul care se va incheia intre firmele SAAF si Karsdorfer", ceea ce inseamna ca KOR nu mai avea ce sa „prospecteze", sa „negocieze" si sa „intermedieze".
-KOR Industrie SRL se obliga sa asigure SAAF „asistenta in rezolvarea directa a litigiilor cu firma Karsdorfer". Aceasta prevedere este ilegala si absurda. Ilegala pentru ca prin Hotarirea de Guvern nr. 585/1998 privind infiintarea SAAF, de litigiile in care era implicat SAAF nu se putea ocupa decit Societatea de Servicii de Management Feroviar (SMF) SA, o alta societate infiintata in urma reorganizarii SNCFR (art. 7, al. 1 din HG 585/1998). Pe de alta parte, pretentia KOR Industrie SRL de a rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer este absurda si demonstreaza ca prin acest contract nu s-a urmarit decit deturnarea banilor publici in buzunare private. In 15 februarie 2000, cind contractul de comision dintre SAAF si KOR era in vigoare, actionariatul KOR s-a modificat, cei doi cetateni germani renuntind la actiunile pe care le detineau. 75% din actiunile KOR au fost preluate chiar de Karsdorfer si 5% de Bernhard van Engelen, Ramiro Rotarescu pastrindu-si cele 20% pe care le detinea. Bernhard van Engelen era directorul general al Karsdorfer si cel care, in aceasta calitate, semnase contractul cu SAAF. S-a ajuns astfel in situatia in care KOR Industrie SRL, o firma detinuta in proportie de 80% de Karsdorfer, rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer. Cu alte cuvinte, in litigiile dintre SAAF si Karsdorfer, interesele SAAF impotriva Karsdorfer erau aparate chiar de Karsdorfer.
- Prin contractul de comision cu SAAF, KOR Industrie SRL se mai obliga la „scolarizarea personalului de exploatare si instruirea personalului de intretinere a locomotivelor". Aceasta prevedere din contract este hilara, in conditiile in care SAAF SA, o firma desprinsa din SNCFR angajeaza un SRL infiintat in urma cu doua luni pentru a-i invata pe germani sa conduca locomotive romanesti.
In aprilie 2002 Traian Basescu a fost interpelat in Parlament in legatura cu unele aspecte ale contractului dintre SAAF si Karsdorfer. Drept raspuns, Traian Basescu a afirmat ca nu avea cunostinta de acest contract si ca „ministrii nu sint responsabili de contractele pe care le fac societatile de acest gen".
Traian Basescu a mintit. In realitate, subordonarea SAAF SA fata de ministrul Transporturilor era totala. Aceasta subordonare mergea pina acolo incit Traian Basescu era cel care aproba chiar si deplasarile in strainatate ale directorului general al SAAF SA.
GIP publica in premiera un document care demonstreaza ca Traian Basescu a mintit cind a sustinut ca nu avea cunostinta de contractul dintre SAAF si Karsdorfer. In 18 mai 1999, Traian Basescu, in calitate de ministru al Transporturilor, aproba si semna „Nota de prezentare privind deplasarea in Austria si Germania in perioada 18-23.05.1999 pentru intrevederi de afaceri" a directorului general al SAAF, Mircea Dinu. In nota aprobata si semnata de Traian Basescu, Mircea Dinu vorbea explicit despre „discutiile contractuale de vinzare a unor locomotive Diesel electrice din parcul SAAF SA" pe care urmeaza sa le aiba in Germania cu reprezentantii Karsdorfer. Mai mult, Mircea Dinu ii prezenta lui Traian Basescu situatia in care se aflau in acel moment relatiile contractuale cu Karsdorfer si planurile de viitor referitoare la afacerile SAAF cu Karsdorfer.
Pe de alta parte, relatia de subordonare dintre SAAF si ministrul Transporturilor fusese stabilita chiar de Traian Basescu prin Hotarirea de Guvern 585/1998 privind infiintarea SAAF pe care el insusi o promovase. Potrivit acestei Hotariri de Guvern, „statul roman, in calitate de actionar unic al SAAF, isi exercita drepturile si obligatiile prin Ministerul Transporturilor" (art. 2, al. 2). Ministerul Transporturilor este cel care propune spre aprobare Guvernului bugetul de venituri si cheltuieli al SAAF SA (art. 10), iar „reprezentantii statului in Consiliul de Administratie si presedintele Consiliului de Administratie sint numiti de ministrul Transporturilor" (art. 13 al. 1). In fine, potrivit art. 3 al. 2, fara acordul ministerului, SAAF nu poate vinde sau valorifica in vreun fel activele pe care le-a preluat de la SNCFR.
In aprilie 2002, raspunzind intrebarilor legate de contractul cu locomotive pentru Germania, Traian Basescu declara: „Nu am legatura cu aceste lucruri. Cind va spune cineva ca am semnat ceva sau am stiut ceva, atunci o sa vorbesc despre acest subiect". Documentele pe care le publicam astazi arata ca Traian Basescu a stiut despre acest contract si a semnat acte referitoare la acest contract. E momentul ca Traian Basescu sa se tina de cuvint si sa ne spuna:
De ce a mintit in aprilie 2002 cind a declarat ca nu stie nimic de contractul prin care SAAF a inchiriat si a vindut locomotive in Germania?
De ce a permis incheierea contractului de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL, cedind astfel unui SRL obscur 10% din banii cuveniti statului roman?
03 decembrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
In 1998, ministrul Traian Basescu a reorganizat SNCFR infiintind mai multe societati comerciale aflate in subordinea Ministerului Transporturilor intre care si Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA. In fruntea acestei societati, Traian Basescu l-a numit pe Mircea Dinu, un apropiat al sau.
In mai 1999, SAAF a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut locomotive firmei germane Karsdorfer. In paralel, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision cu o firma din Romania, KOR Industrie SRL, prin care se obliga sa-i plateasca acesteia 10% din valoarea contractului incheiat cu Karsdorfer. KOR Industrie SRL fusese infiintata cu doar doua luni inainte de a primi contractul de comision din partea SAAF. Dupa numai un an de la incheierea contractului de comision, KOR Industrie SRL a trecut in proprietatea firmei Karsdorfer. SAAF a ajuns astfel in situatia absurda in care platea comision pentru afacerea cu Karsdorfer chiar firmei Karsdorfer.
Ministrul Traian Basescu a fost permanent la curent cu mersul afacerii cu locomotive. GIP publica documente care demonstreaza ca ministrul Basescu aproba personal pina si deplasarile in Germania ale directorului general SAAF pentru a negocia afacerile cu Karsdorfer.
Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA a fost infiintata in 1998 de Ministerul Transporturilor condus de Traian Basescu, ca urmare a divizarii SNCFR. SAAF a preluat o buna parte din activele SNCFR, respectiv vagoanele si locomotivele uzate si cele nepreluate de CFR – Calatori si CFR – Marfa, urmind sa se ocupe de valorificarea acestora prin inchiriere, vinzare etc. In 21 septembrie 1998, Traian Basescu l-a numit in functia de director general al SAAF pe Mircea Dinu. In cei 2 ani in care SAAF a fost condusa de Mircea Dinu (1999 - 2000), aceasta societate a fost implicata in numeroase afaceri necurate, in iunie 2003 PNA trimitindu-l in judecata pe Mircea Dinu pentru „abuz in serviciu in forma continuanta contra intereselor publice".
In mai 1999, SAAF, societate condusa de Mircea Dinu si aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut mai multe locomotive firmei germane Karsdorfer.
GIP publica in premiera documente care demonstreaza ca, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision prin care a platit 10% din valoarea contractului cu Karsdorfer unui SRL din Romania.
In 28 septembrie 1998, un cetatean roman, Ramiro Rotarescu, si doi cetateni germani, Jurgen Wilhelm Katzer si Arnfried Arthur Oeser, au infiintat firma KOR Industrie SRL. Cei doi cetateni germani detineau cite 40% din firma, restul de 20% revenindu-i lui Ramiro Rotarescu, care era insa administrator unic al SRL-ului.
Dupa doar doua luni si jumatate de la infiintare, in 18 decembrie 1998, KOR Industrie SRL a primit fara licitatie din partea SAAF SA un contract de comision. Potrivit acestui contract, KOR Industrie SRL va primi „un comision de 10% din valoarea contractului care se va incheia intre firmele SAAF SA – Romania si Karsdorfer Eisenbachngesellschat mBH".
Contractul de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL se referea initial la un comision de 10% dintr-un contract intre SAAF si Karsdorfer pentru „inchirierea si/sau vinzarea a 4 locomotive". In finalul contractului de comision dintre SAAF si KOR a fost introdusa insa o prevedere conform careia „valabilitatea clauzelor prezentului contract se extinde automat, cu conditia renegocierii cuantumului comisionului, si asupra contractelor ulterioare ce se vor semna cu firma Karsdorfer". Asa se face ca, in 16 februarie 2001, in urma incheierii a 7 acte aditionale la contractul din 1999, SAAF ajunsese sa inchirieze si ulterior sa vinda Karsdorfer nu mai putin de 14 locomotive.
Obligatiile pe care si le-a asumat KOR Industrie SRL in schimbul comisionului de 10% sint inutile si ridicole:
- KOR Industrie SRL se obliga sa presteze pentru SAAF „activitati de prospectare, negociere, intermediere, asistenta" in contractul SAAF – Karsdorfer. Toate aceste activitati erau inutile de vreme ce, la data incheierii contractului dintre SAAF si KOR, aceste etape fusesera deja parcurse. De altfel, contractul cu KOR vorbeste explicit despre „contractul care se va incheia intre firmele SAAF si Karsdorfer", ceea ce inseamna ca KOR nu mai avea ce sa „prospecteze", sa „negocieze" si sa „intermedieze".
-KOR Industrie SRL se obliga sa asigure SAAF „asistenta in rezolvarea directa a litigiilor cu firma Karsdorfer". Aceasta prevedere este ilegala si absurda. Ilegala pentru ca prin Hotarirea de Guvern nr. 585/1998 privind infiintarea SAAF, de litigiile in care era implicat SAAF nu se putea ocupa decit Societatea de Servicii de Management Feroviar (SMF) SA, o alta societate infiintata in urma reorganizarii SNCFR (art. 7, al. 1 din HG 585/1998). Pe de alta parte, pretentia KOR Industrie SRL de a rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer este absurda si demonstreaza ca prin acest contract nu s-a urmarit decit deturnarea banilor publici in buzunare private. In 15 februarie 2000, cind contractul de comision dintre SAAF si KOR era in vigoare, actionariatul KOR s-a modificat, cei doi cetateni germani renuntind la actiunile pe care le detineau. 75% din actiunile KOR au fost preluate chiar de Karsdorfer si 5% de Bernhard van Engelen, Ramiro Rotarescu pastrindu-si cele 20% pe care le detinea. Bernhard van Engelen era directorul general al Karsdorfer si cel care, in aceasta calitate, semnase contractul cu SAAF. S-a ajuns astfel in situatia in care KOR Industrie SRL, o firma detinuta in proportie de 80% de Karsdorfer, rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer. Cu alte cuvinte, in litigiile dintre SAAF si Karsdorfer, interesele SAAF impotriva Karsdorfer erau aparate chiar de Karsdorfer.
- Prin contractul de comision cu SAAF, KOR Industrie SRL se mai obliga la „scolarizarea personalului de exploatare si instruirea personalului de intretinere a locomotivelor". Aceasta prevedere din contract este hilara, in conditiile in care SAAF SA, o firma desprinsa din SNCFR angajeaza un SRL infiintat in urma cu doua luni pentru a-i invata pe germani sa conduca locomotive romanesti.
In aprilie 2002 Traian Basescu a fost interpelat in Parlament in legatura cu unele aspecte ale contractului dintre SAAF si Karsdorfer. Drept raspuns, Traian Basescu a afirmat ca nu avea cunostinta de acest contract si ca „ministrii nu sint responsabili de contractele pe care le fac societatile de acest gen".
Traian Basescu a mintit. In realitate, subordonarea SAAF SA fata de ministrul Transporturilor era totala. Aceasta subordonare mergea pina acolo incit Traian Basescu era cel care aproba chiar si deplasarile in strainatate ale directorului general al SAAF SA.
GIP publica in premiera un document care demonstreaza ca Traian Basescu a mintit cind a sustinut ca nu avea cunostinta de contractul dintre SAAF si Karsdorfer. In 18 mai 1999, Traian Basescu, in calitate de ministru al Transporturilor, aproba si semna „Nota de prezentare privind deplasarea in Austria si Germania in perioada 18-23.05.1999 pentru intrevederi de afaceri" a directorului general al SAAF, Mircea Dinu. In nota aprobata si semnata de Traian Basescu, Mircea Dinu vorbea explicit despre „discutiile contractuale de vinzare a unor locomotive Diesel electrice din parcul SAAF SA" pe care urmeaza sa le aiba in Germania cu reprezentantii Karsdorfer. Mai mult, Mircea Dinu ii prezenta lui Traian Basescu situatia in care se aflau in acel moment relatiile contractuale cu Karsdorfer si planurile de viitor referitoare la afacerile SAAF cu Karsdorfer.
Pe de alta parte, relatia de subordonare dintre SAAF si ministrul Transporturilor fusese stabilita chiar de Traian Basescu prin Hotarirea de Guvern 585/1998 privind infiintarea SAAF pe care el insusi o promovase. Potrivit acestei Hotariri de Guvern, „statul roman, in calitate de actionar unic al SAAF, isi exercita drepturile si obligatiile prin Ministerul Transporturilor" (art. 2, al. 2). Ministerul Transporturilor este cel care propune spre aprobare Guvernului bugetul de venituri si cheltuieli al SAAF SA (art. 10), iar „reprezentantii statului in Consiliul de Administratie si presedintele Consiliului de Administratie sint numiti de ministrul Transporturilor" (art. 13 al. 1). In fine, potrivit art. 3 al. 2, fara acordul ministerului, SAAF nu poate vinde sau valorifica in vreun fel activele pe care le-a preluat de la SNCFR.
In aprilie 2002, raspunzind intrebarilor legate de contractul cu locomotive pentru Germania, Traian Basescu declara: „Nu am legatura cu aceste lucruri. Cind va spune cineva ca am semnat ceva sau am stiut ceva, atunci o sa vorbesc despre acest subiect". Documentele pe care le publicam astazi arata ca Traian Basescu a stiut despre acest contract si a semnat acte referitoare la acest contract. E momentul ca Traian Basescu sa se tina de cuvint si sa ne spuna:
De ce a mintit in aprilie 2002 cind a declarat ca nu stie nimic de contractul prin care SAAF a inchiriat si a vindut locomotive in Germania?
De ce a permis incheierea contractului de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL, cedind astfel unui SRL obscur 10% din banii cuveniti statului roman?
03 decembrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
Ion Vasile-Chilot, senatorul
După Realitatea TV: "Social-democratul Ion Vasile i-a cerut unui fotoreporter să îi dea chiloţii ca să îi fotografieze.
"Să-mi dai şi mie chiloţii tăi să ţi-i pozez într-o zi. Am şi eu o curiozitate", i-a spus Ion Vasile fotoreporterului.
Contactat de Realitatea Tv, Ion Vasile a negat întreaga poveste. Episodul a avut loc în curtea Partidului Social Democrat, chiar înainte de şedinţa comitetului executiv."
Băi, Vasile sau Ion, că nu ştiu cum să-ţi spun pe lângă cretin, eu aş vrea, dacă s-ar putea, să se fotografieze ce ai în cap. Dar cum nu se poate, apelativul cretin este susţinut de ce ai scos pe gură, Ion Vasile-Chilot.
Alexandru PETRIA
"Să-mi dai şi mie chiloţii tăi să ţi-i pozez într-o zi. Am şi eu o curiozitate", i-a spus Ion Vasile fotoreporterului.
Contactat de Realitatea Tv, Ion Vasile a negat întreaga poveste. Episodul a avut loc în curtea Partidului Social Democrat, chiar înainte de şedinţa comitetului executiv."
Băi, Vasile sau Ion, că nu ştiu cum să-ţi spun pe lângă cretin, eu aş vrea, dacă s-ar putea, să se fotografieze ce ai în cap. Dar cum nu se poate, apelativul cretin este susţinut de ce ai scos pe gură, Ion Vasile-Chilot.
Alexandru PETRIA
Film profesoara pornostar, sex la ora de fizica, tatuajul Andreei Raicu si ucigasul de homosexuali
Comemorare la Năsăud a ademicianului Iulian Marţian
Primăria oraşului Năsăud în colaborare cu Despărţământul Năsăud al Astrei, Societatea Culturală “Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca, Muzeul Năsăudean şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a organizat recent un simpozion dedicat academicianului Iulian Marţian, cu prilejul comemorării a 140 de ani de la naştere şi 70 de ani de la moarte. S-au comemorat şi 70 de ani de la înfiinţarea subdirecţiei Arhivelor Statului Năsăud.
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
La Năsăud, cu cutia milei pentru deputatul Ioan Oltean
Recent la sediul partidului din oraşul Năsăud, şi-au dat întâlnire în faţa reprezentanţilor presei locale staful judeţean şi local al partidului compus din Ioan Aurel Rus, lider judeţean, Constantin Pamfiloiu, Maria Ulecan, Mihai Belei şi Viorel Cotuţiu, ce au fost intâmpinaţi de biroul local în frunte cu preşedintele ing. Ştefan Rebreanu.
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:" Se-ntorc vapoarele"
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:" Se-ntorc vapoarele"
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)
Casa-muzeu “Nechiti” din Feldru
Încerc un exerciţiu de compasiune, înţelegere şi deosebită admiraţie pentru familia George Nechiti de la nr. 1369 din comuna Feldru, care şi-a transformat casa într-un muzeu etnografic ca o acoladă deasupra unei axe a verticalităţii satului românesc someşan.
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Plachetă aniversară
De devenit
de Dinu Virgil
Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta "De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea".
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
de Dinu Virgil
Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta "De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea".
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Nunta anului la Bistriţa, cinstită de Băsescu
Primele jurăminte au fost înfăptuite la logodna de la Mănăstirea Nuşeni. Apoi, mirii, Mihaiela Petruse, fiica interpretului de folclor Petre Petruse şi Paul Moldovan, au avut o nuntă ca în basme la cel mai luxos restaurant din Bistriţa, Coroana de Aur. Ea sociolog la Poliţia Bistriţa, el manager al unei structuri de brokeraj. Frumoşi şi bogaţi. Înainte de nuntă, mireasa a primit din partea viitorului mire, cadou, un Audi A6. La biserică, în faţa altarului mireasa, îmbrăcată într-o rochie creaţie Agnes Toma, purtând pe cap o tiară Camelia Coof, cu pietre Swarovschi, a fost condusă de nepoţii ei şi de socrul mic. La ospăţ, mireasa a fost surprinsă de foştii ei colegi de la ansamblul studenţesc din Cluj, Mărţişorul, dar şi de cei de la Balada, care au provocat-o la învîrtită. Cu o catrinţă peste rochia de mireasă, Mihaela a jucat alături de foştii parteneri de dans. Apoi, mireasa a fost furată, naşii şi mirii trebuind să treacă peste proba slalom printre sticle cu ochii închişi, pentru a o recupera. Socru mic i-a dedicat ginerelui melodia "Cine are noroc are”, la un moment dat toată familia fiind pe scenă la karaoke. Meniuri alese, băuturi luxoase, muzică pe măsură prin intermediul Mirelei Petruş, au fost ingredientele pentru reuşita nuntei, la care au participat şi primarul Vasile Moldovan, deputatul Ioan Oltean, directorul Centrului Cultural, Dorel Cosma. La dar, mirii au primit şi un plic semnat Maria şi Traian Băsecu, în el cu…1 leu. Glumă din partea cuiva… Luna de miere in Dubai întregeşte tabloul de nuntă.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Preşedintele pe coclauri
Băsescu: „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am facut nimic”
După ce actorului Marcel Iureş a plantat pinul numărul unu în cadrul unui proiect ecologist „Verde 003” , preşedintele Băsescu a luat exemplul şi a plantat puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului de reîmpădurire din zona Candreni Suceava. Doi copii îmbrăcaţi în costume populare au îngheţat în inima pădurii, aşteptîndu-l pe preşedinte, care a aterizat cu elicopterul cu întârziere de o jumătate de oră. De la rampa de aterizare preşedintele a mers până la Tăşuleasa cu un jeep. „Îmi cer scuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spus primarul comunei Dorna Candrenilor, Mihai Carp, preşedintelui României, care a replicat „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am făcut nimic”.
După ce s-a scuzat că a sosit mai târziu din cauza condiţiilor meteorologice care nu permiteau aterizarea elicopterului, Traian Băsescu a gustat din tradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nu a întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunem ca fiecare să planteze măcar un copac, ne sacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Traian Băsescu. După plantare sepepiştii căutau şerveţele pentru şeful lor. Văzând că nu au, o jurnalistă amabilă a vrut să le dea şerveţele umede, însă ei, replicând avem, i-au întors spatele. Preşedintele nu a stat foarte mult la Tăşuleasa şi, după ce a făcut câteva poze cu voluntarii, a plecat spre Buzău, unde trebuia să participe la o nuntă de argint. Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit preşedintelui un tablou inedit. Este vorba despre o hartă a României confecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Dragoş Bucurenci, actorul Marcel Iureş, cântăreaţa Ada Milea, prezentatorii TV Cătălin Ştefănescu, Radu Naum şi Amalia Enache au rămas la masa cu porci la proţap şi băuturi luxoase. Nu a lipsit focul de tabără asortat cu grătare şi concertul Blazzaj.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
După ce actorului Marcel Iureş a plantat pinul numărul unu în cadrul unui proiect ecologist „Verde 003” , preşedintele Băsescu a luat exemplul şi a plantat puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului de reîmpădurire din zona Candreni Suceava. Doi copii îmbrăcaţi în costume populare au îngheţat în inima pădurii, aşteptîndu-l pe preşedinte, care a aterizat cu elicopterul cu întârziere de o jumătate de oră. De la rampa de aterizare preşedintele a mers până la Tăşuleasa cu un jeep. „Îmi cer scuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spus primarul comunei Dorna Candrenilor, Mihai Carp, preşedintelui României, care a replicat „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am făcut nimic”.
După ce s-a scuzat că a sosit mai târziu din cauza condiţiilor meteorologice care nu permiteau aterizarea elicopterului, Traian Băsescu a gustat din tradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nu a întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunem ca fiecare să planteze măcar un copac, ne sacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Traian Băsescu. După plantare sepepiştii căutau şerveţele pentru şeful lor. Văzând că nu au, o jurnalistă amabilă a vrut să le dea şerveţele umede, însă ei, replicând avem, i-au întors spatele. Preşedintele nu a stat foarte mult la Tăşuleasa şi, după ce a făcut câteva poze cu voluntarii, a plecat spre Buzău, unde trebuia să participe la o nuntă de argint. Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit preşedintelui un tablou inedit. Este vorba despre o hartă a României confecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Dragoş Bucurenci, actorul Marcel Iureş, cântăreaţa Ada Milea, prezentatorii TV Cătălin Ştefănescu, Radu Naum şi Amalia Enache au rămas la masa cu porci la proţap şi băuturi luxoase. Nu a lipsit focul de tabără asortat cu grătare şi concertul Blazzaj.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
De la cântecul popular la crescătoria de prepeliţe
Mirela Petruş, artist profesionist în ansamblul Dor Românesc din Bistriţa, este de loc din Giurgiu. A venit pe meleaguri bistriţene după căsătoria cu soţul ei, Dan, care lucrează în cadrul armatei. Aici s-a ambiţionat învăţînd tot ceea ce înseamnă tradiţie locală, de la pronunţia ardelenească la portul popular. A reuşit să se facă plăcută la public fiind considerată de unii mai autentică decît băştinaşii. Mirela nu s-a oprit aici. Dorind să facă un tratament pentru gît cu ouă de prepeliţă, a rămas surprinsă cînd a văzut în magazine doar ouă aduse din capitală. Aşa s-a hotărît acum un an să ia 30 de prepeliţe pentru gospodăria proprie. De la 30 s-a ajuns la 300, apoi la 600. Astăzi producţia atinge aproape 2000 de ouă pe săptămînă. Cîştigul nu este prea mare, un ou costă 25 de bani şi o prepeliţă 25 de lei. Mirela nu se plânge de piaţa proastă de desfacere pentru că aproape toate ouăle merg spre populari. “I-am învăţat şi pe colegii mei să consume ouă de prepeliţă, deoarece ajută la voce, la organele interne şi sistemul respirator, eliminînd toxinele, întărind sistemul imunitar al organismului”, declară artista.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
La Spermezeu, unde n-am căutat-o pe Elodia
De câte ori mă întâlnesc cu primarul Macedon Şerban din Spermezeu, chiar dacă aş uita să-l întreb despre ce mai e prin comuna mea, are grijă el grijă să-mi spună. Ce a realizat, ce n-a putut şi ce mai are în vizor pentru locuitorii comunei.
Ultima dată când am fost la Spermezeu, şi nu demult, primarul Şerban mi-a enumerat o serie de proiecte, realizări din ultima perioadă, pentru că de povestea de la inundaţii, atunci când valea Ilişua a făcut ravagii şi în Spermezeu, când şi locuinţa lui a fost inundată, nu mai vrea să-şi aducă aminte.
Le-a înşiruit ca la carte, fără să uite nimic, cred. Şi sunt destule, mai multe poate ca în unele oraşe mici. De aceea am zis că merită popularizate.
"S-au reabilitat drumuri comunale şi uliţe din Spermezeu, Dobricel, Hălmăsău şi Sita, acţiune de amploare, dintr-un fond de rulment al Consiliului Local se lucrează la studii de fezabilitate privind proiecte tehnice: la podul de la moara Sitei, proiect făcut, drumurile Spermezeu-Şesuri- Hălmăsău,de asemenea realizat, proiectul pentru asfaltarea Spermezeu- Dobricel care se va face”, spune primarul, gândindu-se. Apoi continuă: “Mai avem multe: reabilitarea şi modernizarea Şcolii Generale din Spermezeu care a demarat, refacerea anexelor Primăriei (garaje, vestiare, birouri, grup sanitar), balastrarea la Sita, se termină anul acesta proiectul pentru modernizarea Căminului Cultural din Spermezeu, modernizarea şi reabilitarea Şcolii Generale din Dumbrăviţa. Împreună cu Ministerul Cultelor am participat la refacerea bisericii din lemn din Păltineasa, cea mai veche construcţie din zonă (sec. XVIII), un proiect pentru pavarea trotuarelor în zona centrală a Spermezeului, care trebuie finalizat până la sfârşitul anului 2007, asfaltarea uliţei la dispensar, proiecte tehnice pentru extinderea reţelei de curent de joasă tensiune Spermezeu, Sita, Păltineasa, unde nu este curent. În partea de jos a Spermezeului am instalat un nou transformator
de curent electric şi pentru copii am făcut un complex de joacă în parc. La Hălmăsău- Breaza am deschis un drum vicinal (de limită) peste deal. Am primit un microbus pentru transportul şcolarilor care să deservească ruta Dobricel-Spermezeu, am refăcut de două ori trecerea la podul de la moara Sitei distrus de inundaţii. Împreună cu Consiliul Local, am cumpărat geamuri termopan la bisericile din Dumbrăviţa, Spermezeu, Hălmăsău şi am început şi la biserica ortodoxă din Dobricel şi penticostală din Sita. Termopane s-au pus şi la Căminul Cultural din Spermezeu, şi la Primărie, am redat în funcţiune piaţa din Spermezeu pentru autorizare.
Prin Legea 1/2000 şi Legile 169/97, 247/2005, celor care au reuşit să-şi aducă documente clare, le-am restituit aproximativ 500 de hectare de pădure. Intenţionez să candidez anul viitor şi-l rog pe ministrul de interne şi administraţiei să caute prin sertare proiectul depus pentru podul peste valea Ilişua, de la moara Sitei, care face legătura între Spermezeu –Şesuri –Hălmăsău, unde oamenii rămân izolaţi. Şi sunt mulţi. Recent am vorbit cu ministrul Ludovic Orban pentru finanţarea acestui pod. Mi-a promis că mă va ajuta. Sunt ceva speranţe”, încheie primarul Macedon Şerban.
Lista chestiunilor pe care le-am discutat cu Şerban este aridă, cam contabilicească, însă aceste detalii nespectaculoase ne schimbă vieţile. Nu căutarea avocatei Elodia.
Aurelia VLASIN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ultima dată când am fost la Spermezeu, şi nu demult, primarul Şerban mi-a enumerat o serie de proiecte, realizări din ultima perioadă, pentru că de povestea de la inundaţii, atunci când valea Ilişua a făcut ravagii şi în Spermezeu, când şi locuinţa lui a fost inundată, nu mai vrea să-şi aducă aminte.
Le-a înşiruit ca la carte, fără să uite nimic, cred. Şi sunt destule, mai multe poate ca în unele oraşe mici. De aceea am zis că merită popularizate.
"S-au reabilitat drumuri comunale şi uliţe din Spermezeu, Dobricel, Hălmăsău şi Sita, acţiune de amploare, dintr-un fond de rulment al Consiliului Local se lucrează la studii de fezabilitate privind proiecte tehnice: la podul de la moara Sitei, proiect făcut, drumurile Spermezeu-Şesuri- Hălmăsău,de asemenea realizat, proiectul pentru asfaltarea Spermezeu- Dobricel care se va face”, spune primarul, gândindu-se. Apoi continuă: “Mai avem multe: reabilitarea şi modernizarea Şcolii Generale din Spermezeu care a demarat, refacerea anexelor Primăriei (garaje, vestiare, birouri, grup sanitar), balastrarea la Sita, se termină anul acesta proiectul pentru modernizarea Căminului Cultural din Spermezeu, modernizarea şi reabilitarea Şcolii Generale din Dumbrăviţa. Împreună cu Ministerul Cultelor am participat la refacerea bisericii din lemn din Păltineasa, cea mai veche construcţie din zonă (sec. XVIII), un proiect pentru pavarea trotuarelor în zona centrală a Spermezeului, care trebuie finalizat până la sfârşitul anului 2007, asfaltarea uliţei la dispensar, proiecte tehnice pentru extinderea reţelei de curent de joasă tensiune Spermezeu, Sita, Păltineasa, unde nu este curent. În partea de jos a Spermezeului am instalat un nou transformator
de curent electric şi pentru copii am făcut un complex de joacă în parc. La Hălmăsău- Breaza am deschis un drum vicinal (de limită) peste deal. Am primit un microbus pentru transportul şcolarilor care să deservească ruta Dobricel-Spermezeu, am refăcut de două ori trecerea la podul de la moara Sitei distrus de inundaţii. Împreună cu Consiliul Local, am cumpărat geamuri termopan la bisericile din Dumbrăviţa, Spermezeu, Hălmăsău şi am început şi la biserica ortodoxă din Dobricel şi penticostală din Sita. Termopane s-au pus şi la Căminul Cultural din Spermezeu, şi la Primărie, am redat în funcţiune piaţa din Spermezeu pentru autorizare.
Prin Legea 1/2000 şi Legile 169/97, 247/2005, celor care au reuşit să-şi aducă documente clare, le-am restituit aproximativ 500 de hectare de pădure. Intenţionez să candidez anul viitor şi-l rog pe ministrul de interne şi administraţiei să caute prin sertare proiectul depus pentru podul peste valea Ilişua, de la moara Sitei, care face legătura între Spermezeu –Şesuri –Hălmăsău, unde oamenii rămân izolaţi. Şi sunt mulţi. Recent am vorbit cu ministrul Ludovic Orban pentru finanţarea acestui pod. Mi-a promis că mă va ajuta. Sunt ceva speranţe”, încheie primarul Macedon Şerban.
Lista chestiunilor pe care le-am discutat cu Şerban este aridă, cam contabilicească, însă aceste detalii nespectaculoase ne schimbă vieţile. Nu căutarea avocatei Elodia.
Aurelia VLASIN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
duminică, 2 decembrie 2007
Romania, cu intrebare si raspuns
X-ulescu: Cine se face VINOVAT de faptul că pensionarii se spânzură de ţeava de la calorifer?
Politician: Păi, ăia care au pus ţevi rezistente…
Politician: Păi, ăia care au pus ţevi rezistente…
Cazul pastorului turnator la Securitate Ton naste dispute intre baptisti si penticostali
Stimati Frati romani
Unde va este constiinta voastra?. De ce trebue agentul KGB Iosif TON
sa ne besteleasca si sa ne batjocoresca. Chiar asa de mare este
gelozia lui pe noi Penticostalii. De ce sintem noi eretici sau e el
gelos ca miscarea penticostala a luat o mai mare amploare decit cea
Baptista.
Veau sa-i amintesc tovarasului Iosif TON caci exista un Dumnezeu si-
i amintesc ca pe vremea persecutiei romane cu cat crestinii erau mai
mult macelariti cu atit se inmulteau mai mult.
Ce legatura avem noi penticostalii cu Casta Baptista?. Noi nu avem
multe in comun unii cu baptistii. Majoritatea baptistilor sfideaza
si ignora lucrarea Duhului Sfint. Defapt sunt dusmanii Duhului
Sfint. Cine la pus pe Toton sa dea directive bisericilor
penticostale ?. Cum de nici un pastor penticostal nu i-a raspuns
impostorului la blasfemia facuta Duhului Sfant. Sau Iosif TON crede
ca acum isi pune in aplicare manuscrisul cartii lui, Mitul Crucii,
inde sfideaza si batjocoreste moartea Domnului Isus Christos.
Frati romani va implor luati iniatitiva si opriti spionii care au
pus mina pe conducerile bisericilor noastre. Ei ne desbina pentru a
ne putea debusola pe calea mintuirii. Trebuie sa ne trezim altfel
vom avea aceasi rasplata ca ei, chinul vesnic.
George C
(Text primit prin e-mail)
Unde va este constiinta voastra?. De ce trebue agentul KGB Iosif TON
sa ne besteleasca si sa ne batjocoresca. Chiar asa de mare este
gelozia lui pe noi Penticostalii. De ce sintem noi eretici sau e el
gelos ca miscarea penticostala a luat o mai mare amploare decit cea
Baptista.
Veau sa-i amintesc tovarasului Iosif TON caci exista un Dumnezeu si-
i amintesc ca pe vremea persecutiei romane cu cat crestinii erau mai
mult macelariti cu atit se inmulteau mai mult.
Ce legatura avem noi penticostalii cu Casta Baptista?. Noi nu avem
multe in comun unii cu baptistii. Majoritatea baptistilor sfideaza
si ignora lucrarea Duhului Sfint. Defapt sunt dusmanii Duhului
Sfint. Cine la pus pe Toton sa dea directive bisericilor
penticostale ?. Cum de nici un pastor penticostal nu i-a raspuns
impostorului la blasfemia facuta Duhului Sfant. Sau Iosif TON crede
ca acum isi pune in aplicare manuscrisul cartii lui, Mitul Crucii,
inde sfideaza si batjocoreste moartea Domnului Isus Christos.
Frati romani va implor luati iniatitiva si opriti spionii care au
pus mina pe conducerile bisericilor noastre. Ei ne desbina pentru a
ne putea debusola pe calea mintuirii. Trebuie sa ne trezim altfel
vom avea aceasi rasplata ca ei, chinul vesnic.
George C
(Text primit prin e-mail)
sâmbătă, 1 decembrie 2007
Sex caritabil. Important pentru tara tabloidelor
Idee si prestatoarelor romance, ici http://www.click.ro/pe-glob/ea-doneaza-27-de-ore-de-sex
Linia de pe buletinul de identitate
O să relatez un amănunt la care mulţi nu s-au gândit, legat de un act, şi care mă obsedează încă din copilărie, când i-am auzit pe bunici şi pe vecinii mai în vârstă vorbind cu mânie despre acesta.
Este vorba de o linie din interiorul buletinului de identitate, care era trasă în dreptul rubricii valabil până la… În loc de anul expirării valabilităţii, la oamenii trecuţi de 60 de ani apărea această linie (acum nu se mai pune).
Au ajuns şi părinţii mei la această vârstă şi s-au dus la Beclean după buletin. Erau interesaţi mai mult de felul cum au “ieşit” în poza de pe înscris şi
au uitat de linie.
Cu două săptămâni înainte, atunci când se făceau fotografii pentru acest act, se îmbrăcau cu ce aveau mai frumos, se spălau proaspăt, chiar dacă dimineaţa s-au mai spălat odată, se uitau în ogindă şi, până la termenul eliberării actului, zilnic îşi tot spuneau unul altuia:”să nu uităm să merem după buletin” .
Deci au plecat la Beclean. Când au venit acasă, erau negri de supăraţi. Am crezut că au păţit ceva. Nici n-am apucat să-i întreb, că mi-au arătat liniile de pe buletine, iar mama, mai superstiţioasă, mi-a zis cu mânie: “Amu ce mai urmează? Nu moartea? Vezi ce scurtă îi linia?” Iar tata, pornit: “Batăr dacă scriau un an, oricare, şi anul 3000, dar nu să tragă acea linie.” “Taci din gură, că a ta este mai lungă, tu trăieşti mai mult decât mine”, i-a replicat mama. Apoi a venit rândul vecinilor şi prietenilor cu linia, şi tot comentarii şi înjurături la adresa celor din capul cărora a ieşit ideea.
Un moment din viaţă, un moment al amintirii.
Aurelia VLASIN
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Este vorba de o linie din interiorul buletinului de identitate, care era trasă în dreptul rubricii valabil până la… În loc de anul expirării valabilităţii, la oamenii trecuţi de 60 de ani apărea această linie (acum nu se mai pune).
Au ajuns şi părinţii mei la această vârstă şi s-au dus la Beclean după buletin. Erau interesaţi mai mult de felul cum au “ieşit” în poza de pe înscris şi
au uitat de linie.
Cu două săptămâni înainte, atunci când se făceau fotografii pentru acest act, se îmbrăcau cu ce aveau mai frumos, se spălau proaspăt, chiar dacă dimineaţa s-au mai spălat odată, se uitau în ogindă şi, până la termenul eliberării actului, zilnic îşi tot spuneau unul altuia:”să nu uităm să merem după buletin” .
Deci au plecat la Beclean. Când au venit acasă, erau negri de supăraţi. Am crezut că au păţit ceva. Nici n-am apucat să-i întreb, că mi-au arătat liniile de pe buletine, iar mama, mai superstiţioasă, mi-a zis cu mânie: “Amu ce mai urmează? Nu moartea? Vezi ce scurtă îi linia?” Iar tata, pornit: “Batăr dacă scriau un an, oricare, şi anul 3000, dar nu să tragă acea linie.” “Taci din gură, că a ta este mai lungă, tu trăieşti mai mult decât mine”, i-a replicat mama. Apoi a venit rândul vecinilor şi prietenilor cu linia, şi tot comentarii şi înjurături la adresa celor din capul cărora a ieşit ideea.
Un moment din viaţă, un moment al amintirii.
Aurelia VLASIN
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
“Dumbrăviţa din inima mea” a rămas la mijlocul drumului
Într-un capitol din cartea ce urma să-i iasă de sub tipar, doamna Irina Igă a titlul “S-a stins o dalbă stea”, referindu-se la mama sa Lucreţia, care a trecut la cele veşnice . Acum şi ea a plecat la cele veşnice… Aşa, dintr-o dată.
Am cunoscut-o foarte bine din copilărie fiindu-mi vecină. Era o femeie deosebită, energică, cu simţul umorului.
A lucrat ca educatoare şi directoare în mai multe oraşe din ţară iar la pensie a revenit în satul natal, Dumbrăviţa, în casa părintească, împreună cu soţul Costică.
Ani în şir a tot pus pe hârtie diferite însemnări despre familia ei, despre oamenii din sat, pe care i-a iubit foarte mult, adunând material pentru o carte, pe care a vrut neapărat să o publice şi despre care spunea că se va numi “Dumbrăviţa din inima mea”. Dar n-a mai apucat. Ea s-a dus şi cartea a rămas în lucru. Ar fi frumos ca aceasta să fie totuşi publicată …
Cu două săptămâni inainte de moartea ei am vorbit cu doamna Irina despre carte, despre modificările pe care le-a făcut. Am vorbit aproape numai despre carte…
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Aurelia VLASIN
(Text publicat in Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Am cunoscut-o foarte bine din copilărie fiindu-mi vecină. Era o femeie deosebită, energică, cu simţul umorului.
A lucrat ca educatoare şi directoare în mai multe oraşe din ţară iar la pensie a revenit în satul natal, Dumbrăviţa, în casa părintească, împreună cu soţul Costică.
Ani în şir a tot pus pe hârtie diferite însemnări despre familia ei, despre oamenii din sat, pe care i-a iubit foarte mult, adunând material pentru o carte, pe care a vrut neapărat să o publice şi despre care spunea că se va numi “Dumbrăviţa din inima mea”. Dar n-a mai apucat. Ea s-a dus şi cartea a rămas în lucru. Ar fi frumos ca aceasta să fie totuşi publicată …
Cu două săptămâni inainte de moartea ei am vorbit cu doamna Irina despre carte, despre modificările pe care le-a făcut. Am vorbit aproape numai despre carte…
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Aurelia VLASIN
(Text publicat in Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Sărbătoare la Biserica Penticostală Nr. 1 Beclean
Relativ recent, în Biserica Penticostală Nr.1 Beclean, păstorită de Cornel Hiticaş a avut loc ordinarea în slujba de prezbiter a fraţilor Luca Deneş, absolvent ITP promoţia 2001 şi Ionuc Hiticaş iar în slujba de diacon a fraţilor Vicenţiu Deneş şi Iacob Hiticaş.
La sărbătoare au participat pastorii: Romu Mocan, Secretar General al Cultului Creştin Penticostal din România; Viorel Deac, pastor coordonator în judeţul Bistriţa-Năsăud; Beniamin Zăgrean, Portland, Oregon; Gabi Zăgrean, Biserica Penticostală Nr. 2 Beclean; Mihai Sasz, Biserica Penticostală Maghiară Beclean şi Ovidiu Cupşa, Dej.
Prezenţi în această zi deosebită au fost şi reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice din oraş, preot protopop Felician Neagoş şi preot Alin Cândea.
Din partea comunităţii locale a fost prezent primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan.
Programul religios a fost deschis de pastorul local, Cornel Hiticaş şi o rugăciune înălţată de pastorul Mihai Sasz. Un mesaj de salut a urmat din partea Primarului iar mesajele de introducere în slujba de ordinare au fost rostite de pastorii Viorel Deac şi Beni Zăgrean.
Predica fost rostită de pastorul Romu Mocan care, de altfel, a şi coordonat serviciul de ordinare.
Rugăciunile de consacrare au fost înălţate: pentru slujba de prezbiter de pastorii Cornel Hiticaş, Gabriel Zăgrean şi Romu Mocan iar pentru slujba de diacon de pastorii Ovidiu Cupşa şi Viorel Deac.
Ziua de sărbătoare s-a încheiat cu o rugaciune rostită de pastorul Iacob Morar si cu o masă de dragoste la care a participat toată biserica.
Alina DENEŞ
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
La sărbătoare au participat pastorii: Romu Mocan, Secretar General al Cultului Creştin Penticostal din România; Viorel Deac, pastor coordonator în judeţul Bistriţa-Năsăud; Beniamin Zăgrean, Portland, Oregon; Gabi Zăgrean, Biserica Penticostală Nr. 2 Beclean; Mihai Sasz, Biserica Penticostală Maghiară Beclean şi Ovidiu Cupşa, Dej.
Prezenţi în această zi deosebită au fost şi reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice din oraş, preot protopop Felician Neagoş şi preot Alin Cândea.
Din partea comunităţii locale a fost prezent primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan.
Programul religios a fost deschis de pastorul local, Cornel Hiticaş şi o rugăciune înălţată de pastorul Mihai Sasz. Un mesaj de salut a urmat din partea Primarului iar mesajele de introducere în slujba de ordinare au fost rostite de pastorii Viorel Deac şi Beni Zăgrean.
Predica fost rostită de pastorul Romu Mocan care, de altfel, a şi coordonat serviciul de ordinare.
Rugăciunile de consacrare au fost înălţate: pentru slujba de prezbiter de pastorii Cornel Hiticaş, Gabriel Zăgrean şi Romu Mocan iar pentru slujba de diacon de pastorii Ovidiu Cupşa şi Viorel Deac.
Ziua de sărbătoare s-a încheiat cu o rugaciune rostită de pastorul Iacob Morar si cu o masă de dragoste la care a participat toată biserica.
Alina DENEŞ
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Ioan Oltean, e cazul să pleci acasa. Demisia, nesimtitule!
Despre vicepreşedintele PD Ioan Oltean am scris şi o să mai scriem, probabil. Deputatul PD bistriţean se află pe lista parlamentarilor cu şoricul obrazului gros, care încasează bani (25 de milioane de lei vechi/lună) de la Parlament, chipurile pentru chirie, deşi are trei apartamente doar în Bucureşti(vezi facsimile). Noi, prostimea, trebuie să-i subventionăm gargarele… Demisia, nesimţitule! (REALITATEA)
“Stau în chirie la… la o cunoştinţă” sau cum are minciuna picioare scurte
Din “Academia Caţavencu”:
Ioan Oltean – deputat PD de Bistriţa-Năsăud
Rep.: Staţi cu chirie în Bucureşti?
I.O.: Nu.
Rep.: Deci aveţi locuinţă. În declaraţia de avere aveţi trei apartamente.
I.O.: Am unde să stau.
Rep.: Şi ce faceţi atunci cu cele 25 de milioane pe care le decontaţi în baza unei declaraţii pe proprie răspundere, de la Camera Deputaţilor, pentru chirie?
I.O.: Păi, stau cu chirie.
Rep.: Adineauri aţi spus că nu staţi cu chirie. Aveţi trei apartamente.
I.O.: Stau în chirie la… la o cunoştinţă.
Rep.: Staţi la o cunoştinţă? Şi cu apartamentele ce faceţi?
I.O.: Unul e închiriat. Restul… unul e liber de doi ani şi al treilea… e tot liber."
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
“Stau în chirie la… la o cunoştinţă” sau cum are minciuna picioare scurte
Din “Academia Caţavencu”:
Ioan Oltean – deputat PD de Bistriţa-Năsăud
Rep.: Staţi cu chirie în Bucureşti?
I.O.: Nu.
Rep.: Deci aveţi locuinţă. În declaraţia de avere aveţi trei apartamente.
I.O.: Am unde să stau.
Rep.: Şi ce faceţi atunci cu cele 25 de milioane pe care le decontaţi în baza unei declaraţii pe proprie răspundere, de la Camera Deputaţilor, pentru chirie?
I.O.: Păi, stau cu chirie.
Rep.: Adineauri aţi spus că nu staţi cu chirie. Aveţi trei apartamente.
I.O.: Stau în chirie la… la o cunoştinţă.
Rep.: Staţi la o cunoştinţă? Şi cu apartamentele ce faceţi?
I.O.: Unul e închiriat. Restul… unul e liber de doi ani şi al treilea… e tot liber."
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
vineri, 30 noiembrie 2007
"AM FOST IN MOARTE CLINICA"
M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus.
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit.
A inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina.
Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Suntem un abur ce piere.
Claudiu Lapadat s-a dus impreuna cu familia la o casa de vacanta, la munte.
In camera in care dormea impreuna cu Lucia, sotia lui, au fost scapari de gaze de la o soba si amandoi au fost intoxicati cu monoxid de carbon.
Claudiu Lapadat: Am incercat sa ies afara, dar am cazut jos. Am incercat sa ma ridic. Aveam niste dureri cumplite de cap. in cele din urma sotia mea cu greu s-a ridicat din pat, a ajuns cu greu pana la mine, mi-a dat mana si m-a ridicat.
Am deschis usa de afara si am cazut acolo pe beton. Am stat vreo 15 minute, apoi am reusit sa ma ridic, in frigul acela de noiembrie, dimineata, undeva la munte.
Lucia Lapadat:
Lucrul pe care l-am realizat dupa aceea a fost faptul ca atat de usor puteam sa plecam „acasa". ii spuneam lui Claudiu: „in noaptea asta chiar puteam sa murim! Pur si simplu sa plecam de pe pamant!".
La un moment dat m-am uitat in pat in stanga mea, la Claudiu, si mi-am dat seama ca este absent. Sesizam ca lipseste din trup, dar nu puteam sa accept ca este mort. Am inceput sa dau cu cotul in el, sa-l trezesc, sa-l scot afara. Fata lui, modul cum arata, faptul ca n-a raspuns deloc la ghionturile mele, m-au ingrozit. Dadeam cu cotul in el, dar nu respira... intr-un final am reusit sa-l trezesc, tot dandu-i cu coatele. Dupa ce s-a trezit, m-a ridicat si pe mine din pat si a iesit afara. Eu ma simteam foarte rau.
Cand am ajuns la Dej, la spital, tensiunea mea era 40 cu 20. Daca nu ajungeam atunci la spital, eu chiar muream. Sangele meu era deja negru si gros ca o pasta.
Reporter:
Claudiu, ce s-a intamplat cu tine in acest timp?
Claudiu Lapadat:
Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nici o durere, nu aveam nici o confuzie. stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.
Reporter:
Te-a durut aceasta iesire din trup - moartea clinica?
E dureroasa desprinderea...?
Claudiu Lapadat:
Pentru mine nu a fost dureroasa. Durerea la care ne gandim noi este durerea fizica, insa durerea spirituala este cumplita si va dura o vesnicie pentru cei ce ajung in iad.
Am inceput sa urc. Am trecut prin tavan, prin acoperis. Am ajuns deasupra casei. Mi-am vazut casa, masina, becul din fata casei. M-am uitat spre cer. Erau nori desi si am inceput sa urc. Nu era nimeni langa mine, nici un inger, dar stiam ca sunt insotit de prezenta lui Dumnezeu. N-aveam nicio teama...
Reporter:
Regrete ai avut?
Claudiu Lapadat:
Deloc. Nici un regret. in momentul in care sufletul iese din trup, cand duhul omului iese din trup, tot ce este legat de lumea aceasta inceteaza. Asa cum spune Scriptura: acolo nu este nici lacrima, nici durere, nimic legat de pamant.
Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat.
În timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel riu de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.
Mai tarziu mi-am dat seama ca era o poarta mare si alba, iar langa ea erau niste omuleti foarte mici, pe care am inceput sa-i aud strigandu-ma. Ma salutau si ma chemau: „Vino, vino aici! Vino acasa!".
in partea mea dreapta au aparut cei 5 copii ai nostri. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a zis asa:
„Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
În clipa aceea, m-am uitat la cei 5 copii ai mei, m-am uitat la fiecare in parte si i-am vazut asa de tristi.
stiam ca tot acolo, pe pamant, sunt si acele milioane de oameni pentru care ma rog de 23 de ani. Dumnezeu mi-a aratat copiii si mi-a aratat rugaciunea pentru care stau inaintea Lui de ani de zile. M-am uitat la ele, m-am uitat la cer, m-am uitat la omuletii aceia mici care ma chemau si-am spus: „Doamne, eu vreau sa ma duc in Cer!".
Imaginile au disparut si eu am continuat sa urc. Poarta era foarte putin deschisa si pe ea curgea riul acela.
Reporter:
Descrie-ne culorile si formele pe care le-ai vazut.
Claudiu Lapadat:
Fara cuvinte. Vreau sa va spun ceva foarte important pentru intelegerea lumii spirituale. in lumea spirituala nu este modul nostru de a gandi, al oamenilor de pe pamant. Pe pamant poti percepe o anumita parte a lucrurilor, o anumita portiune din intreg. in lumea spirituala poti vedea si gandi de jur imprejur. Nu exista limita. stiam si vedeam totul clar.
Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo.
Ei au iesit in fata portii, spunand: „Vino! Vino! Vino! Vino!". Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.
Reporter:
Totusi esti aici in carne si oase.
Claudiu Lapadat:
Am fost oprit a doua oara de Duhul lui Dumnezeu, care mi-a spus din nou: „Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
si mi i-a aratat inca o data pe cei 5 copii, dar de data aceasta mi-a aratat in spatele lor doua sicrie: eram eu si Lucia, sotia mea. Mi-am vazut propria inmormantare.
Le-am vazut cu ochii mei. Erau atat de reale. Dar mai real decat asta a fost altceva. in clipa in care mi-am vazut copiii, mi-a fost dat sa traiesc durerea lor in sufletul meu. A fost fara cuvinte. M-a blocat. Dar continuam sa urc incet pentru ca nu voiam sa ma intorc inapoi.
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit. si Duhul lui Dumnezeu m-a intrebat ultima oara: „Fiule, unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pentru ei pe pamant? Ei sunt responsabilitatea ta". in clipa aceea Dumnezeu mi-a atras atentia.
M-am uitat la Cer, am vazut poarta aceea mare si alba. Am vazut riul acela care curgea pe poarta. I-am vazut pe oamenii care ma strigau si care ma asteptau acolo. stiam ca intr-o zi voi ajunge in Cer. M-am uitat din nou la cei 5 copii ai mei si stiam ca ei sunt responsabilitatea mea. M-am uitat inca o data la Cer si-am spus: „Doamne, doar de dragul lor ma intorc pe pamant, doar pentru ei".
Cand am spus lucrul acesta am inceput sa cobor. Oamenii aceia au devenit tot mai mici, poarta a inceput sa scada in dimensiune.
Riul era acelasi. Cobora peste mine in continuare. Am coborat cu el. M-a adus pana deasupra casei, am trecut prin nori, mi-am vazut din nou casa, masina, am trecut prin acoperis si prin tavan.
Reporter: Cand te-ai intors in trup ai avut sentimentul ca de abia ai plecat sau ca a trecut mult timp?
Claudiu Lapadat: Cand m-am trezit, in partea dreapta a mea era cineva care-mi dadea cu cotul. si-a dat tare si bine. Mi-am dat seama ca ma doare. Nu stiam cat ma lovise inainte.
M-am trezit. Mi-am dat seama ca sunt din nou in trup, acelasi trup, aceleasi dureri. si am auzit o femeie langa mine care striga disperata: „Da-te jos! Da-te jos! Du-te afara! Coboara din pat! Da-te jos! Du-te afara!".
Cu greu am reusit sa cobor. M-am dus afara. Am incercat sa respir. in cele din urma am ajuns la spital.
Reporter: A fost o vizita la poarta cerului. ti s-a dat har. Foarte putini oameni au o asemenea sansa: sa aleaga. Cate mamici nu-si lasa copiii orfani...
Claudiu Lapadat: Cred ca aici suntem din nou la dispozitia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu, care este suveran peste toate lucrurile, stie si are un plan cu viata fiecaruia.
Aceasta experienta mi-a aratat ca indiferent ce varsta ai, cine esti din punct de vedere social, indiferent daca ai sau n-ai bani, un lucru este sigur - moartea poate veni oricand. Problema este daca esti gata sa pleci? si sa pleci unde trebuie, adica in Cer, NU in iad.
Reporter: Ce inseamna acest „esti gata"?
Claudiu Lapadat: Înseamna mai intai de toate sa intri in legamant cu Dumnezeu, sa-L accepti pe Cristos ca Mantuitor si Domn al vietii tale. Sa te nevoiesti cu tot ce esti tu, sa te lupti, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa umbli in voia Lui.
Reporter: Ce-a schimbat in tine experienta aceasta?
Claudiu Lapadat: În primul rand mi-am dat seama cat sunt de slab, de trecator si cu siguranta ca NU sunt stapan pe viata mea. Eu stiam teoretic aceste lucruri, din Scriptura, si imi dadusem viata lui Cristos, dar acum le-am si trait. Viata mea si a fiecarui om este doar in mana lui Dumnezeu.
in al doilea rand, aceasta experienta mi-a confirmat Scriptura. Tot ce credeam despre Biblie, pentru mine a devenit acum o realitate foarte puternica. Acum am trait eu insumi aceasta experienta. si tot ce vorbeste Biblia si Domnul Cristos si cartea Apocalipsa despre Cer, despre final, despre ce inseamna Cerul, este adevarat.
Credinta este acea incredere neclintita in Scriptura, in Cuvantul lui Dumnezeu si in Dumnezeu ca persoana.
Dorinta mea este sa vad milioane de oameni ca merg pe acelasi drum pe care merg si eu si pe care au mers milioane de oameni de-a lungul veacurilor.
Reporter: Cred ca le-am oferit cititorilor o lectie de viata si poate una de moarte, pentru ca a trai frumos si a muri frumos este un lucru extraordinar. A muri si a sti unde te duci. De un lucru putem sa fim siguri: o sa ne ducem si noi dincolo.
Claudiu Lapadat: Indiferent daca ai avut sau nu o experienta ca mine, pana la urma NU experienta este definitorie, CI Scriptura. Pentru ca Scriptura contine tot ce trebuie sa stim. Ne ofera absolut totul, inclusiv promisiunea faptului ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care a inspirat Biblia, ne va ajuta sa o si implinim. si as spune ca cel mai important lucru ar fi sa-L acceptam pe Cristos nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn al vietii noastre.
Al treilea lucru: sa nu ne pierdem viata cu nimicuri, cu lucruri fara rost, cu lucruri care n-au valoare, cu atractii legate de lume. Afara piere o lume in pacat, oameni care au nevoie de acest mesaj al sperantei. Daca-L avem pe Cristos ca Domn, daca ne iubim familiile si traim aproape de ele, cred ca Dumnezeu ne va da si o recolta bogata. si cred din toata inima mea ca milioane de oameni din tara aceasta vor avea parte de nasterea din nou.
Reporter: Dincolo de aceste lucruri, mai presus de orice, cel mai important este sa-L vedem pe Dumnezeu si sa traim cu El.
Claudiu Lapadat:
Acolo este finalul. si e cel mai frumos lucru.
N.A. Noi nu absolutizam experienta personala si nu facem din ea un principiu, pentru ca doar Dumnezeu este absolut.
Dar ne bucuram cand Dumnezeu ingaduie in viata noastra experiente care sa ne apropie mai mult de El.
Interviu realizat de Cristina OLARIU -
Radio Vocea Evangheliei Timisoara
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit.
A inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina.
Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Suntem un abur ce piere.
Claudiu Lapadat s-a dus impreuna cu familia la o casa de vacanta, la munte.
In camera in care dormea impreuna cu Lucia, sotia lui, au fost scapari de gaze de la o soba si amandoi au fost intoxicati cu monoxid de carbon.
Claudiu Lapadat: Am incercat sa ies afara, dar am cazut jos. Am incercat sa ma ridic. Aveam niste dureri cumplite de cap. in cele din urma sotia mea cu greu s-a ridicat din pat, a ajuns cu greu pana la mine, mi-a dat mana si m-a ridicat.
Am deschis usa de afara si am cazut acolo pe beton. Am stat vreo 15 minute, apoi am reusit sa ma ridic, in frigul acela de noiembrie, dimineata, undeva la munte.
Lucia Lapadat:
Lucrul pe care l-am realizat dupa aceea a fost faptul ca atat de usor puteam sa plecam „acasa". ii spuneam lui Claudiu: „in noaptea asta chiar puteam sa murim! Pur si simplu sa plecam de pe pamant!".
La un moment dat m-am uitat in pat in stanga mea, la Claudiu, si mi-am dat seama ca este absent. Sesizam ca lipseste din trup, dar nu puteam sa accept ca este mort. Am inceput sa dau cu cotul in el, sa-l trezesc, sa-l scot afara. Fata lui, modul cum arata, faptul ca n-a raspuns deloc la ghionturile mele, m-au ingrozit. Dadeam cu cotul in el, dar nu respira... intr-un final am reusit sa-l trezesc, tot dandu-i cu coatele. Dupa ce s-a trezit, m-a ridicat si pe mine din pat si a iesit afara. Eu ma simteam foarte rau.
Cand am ajuns la Dej, la spital, tensiunea mea era 40 cu 20. Daca nu ajungeam atunci la spital, eu chiar muream. Sangele meu era deja negru si gros ca o pasta.
Reporter:
Claudiu, ce s-a intamplat cu tine in acest timp?
Claudiu Lapadat:
Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nici o durere, nu aveam nici o confuzie. stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.
Reporter:
Te-a durut aceasta iesire din trup - moartea clinica?
E dureroasa desprinderea...?
Claudiu Lapadat:
Pentru mine nu a fost dureroasa. Durerea la care ne gandim noi este durerea fizica, insa durerea spirituala este cumplita si va dura o vesnicie pentru cei ce ajung in iad.
Am inceput sa urc. Am trecut prin tavan, prin acoperis. Am ajuns deasupra casei. Mi-am vazut casa, masina, becul din fata casei. M-am uitat spre cer. Erau nori desi si am inceput sa urc. Nu era nimeni langa mine, nici un inger, dar stiam ca sunt insotit de prezenta lui Dumnezeu. N-aveam nicio teama...
Reporter:
Regrete ai avut?
Claudiu Lapadat:
Deloc. Nici un regret. in momentul in care sufletul iese din trup, cand duhul omului iese din trup, tot ce este legat de lumea aceasta inceteaza. Asa cum spune Scriptura: acolo nu este nici lacrima, nici durere, nimic legat de pamant.
Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat.
În timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel riu de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.
Mai tarziu mi-am dat seama ca era o poarta mare si alba, iar langa ea erau niste omuleti foarte mici, pe care am inceput sa-i aud strigandu-ma. Ma salutau si ma chemau: „Vino, vino aici! Vino acasa!".
in partea mea dreapta au aparut cei 5 copii ai nostri. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a zis asa:
„Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
În clipa aceea, m-am uitat la cei 5 copii ai mei, m-am uitat la fiecare in parte si i-am vazut asa de tristi.
stiam ca tot acolo, pe pamant, sunt si acele milioane de oameni pentru care ma rog de 23 de ani. Dumnezeu mi-a aratat copiii si mi-a aratat rugaciunea pentru care stau inaintea Lui de ani de zile. M-am uitat la ele, m-am uitat la cer, m-am uitat la omuletii aceia mici care ma chemau si-am spus: „Doamne, eu vreau sa ma duc in Cer!".
Imaginile au disparut si eu am continuat sa urc. Poarta era foarte putin deschisa si pe ea curgea riul acela.
Reporter:
Descrie-ne culorile si formele pe care le-ai vazut.
Claudiu Lapadat:
Fara cuvinte. Vreau sa va spun ceva foarte important pentru intelegerea lumii spirituale. in lumea spirituala nu este modul nostru de a gandi, al oamenilor de pe pamant. Pe pamant poti percepe o anumita parte a lucrurilor, o anumita portiune din intreg. in lumea spirituala poti vedea si gandi de jur imprejur. Nu exista limita. stiam si vedeam totul clar.
Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo.
Ei au iesit in fata portii, spunand: „Vino! Vino! Vino! Vino!". Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.
Reporter:
Totusi esti aici in carne si oase.
Claudiu Lapadat:
Am fost oprit a doua oara de Duhul lui Dumnezeu, care mi-a spus din nou: „Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
si mi i-a aratat inca o data pe cei 5 copii, dar de data aceasta mi-a aratat in spatele lor doua sicrie: eram eu si Lucia, sotia mea. Mi-am vazut propria inmormantare.
Le-am vazut cu ochii mei. Erau atat de reale. Dar mai real decat asta a fost altceva. in clipa in care mi-am vazut copiii, mi-a fost dat sa traiesc durerea lor in sufletul meu. A fost fara cuvinte. M-a blocat. Dar continuam sa urc incet pentru ca nu voiam sa ma intorc inapoi.
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit. si Duhul lui Dumnezeu m-a intrebat ultima oara: „Fiule, unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pentru ei pe pamant? Ei sunt responsabilitatea ta". in clipa aceea Dumnezeu mi-a atras atentia.
M-am uitat la Cer, am vazut poarta aceea mare si alba. Am vazut riul acela care curgea pe poarta. I-am vazut pe oamenii care ma strigau si care ma asteptau acolo. stiam ca intr-o zi voi ajunge in Cer. M-am uitat din nou la cei 5 copii ai mei si stiam ca ei sunt responsabilitatea mea. M-am uitat inca o data la Cer si-am spus: „Doamne, doar de dragul lor ma intorc pe pamant, doar pentru ei".
Cand am spus lucrul acesta am inceput sa cobor. Oamenii aceia au devenit tot mai mici, poarta a inceput sa scada in dimensiune.
Riul era acelasi. Cobora peste mine in continuare. Am coborat cu el. M-a adus pana deasupra casei, am trecut prin nori, mi-am vazut din nou casa, masina, am trecut prin acoperis si prin tavan.
Reporter: Cand te-ai intors in trup ai avut sentimentul ca de abia ai plecat sau ca a trecut mult timp?
Claudiu Lapadat: Cand m-am trezit, in partea dreapta a mea era cineva care-mi dadea cu cotul. si-a dat tare si bine. Mi-am dat seama ca ma doare. Nu stiam cat ma lovise inainte.
M-am trezit. Mi-am dat seama ca sunt din nou in trup, acelasi trup, aceleasi dureri. si am auzit o femeie langa mine care striga disperata: „Da-te jos! Da-te jos! Du-te afara! Coboara din pat! Da-te jos! Du-te afara!".
Cu greu am reusit sa cobor. M-am dus afara. Am incercat sa respir. in cele din urma am ajuns la spital.
Reporter: A fost o vizita la poarta cerului. ti s-a dat har. Foarte putini oameni au o asemenea sansa: sa aleaga. Cate mamici nu-si lasa copiii orfani...
Claudiu Lapadat: Cred ca aici suntem din nou la dispozitia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu, care este suveran peste toate lucrurile, stie si are un plan cu viata fiecaruia.
Aceasta experienta mi-a aratat ca indiferent ce varsta ai, cine esti din punct de vedere social, indiferent daca ai sau n-ai bani, un lucru este sigur - moartea poate veni oricand. Problema este daca esti gata sa pleci? si sa pleci unde trebuie, adica in Cer, NU in iad.
Reporter: Ce inseamna acest „esti gata"?
Claudiu Lapadat: Înseamna mai intai de toate sa intri in legamant cu Dumnezeu, sa-L accepti pe Cristos ca Mantuitor si Domn al vietii tale. Sa te nevoiesti cu tot ce esti tu, sa te lupti, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa umbli in voia Lui.
Reporter: Ce-a schimbat in tine experienta aceasta?
Claudiu Lapadat: În primul rand mi-am dat seama cat sunt de slab, de trecator si cu siguranta ca NU sunt stapan pe viata mea. Eu stiam teoretic aceste lucruri, din Scriptura, si imi dadusem viata lui Cristos, dar acum le-am si trait. Viata mea si a fiecarui om este doar in mana lui Dumnezeu.
in al doilea rand, aceasta experienta mi-a confirmat Scriptura. Tot ce credeam despre Biblie, pentru mine a devenit acum o realitate foarte puternica. Acum am trait eu insumi aceasta experienta. si tot ce vorbeste Biblia si Domnul Cristos si cartea Apocalipsa despre Cer, despre final, despre ce inseamna Cerul, este adevarat.
Credinta este acea incredere neclintita in Scriptura, in Cuvantul lui Dumnezeu si in Dumnezeu ca persoana.
Dorinta mea este sa vad milioane de oameni ca merg pe acelasi drum pe care merg si eu si pe care au mers milioane de oameni de-a lungul veacurilor.
Reporter: Cred ca le-am oferit cititorilor o lectie de viata si poate una de moarte, pentru ca a trai frumos si a muri frumos este un lucru extraordinar. A muri si a sti unde te duci. De un lucru putem sa fim siguri: o sa ne ducem si noi dincolo.
Claudiu Lapadat: Indiferent daca ai avut sau nu o experienta ca mine, pana la urma NU experienta este definitorie, CI Scriptura. Pentru ca Scriptura contine tot ce trebuie sa stim. Ne ofera absolut totul, inclusiv promisiunea faptului ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care a inspirat Biblia, ne va ajuta sa o si implinim. si as spune ca cel mai important lucru ar fi sa-L acceptam pe Cristos nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn al vietii noastre.
Al treilea lucru: sa nu ne pierdem viata cu nimicuri, cu lucruri fara rost, cu lucruri care n-au valoare, cu atractii legate de lume. Afara piere o lume in pacat, oameni care au nevoie de acest mesaj al sperantei. Daca-L avem pe Cristos ca Domn, daca ne iubim familiile si traim aproape de ele, cred ca Dumnezeu ne va da si o recolta bogata. si cred din toata inima mea ca milioane de oameni din tara aceasta vor avea parte de nasterea din nou.
Reporter: Dincolo de aceste lucruri, mai presus de orice, cel mai important este sa-L vedem pe Dumnezeu si sa traim cu El.
Claudiu Lapadat:
Acolo este finalul. si e cel mai frumos lucru.
N.A. Noi nu absolutizam experienta personala si nu facem din ea un principiu, pentru ca doar Dumnezeu este absolut.
Dar ne bucuram cand Dumnezeu ingaduie in viata noastra experiente care sa ne apropie mai mult de El.
Interviu realizat de Cristina OLARIU -
Radio Vocea Evangheliei Timisoara
joi, 29 noiembrie 2007
Cine este dobitocul? Acum n-a gafat Cioroianu...
„Mulţumesc lui Dumnezeu că voi nu aţi devenit ca Italia”, a declarat cineva în Spania. Nu spun cine, cu functie strivitoare.
Este o dobitocie, este o afirmatie diplomatica rezonabila? Stiti cine este dobitocul?
Este o dobitocie, este o afirmatie diplomatica rezonabila? Stiti cine este dobitocul?
miercuri, 28 noiembrie 2007
Sex la BCR
O lume f. nebuna: Iulia Sambotin, de la BCR Alba Iulia, la locul de munca…
http://blog.gardianul.ro/?p=1432
http://blog.gardianul.ro/?p=1432
Scandalul din jurul pastorului informator Ton de la “Europa Libera” continua
Va prezint două texte extraordinar de bine scrise, primite de la un prieten. Păcat că nu cunosc autorul.
Scrisoare către domnul Ţon
Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.
V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască... Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea...
Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie...
Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii...
Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos...
A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon
Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.
Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.
Pocăinţa nu scuză prostia, iar coeficientul de inteligenţă se poate mări prin muncă pentru că un pocăit cult e un pleonasm.
Scriu cu deznădejde şi probabil că vor fi si ultimele editoriale pe care le scriu. Greaţa, sila şi neputinţa care mă încearcă sunt prea mari ca să mai iubesc stiloul, iar munca de a-mi traduce propriile cuvinte, pentru a fi înţelese cum trebuie, o privesc ca pe un blestem final.
V-am numit domn pentru că sunteţi un domn. Eu sunt suficient de aristocratic în gândire ca să nu încurc lucrurile. Frate sunt şi cu cei ce dau cu piatra...
Am avut nefericirea să fiu contemporan cu dumneavoastră, cum am avut nefericirea să fiu contemporan cu Lazăr Gog, Daniel Brânzei, Petrică Lascău, Paul Negruţ pentru că lucrul acesta te inhibă, te blochează şi-ţi distruge pofta de-a mai lupta pentru a intra în tagma predicatorilor.
Am avut înţelepciunea să vă preţuiesc ca pe sfinţii lui Caravaggio, ştiind că toţi în viaţă putem avea momente de slăbiciune şi cu cât înalţi mai sus piedestalul pentru un sfânt, cu atât e mai mare durerea atunci când acesta, pentru un moment în viaţă, se sminteşte.
Am scris în prima scrisoare un post scriptum, întrebându-mă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi spus lucrurile acestea în 1990. Credeam că poate exemplul ar fi fost contagios pentru aceia care astăzi încă tac sau, şi mai rău, au dus cu ei în mormânt spovedania. Dar când un frate mi-a scris că aţi făcut-o încă în perioada comunistă în Biserica din Cluj, am tăiat fraza aceea de frică să nu vă ofenseze şi v-am apreciat şi mai mult.
Când am citit cu câtă bucurie vă loveau am vrut să explic generaţiei mele că n-avem dreptul să facem asta. Am fost prea puţin în mijlocul acelor evenimente ca să le putem înţelege bine şi de aceea judecăţile noastre sunt lipsite de etică. Generaţia dumneavoastră nu are dreptul să vă judece pentru că nu poţi judeca un om care a făcut atâta slujire unei ţări întregi, în vremea când o parte dintre intelectualii creştini din România jucau fazan şi numeau asta rezistenţă.
Nu uit că în scrisoarea pe care aţi adresat-o Uniunii Baptiste din România, pomeneaţi şi numele meu şi al colegului meu Luigi Miţoi. A fost cea mai frumoasă zi din slujirea mea, egalată doar cu ziua când am primit un email scris de domnul Daniel Brânzei în care îmi adresa cuvinte frumoase. Mulţumesc!
Am folosit cuvinte grele pentru cei ce loveau în dumneavoastră. Doar acestea mi-au mai rămas pentru că cele de „pui de năpârci”, „morminte văruite” erau deja epuizate de Hristos. Vă mărturisesc sincer că ele nu acoperă ceea ce simt în sufletul meu...
În anii aceştia am crezut sincer că mişcarea neoprotestantă din România se poate revigora cu condiţia să ne eliberăm mintea de îmbâcseala şablonului şi prostiei, duhul de spaime, buzunarul de surplusul de aur, trupul de moleşeala televizorului, internetului şi-a forumurilor. Nu mai avem nici o şansă pentru că anii trec şi sinceritatea nu ţine loc de viziune.
V-am citit toate cărţile, v-am ascultat zeci de predici chiar dacă erau prea teologice pentru mine, vă iubesc şi vă respect. Cineva zicea că trebuie să fie o confruntare între noi pentru scrisoarea pe care v-am scris-o, dar cum să te duelezi pentru o scrisoare de dragoste sau cum să te înfrunţi cu omul pe care-l iubeşti?
Celor sinceri ce n-au înţeles scrisoare mea, nu le zic nimic, iar celor ce-au vrut să facă vrajbă între noi le spun că le pricep demersul prin ceea ce spunea Hippolyte Castille despre un poet „Acest Baudelaire este o piatră de încercare, displace invariabil tuturor imbecililor".
Închei trist pentru că azi dimineaţă am realizat că securitatea a fost o gaşcă de copii nevinovaţi pe lângă ce avem printre noi. Sau poate aceştia sunt bomba lor cu efect întârziat...
Vă doresc alese binecuvântări, asigurându-vă de toată preţuirea mea.
V l a d i m i r P u s t a n
Scrisoare către domnul Ţon
Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.
V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască... Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea...
Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie...
Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii...
Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos...
A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon
Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.
Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.
Pocăinţa nu scuză prostia, iar coeficientul de inteligenţă se poate mări prin muncă pentru că un pocăit cult e un pleonasm.
Scriu cu deznădejde şi probabil că vor fi si ultimele editoriale pe care le scriu. Greaţa, sila şi neputinţa care mă încearcă sunt prea mari ca să mai iubesc stiloul, iar munca de a-mi traduce propriile cuvinte, pentru a fi înţelese cum trebuie, o privesc ca pe un blestem final.
V-am numit domn pentru că sunteţi un domn. Eu sunt suficient de aristocratic în gândire ca să nu încurc lucrurile. Frate sunt şi cu cei ce dau cu piatra...
Am avut nefericirea să fiu contemporan cu dumneavoastră, cum am avut nefericirea să fiu contemporan cu Lazăr Gog, Daniel Brânzei, Petrică Lascău, Paul Negruţ pentru că lucrul acesta te inhibă, te blochează şi-ţi distruge pofta de-a mai lupta pentru a intra în tagma predicatorilor.
Am avut înţelepciunea să vă preţuiesc ca pe sfinţii lui Caravaggio, ştiind că toţi în viaţă putem avea momente de slăbiciune şi cu cât înalţi mai sus piedestalul pentru un sfânt, cu atât e mai mare durerea atunci când acesta, pentru un moment în viaţă, se sminteşte.
Am scris în prima scrisoare un post scriptum, întrebându-mă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi spus lucrurile acestea în 1990. Credeam că poate exemplul ar fi fost contagios pentru aceia care astăzi încă tac sau, şi mai rău, au dus cu ei în mormânt spovedania. Dar când un frate mi-a scris că aţi făcut-o încă în perioada comunistă în Biserica din Cluj, am tăiat fraza aceea de frică să nu vă ofenseze şi v-am apreciat şi mai mult.
Când am citit cu câtă bucurie vă loveau am vrut să explic generaţiei mele că n-avem dreptul să facem asta. Am fost prea puţin în mijlocul acelor evenimente ca să le putem înţelege bine şi de aceea judecăţile noastre sunt lipsite de etică. Generaţia dumneavoastră nu are dreptul să vă judece pentru că nu poţi judeca un om care a făcut atâta slujire unei ţări întregi, în vremea când o parte dintre intelectualii creştini din România jucau fazan şi numeau asta rezistenţă.
Nu uit că în scrisoarea pe care aţi adresat-o Uniunii Baptiste din România, pomeneaţi şi numele meu şi al colegului meu Luigi Miţoi. A fost cea mai frumoasă zi din slujirea mea, egalată doar cu ziua când am primit un email scris de domnul Daniel Brânzei în care îmi adresa cuvinte frumoase. Mulţumesc!
Am folosit cuvinte grele pentru cei ce loveau în dumneavoastră. Doar acestea mi-au mai rămas pentru că cele de „pui de năpârci”, „morminte văruite” erau deja epuizate de Hristos. Vă mărturisesc sincer că ele nu acoperă ceea ce simt în sufletul meu...
În anii aceştia am crezut sincer că mişcarea neoprotestantă din România se poate revigora cu condiţia să ne eliberăm mintea de îmbâcseala şablonului şi prostiei, duhul de spaime, buzunarul de surplusul de aur, trupul de moleşeala televizorului, internetului şi-a forumurilor. Nu mai avem nici o şansă pentru că anii trec şi sinceritatea nu ţine loc de viziune.
V-am citit toate cărţile, v-am ascultat zeci de predici chiar dacă erau prea teologice pentru mine, vă iubesc şi vă respect. Cineva zicea că trebuie să fie o confruntare între noi pentru scrisoarea pe care v-am scris-o, dar cum să te duelezi pentru o scrisoare de dragoste sau cum să te înfrunţi cu omul pe care-l iubeşti?
Celor sinceri ce n-au înţeles scrisoare mea, nu le zic nimic, iar celor ce-au vrut să facă vrajbă între noi le spun că le pricep demersul prin ceea ce spunea Hippolyte Castille despre un poet „Acest Baudelaire este o piatră de încercare, displace invariabil tuturor imbecililor".
Închei trist pentru că azi dimineaţă am realizat că securitatea a fost o gaşcă de copii nevinovaţi pe lângă ce avem printre noi. Sau poate aceştia sunt bomba lor cu efect întârziat...
Vă doresc alese binecuvântări, asigurându-vă de toată preţuirea mea.
V l a d i m i r P u s t a n
Fostul sef al Uniunii Baptiste, colaborator al Securitatii
Catre,
Cultul Baptist - Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
Cerem excluderea de urgenta din rindul ierarhilor Uniunii Baptiste din Romania a agentului Securitatii cu numele conspirativ "Mihu", alias Mihai Husan, fost Presedinte, in anii '80, a Uniunii Bisericilor Baptiste-Cultul Baptist din Romania, actualmente pastor senior executiv al Bisericii Baptiste Cluj-Manastur II - dupa ce in luna Ian. 1990 fusese alungat de la conducerea Bisericii Baptiste Cluj-Manastur I.
Documentele si marturiile oficiale, preluate din Arhivele CNSAS si publicate recent intr-o colectie-carte documentara de catre referenta CNSAS Carmen Chivu-Duta, sunt graitoare asupra acestui IUDA baptist, prea-supus obedient al DSS si o unealta murdara folosita de catre DSS, Dep. Cultelor si PCR pentru controlarea, supunerea si persecutarea, din interior, a Cultului Baptist din Romania.
Cartea mentionata a fost semnalata si la TVR Cultural de catre jurnalistul baptist Alin Cristea:
http://groups.yahoo.com/group/separareabisericiidestat/
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights observer, Romania
Carmen Chivu-Duta (CNSAS),
Cultele din Romania intre prigonire si colaborare,
Editura Polirom, Iasi, 2007
"Instaurarea sistemului totalitar [comunist] a insemnat si marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Masurile legislative, represiunea impotriva clerului, supravegherea permanenta exercitata prin intermediul asa-numitilor 'inspectori de culte' si descurajarea sentimentului religios au urmarit indepartarea individului de radacinile sale spirituale. Insa controlul cultelor nu ar fi fost posibil fara un aport insemnat venit chiar din interiorul acestora.
Lucrarea dezvaluie aspecte surprinzatoare legate de relatia dintre oficiantii [clerul si slujitorii] diferitelor confesiuni [religioase] si autoritatile statale, dovedind, prin numeroase documente prezentate, ca aspectul colaborarii cu Securitatea nu poate fi ignorat. "
(Prezentare preluata de pe ultima coperta a cartii)
Carmen Chivu-Duta (CNSAS): " Aspectul colaborarii nu poate fi negat: el a existat in toate cultele. Cel mai simplu argument este acela ca nu poti controla cu adevarat un mediu daca nu infiltrezi in interiorul lui informatori care sa furnizeze informatii cit mai amanuntite.
Dosarele studiate au fost alese in mod aleatoriu, fara intentia de a viza dosarele unor personalitati in domeniu. In arhivele CNSAS exista un numar foarte mare de dosare ale oficiantilor diferitelor culte, iar pentru cartea de fata a fost studiata doar o mica parte a acestora. Insa pentru a dovedi ca Biserica a fost persecutata, cit si faptul ca a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie sa fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare si dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient sa citesti un dosar DSS de urmarire informativa al unui preot pentru a vedea cati informatori din acelasi mediu [religios] erau dirijati pe linga titular si ofereau informatii despre acesta. " (Din 'Cuvint inainte')
Din carte:
Raport [DSS] privind modul cum a decurs recrutarea ca informator al organelor de securitate numitul 'Mihu' din C.N.[Cluj-Napoca]
29.06.1984
In baza aprobarii conducerii DSS, Dir. I-a, la data de 28.06.1984 am trecut la efectuarea recrutarii numitului N.N. [initiale arbitar alese, literar] din C.N. [Cluj-Napoca], ca informator al organelor de securitate.
Recrutarea a avut loc la casa [conspirativa] "Victoria' din Bucuresti si a durat de la orele 18.00-19.30.
Intrucit candidatul a mai furnizat informatii in legatura cu problemele ce intereseaza organele noastre [de Securitate], in procesul recrutarii s-au discutat cu el aspecte legate de activitatea viitoare in cadrul cultului, in calitate de presedinte al acestuia, modul cum intelege colaborarea cu organele de stat si rezolvarea situatiei unor elemente anarhice, precum si despre deplasarea sa in luna iulie a.c. in R.F. Germania, pentru a participa la intrunirea Consiliului Federatiei Baptiste Europene, ce se va tine la Hamburg. […]
"Mihu" a precizat ca doreste sa colaboreze in bune conditiuni cu autoritatile de stat, atit la Departamentul Cultelor, cit si cu organele de securitate.
Declarindu-se de acord sa colaboreze in mod secret, sincer si organizat cu organele de securitate, s-a stabilit sa ne furnizeze informatii scrise pe care le va semna cu numele conspirativ ' Mihu', precum si verbale. De asemenea, s-a angajat sa ne consulte in toate masurile ce urmeaza sa fie intreprinse pe linia cultului [baptist].
In continuare, fara a i se lua un angajament scris, l-am instruit asupra necesitatii pastrarii conspirativitatii si conduita pe care trebuie sa o adopte in calitatea sa de presedinte al cultului, pentru a nu se desconspira ca colaboreaza cu organele de securitate.
Intilnirile cu N.N. 'Mihu' vor fi efectuate atit la Bucuresti, cu prilejul deplasarilor periodice pe care le va face, cit si la C.N. [Cluj-Napoca]"
Raport DSS cu propuneri de recrutare a numitului G.F. in calitate de colaborator
18.06.1979
In Protopopiatul Ortodox roman R. Functioneaza preoti care, datorita antecedentelor lor, rpecum si a atitudiniii prezente, se afla in atnetia organelor noastre. Pentru asigurarea unei supravegheri informative corespunzatoare pe linia cultului ortodox, precum si pentru cunoastereaunor stari de sairit negative in rindul populatiei romane si sasesti din J., a fost luat in studiu si verificare preotul G.F. […]
Recrutarea se va face pe baza de sentimente patriotice, va fi chemat la Inspectoratul Judetean al Cultelor, unde se vor purta discutii privitoare la pozitia unor persoane fata de politica partidului si statului nostru.
In functie de cum va aborda discutiile, de sinceritatea de care va da dovada, i se va pune problema colaborarii cu organele de securitate, iar daca va accepta, i se va lua un angajament scris in acest sens. Daca nu va accepta, i se va da de inteles ca ne-au preocupat doar problemele puse in discutie […]
Raport privind modul cum a decurs recrutarea numitului G.F.
[…] Discutiile care au avut loc au fost canalizate la inceput pe marginea pregatirii si activitatii profesionale, acesta dovedindu-se un bun interlocutor, relatind cu aminunte aspecte referitoare la problemele puse in discutie.
Intrucit la problemele puse in discutie a raspuns cu sinceritate si obiectivitate, i s-a pus problema colaborarii cu organele de securitate si, intrucit candidatul a fost de acord, i s-a luat si un angajament scris.
[…] De comun acord s-a stabilit modalitatea mentinerii legaturii, precum si numele conspirativ cu care va semna materialele ce le va furniza. "
Raport DSS privind modul in care a decurs recrutarea ca informator a numitului T.M.
17.06.1978
Conform aprobarii conducerii inspectoratului in privinta numitului T.M., in ziua de 14.06.1978 a fost efectuata o noua intilnire cu cel in cauza, care a vizat definitivarea recrutarii acestuia ca informator […].
In acest sens, din proprie initiativa, candidatul ne-a aratat ca a dorit sa ne reintilneasca, deoarece a aflat in mod sigur data la care a cunoscut pe cei doi diplomati libieni de la Consulatul din C. […] Cu acest prilej, a putut sa-si dea seama ca diplomatii respectivi au fost invitati de catre T.M., cei in cauza fiind cunostinte mai vechi cu cel in cauza. In legatura cu acest aspect, candidatul a mai precizat ca, vizitind in interes de serviciu muftiatul cultului musulman, a putut sa constate ca functionarii de la muftiat se afla in relatii apropiate cu diplomatii libieni din C. […]"
--------------------------------------------------
Marius Oprea,
Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1948-1989,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Ruxandra Cesereanu: "Istoricul Marius Oprea a reusit sa stringa si sa ofere publicului citeva din documentele cele mai importante legate de crearea, structura si functionarea Securitatii, in remarcabila sa lucrare Banalitatea raului. Istoria Securitatii in documente. 1948-1989. Este o carte etajata, cu straturi: la palierul de sus se afla documentele propriu-zise, iar in josul paginii – comentariile, care, insa, aproape ca alcatuiesc o a doua carte, prin finetea lor psihologica si nu in ultimul rind prin exactitatea si rigoarea lor de bisturiu chirurgical.
Lucrarea incearca si reuseste sa ofere o panoplie a Securitatii si a scopurilor sale ca politie politica, oferind documente din perioade diferite si foarte simptomatice pentru sistemul de represiune din Romania: de la documentul de infiintare a Securitatii, la Cuvintul lui Nicolae Ceausescu, din 1968, cind critica vehement regimul Dej, la documentele interne ale Securitatii legate de miscarea Meditatia Transcendentala ori Raportul legat de inginerul Gheorghe Ursu (asasinat in 1995); as mai aminti un Raport detaliat al Securitatii privind grupurile de luptatori din munti, directivele din diferite perioade privind recrutarea informatorilor, Planul de masuri privind contracararea activitatii postului de radio Europa Libera, Programul de masuri al Securitatii pe anul 1989 si nu in ultimul rind cele douazeci si sapte de fise-portret ale unor comandanti ai Securitatii si Ministerului de Interne, incluse in finalul cartii. "
(http://www.memoria. ro/?location= view_article&id=1455 )
Ovidiu Simonca: "Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si opurtunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS." ( Observator cultural, Nr. 279, 7-13 iulie 2005)
Sorin Alexandrescu: "Cind Marius Oprea a publicat sub acest titlu O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989 (Editura Polirom, 2002) a voit sa prezinte numai fapte, adica interogatorii, rapoarte, regulamente si note biografice. Singurul comentariu se afla intr-un scurt Cuvint inainte, construit pe ideea ca, la sfirsitul celor patru decenii de 'terorism de stat', 'r[ul impregnase universul cotidian, se banalizase' si, ca atare, 'represiunea. .. nu mai iesea in evidenta'. Banalitate inseamna aici nu lipsa de gravitate in sine a teroarei, nici diminuarea ei la un moment dat, ci, dimpotriva, excesul ei: teroarea facea parte atit de evident din cotidian, incit nu-i mai dadeam atentie, in acelasi fel in care nu mai vedeam drumul pe care-l faceam zilnic la serviciu."
(Material primit prin e-mail)
Cultul Baptist - Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
Cerem excluderea de urgenta din rindul ierarhilor Uniunii Baptiste din Romania a agentului Securitatii cu numele conspirativ "Mihu", alias Mihai Husan, fost Presedinte, in anii '80, a Uniunii Bisericilor Baptiste-Cultul Baptist din Romania, actualmente pastor senior executiv al Bisericii Baptiste Cluj-Manastur II - dupa ce in luna Ian. 1990 fusese alungat de la conducerea Bisericii Baptiste Cluj-Manastur I.
Documentele si marturiile oficiale, preluate din Arhivele CNSAS si publicate recent intr-o colectie-carte documentara de catre referenta CNSAS Carmen Chivu-Duta, sunt graitoare asupra acestui IUDA baptist, prea-supus obedient al DSS si o unealta murdara folosita de catre DSS, Dep. Cultelor si PCR pentru controlarea, supunerea si persecutarea, din interior, a Cultului Baptist din Romania.
Cartea mentionata a fost semnalata si la TVR Cultural de catre jurnalistul baptist Alin Cristea:
http://groups.yahoo.com/group/separareabisericiidestat/
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights observer, Romania
Carmen Chivu-Duta (CNSAS),
Cultele din Romania intre prigonire si colaborare,
Editura Polirom, Iasi, 2007
"Instaurarea sistemului totalitar [comunist] a insemnat si marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Masurile legislative, represiunea impotriva clerului, supravegherea permanenta exercitata prin intermediul asa-numitilor 'inspectori de culte' si descurajarea sentimentului religios au urmarit indepartarea individului de radacinile sale spirituale. Insa controlul cultelor nu ar fi fost posibil fara un aport insemnat venit chiar din interiorul acestora.
Lucrarea dezvaluie aspecte surprinzatoare legate de relatia dintre oficiantii [clerul si slujitorii] diferitelor confesiuni [religioase] si autoritatile statale, dovedind, prin numeroase documente prezentate, ca aspectul colaborarii cu Securitatea nu poate fi ignorat. "
(Prezentare preluata de pe ultima coperta a cartii)
Carmen Chivu-Duta (CNSAS): " Aspectul colaborarii nu poate fi negat: el a existat in toate cultele. Cel mai simplu argument este acela ca nu poti controla cu adevarat un mediu daca nu infiltrezi in interiorul lui informatori care sa furnizeze informatii cit mai amanuntite.
Dosarele studiate au fost alese in mod aleatoriu, fara intentia de a viza dosarele unor personalitati in domeniu. In arhivele CNSAS exista un numar foarte mare de dosare ale oficiantilor diferitelor culte, iar pentru cartea de fata a fost studiata doar o mica parte a acestora. Insa pentru a dovedi ca Biserica a fost persecutata, cit si faptul ca a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie sa fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare si dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient sa citesti un dosar DSS de urmarire informativa al unui preot pentru a vedea cati informatori din acelasi mediu [religios] erau dirijati pe linga titular si ofereau informatii despre acesta. " (Din 'Cuvint inainte')
Din carte:
Raport [DSS] privind modul cum a decurs recrutarea ca informator al organelor de securitate numitul 'Mihu' din C.N.[Cluj-Napoca]
29.06.1984
In baza aprobarii conducerii DSS, Dir. I-a, la data de 28.06.1984 am trecut la efectuarea recrutarii numitului N.N. [initiale arbitar alese, literar] din C.N. [Cluj-Napoca], ca informator al organelor de securitate.
Recrutarea a avut loc la casa [conspirativa] "Victoria' din Bucuresti si a durat de la orele 18.00-19.30.
Intrucit candidatul a mai furnizat informatii in legatura cu problemele ce intereseaza organele noastre [de Securitate], in procesul recrutarii s-au discutat cu el aspecte legate de activitatea viitoare in cadrul cultului, in calitate de presedinte al acestuia, modul cum intelege colaborarea cu organele de stat si rezolvarea situatiei unor elemente anarhice, precum si despre deplasarea sa in luna iulie a.c. in R.F. Germania, pentru a participa la intrunirea Consiliului Federatiei Baptiste Europene, ce se va tine la Hamburg. […]
"Mihu" a precizat ca doreste sa colaboreze in bune conditiuni cu autoritatile de stat, atit la Departamentul Cultelor, cit si cu organele de securitate.
Declarindu-se de acord sa colaboreze in mod secret, sincer si organizat cu organele de securitate, s-a stabilit sa ne furnizeze informatii scrise pe care le va semna cu numele conspirativ ' Mihu', precum si verbale. De asemenea, s-a angajat sa ne consulte in toate masurile ce urmeaza sa fie intreprinse pe linia cultului [baptist].
In continuare, fara a i se lua un angajament scris, l-am instruit asupra necesitatii pastrarii conspirativitatii si conduita pe care trebuie sa o adopte in calitatea sa de presedinte al cultului, pentru a nu se desconspira ca colaboreaza cu organele de securitate.
Intilnirile cu N.N. 'Mihu' vor fi efectuate atit la Bucuresti, cu prilejul deplasarilor periodice pe care le va face, cit si la C.N. [Cluj-Napoca]"
Raport DSS cu propuneri de recrutare a numitului G.F. in calitate de colaborator
18.06.1979
In Protopopiatul Ortodox roman R. Functioneaza preoti care, datorita antecedentelor lor, rpecum si a atitudiniii prezente, se afla in atnetia organelor noastre. Pentru asigurarea unei supravegheri informative corespunzatoare pe linia cultului ortodox, precum si pentru cunoastereaunor stari de sairit negative in rindul populatiei romane si sasesti din J., a fost luat in studiu si verificare preotul G.F. […]
Recrutarea se va face pe baza de sentimente patriotice, va fi chemat la Inspectoratul Judetean al Cultelor, unde se vor purta discutii privitoare la pozitia unor persoane fata de politica partidului si statului nostru.
In functie de cum va aborda discutiile, de sinceritatea de care va da dovada, i se va pune problema colaborarii cu organele de securitate, iar daca va accepta, i se va lua un angajament scris in acest sens. Daca nu va accepta, i se va da de inteles ca ne-au preocupat doar problemele puse in discutie […]
Raport privind modul cum a decurs recrutarea numitului G.F.
[…] Discutiile care au avut loc au fost canalizate la inceput pe marginea pregatirii si activitatii profesionale, acesta dovedindu-se un bun interlocutor, relatind cu aminunte aspecte referitoare la problemele puse in discutie.
Intrucit la problemele puse in discutie a raspuns cu sinceritate si obiectivitate, i s-a pus problema colaborarii cu organele de securitate si, intrucit candidatul a fost de acord, i s-a luat si un angajament scris.
[…] De comun acord s-a stabilit modalitatea mentinerii legaturii, precum si numele conspirativ cu care va semna materialele ce le va furniza. "
Raport DSS privind modul in care a decurs recrutarea ca informator a numitului T.M.
17.06.1978
Conform aprobarii conducerii inspectoratului in privinta numitului T.M., in ziua de 14.06.1978 a fost efectuata o noua intilnire cu cel in cauza, care a vizat definitivarea recrutarii acestuia ca informator […].
In acest sens, din proprie initiativa, candidatul ne-a aratat ca a dorit sa ne reintilneasca, deoarece a aflat in mod sigur data la care a cunoscut pe cei doi diplomati libieni de la Consulatul din C. […] Cu acest prilej, a putut sa-si dea seama ca diplomatii respectivi au fost invitati de catre T.M., cei in cauza fiind cunostinte mai vechi cu cel in cauza. In legatura cu acest aspect, candidatul a mai precizat ca, vizitind in interes de serviciu muftiatul cultului musulman, a putut sa constate ca functionarii de la muftiat se afla in relatii apropiate cu diplomatii libieni din C. […]"
--------------------------------------------------
Marius Oprea,
Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1948-1989,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Ruxandra Cesereanu: "Istoricul Marius Oprea a reusit sa stringa si sa ofere publicului citeva din documentele cele mai importante legate de crearea, structura si functionarea Securitatii, in remarcabila sa lucrare Banalitatea raului. Istoria Securitatii in documente. 1948-1989. Este o carte etajata, cu straturi: la palierul de sus se afla documentele propriu-zise, iar in josul paginii – comentariile, care, insa, aproape ca alcatuiesc o a doua carte, prin finetea lor psihologica si nu in ultimul rind prin exactitatea si rigoarea lor de bisturiu chirurgical.
Lucrarea incearca si reuseste sa ofere o panoplie a Securitatii si a scopurilor sale ca politie politica, oferind documente din perioade diferite si foarte simptomatice pentru sistemul de represiune din Romania: de la documentul de infiintare a Securitatii, la Cuvintul lui Nicolae Ceausescu, din 1968, cind critica vehement regimul Dej, la documentele interne ale Securitatii legate de miscarea Meditatia Transcendentala ori Raportul legat de inginerul Gheorghe Ursu (asasinat in 1995); as mai aminti un Raport detaliat al Securitatii privind grupurile de luptatori din munti, directivele din diferite perioade privind recrutarea informatorilor, Planul de masuri privind contracararea activitatii postului de radio Europa Libera, Programul de masuri al Securitatii pe anul 1989 si nu in ultimul rind cele douazeci si sapte de fise-portret ale unor comandanti ai Securitatii si Ministerului de Interne, incluse in finalul cartii. "
(http://www.memoria. ro/?location= view_article&id=1455 )
Ovidiu Simonca: "Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si opurtunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS." ( Observator cultural, Nr. 279, 7-13 iulie 2005)
Sorin Alexandrescu: "Cind Marius Oprea a publicat sub acest titlu O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989 (Editura Polirom, 2002) a voit sa prezinte numai fapte, adica interogatorii, rapoarte, regulamente si note biografice. Singurul comentariu se afla intr-un scurt Cuvint inainte, construit pe ideea ca, la sfirsitul celor patru decenii de 'terorism de stat', 'r[ul impregnase universul cotidian, se banalizase' si, ca atare, 'represiunea. .. nu mai iesea in evidenta'. Banalitate inseamna aici nu lipsa de gravitate in sine a teroarei, nici diminuarea ei la un moment dat, ci, dimpotriva, excesul ei: teroarea facea parte atit de evident din cotidian, incit nu-i mai dadeam atentie, in acelasi fel in care nu mai vedeam drumul pe care-l faceam zilnic la serviciu."
(Material primit prin e-mail)
marți, 27 noiembrie 2007
Scandal la Consulatul Roman din Chicago
Un jurnalist din comunitatea romaneasca din acest oras american sustine ca a fost amenintat cu moartea de consulul George Predescu Amanunte http://www.romaniantribune.net/a34_In_spatele_usilor_deschise_-_(Partea_a_II-a).aspx
S-a prostit Sever Voinescu?
Luis Lazarus de la OTV este prototipul de lider al extremistilor de dreapta romani, zice Sever Voinescu: "După falimentul nebunilor, următorul va fi un om cumpătat, care va vorbi calm şi rece, ferm, cu privire fixă şi cu putere interioară (afişată, cel puţin). Ceva cam ca Orban în Ungaria. Ceva cam ca Luis Lazarus de la OTV."
Orban si Lazarus, judecata lucida si ... Voinescu.
Bijuteria aceasta de gandire o gasiti aici http://voinescu.blog.cotidianul.ro/2007/11/26/taberele-de-baraci-de-la-periferia-politicii-romanesti-au-fost-distruse-cum-se-va-recompune-nationalismul/ .
P.S. Am postat mai demult despre agramatul Voinescu http://realiatealuipetria.blogspot.com/2007/09/gaf-de-viitor-ambasador.html
Orban si Lazarus, judecata lucida si ... Voinescu.
Bijuteria aceasta de gandire o gasiti aici http://voinescu.blog.cotidianul.ro/2007/11/26/taberele-de-baraci-de-la-periferia-politicii-romanesti-au-fost-distruse-cum-se-va-recompune-nationalismul/ .
P.S. Am postat mai demult despre agramatul Voinescu http://realiatealuipetria.blogspot.com/2007/09/gaf-de-viitor-ambasador.html
Versuri acrostih pentru presedinte
„Tare în politică şi pe situaţia României/Realmente, el ne este preşedinte!/Asta aşa am hotărât-o noi,/În afara de cei 322. Imnul ţării să răsune/Anunţând întreaga noastră Uniune/Noi cu toţii am hotărât că/Băsescu trebuie neapărat el susţinut!/Arătându-le la întreaga Uniune că el e pentru România, la/Scrutinul din 2004 l-am ales pe el, şi nu pe altul!/El doar poate controla situaţia reală din această mare ţară/Secretele de şap’şpe ani el le-a scos de la sărmanii parlamentari/Cu el voi da doar înainte. Nu cedaţi, dom’ preşedinte!/Urând corupţia, minciuna, ne vom ridica la nivel cu Uniunea!”, i-a recitat o studenta basarabeanca la Galati lui Traian Basescu zilele trecute.
Un antisecurist al comunitatii baptiste
Daniel Mitrofan are blog http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/
luni, 26 noiembrie 2007
Elena Udrea, te iubesc!
alexandru petria Says: November 26th, 2007 at 7:55 pm
"Elena, te iubesc de nu mai pot. Inteligenta ta sclipitoare si clarviziunea ta politica fenomenala constituie un exemplu pentru romancele care intra in politica. Nu candidezi la functia de presedinte? Este pacat sa nu incerci", am scris pe blogul Lenutzei Udrea http://www.elenaudrea.ro/blog/10.html , unde blodina se lauda ca blonda ca PD a castigat alegerile.
Vreau s-o votez cand va candida la presedintia Norvegiei.
"Elena, te iubesc de nu mai pot. Inteligenta ta sclipitoare si clarviziunea ta politica fenomenala constituie un exemplu pentru romancele care intra in politica. Nu candidezi la functia de presedinte? Este pacat sa nu incerci", am scris pe blogul Lenutzei Udrea http://www.elenaudrea.ro/blog/10.html , unde blodina se lauda ca blonda ca PD a castigat alegerile.
Vreau s-o votez cand va candida la presedintia Norvegiei.
20 de milioane de euro pagubă, fiindcă asa i s-a sculat lui Basescu
Sunt pentru votul uninominal, cu ambele mâini. Dar dacă guvernul şi-a asumat răspunderea, Băsescu trebuia să renunţe la aventura referendumului, când toate calculele raţionale spuneau că este o tâmpenie, neputându-se obţine o prezenţă la vot suficientă pentru validare.
Mă deranjează că noi plătim când greşim ceva, dar pe un sulă din ăsta îl doare la zece metri de trompetă după ce dă cu bâta în baltă. Mă refer la o eventuală sancţionare pecuniară, nu prin vot. Cum rămâne cu cele 20 de milioane de euro, mătrăşiţi din bani publici, pentru referendum? Plătim ca proştii, nu, fiindcă aşa i s-a sculat machitorului de la Cotroceni? Plătim.
Alexandru PETRIA
Mă deranjează că noi plătim când greşim ceva, dar pe un sulă din ăsta îl doare la zece metri de trompetă după ce dă cu bâta în baltă. Mă refer la o eventuală sancţionare pecuniară, nu prin vot. Cum rămâne cu cele 20 de milioane de euro, mătrăşiţi din bani publici, pentru referendum? Plătim ca proştii, nu, fiindcă aşa i s-a sculat machitorului de la Cotroceni? Plătim.
Alexandru PETRIA
Discursul lui Basescu dupa infrangerea sa la referendum
„Bună seara!
S-a încheiat şi votul la europarlamentare şi la referendum. Cred că trebuie să aşezăm problematica participării la vot în două ecuaţii: una - aceea a specificului alegerilor pentru Parlamentul European, care, cel puţin în statele membre intrate în ultimul val de extindere, deci cele 12 state, nu s-a bucurat de o participare deosebită, iar România, prin procentul de participare pe care l-a realizat, se află imediat după Ungaria, dacă facem un clasament strict al statelor care au intrat în extinderea de 10 + 2.
Deci, din acest punct de vedere, aş spune că ne înscriem în specificul unor state proaspăt intrate, în care tematica europeană este mai puţin dezbătută. În acelaşi timp, trebuie să privim cu toată seriozitatea la participarea scăzută, având în vedere că europarlamentarele au fost dublate de un referendum cu o problematică de interes major pentru electorat. Aş spune că această participare se situează în jurul procentului de 30%, 27 - 30, undeva aici, reflectă nu numai specificul alegerilor pentru Parlamentul European, ci şi o lipsă de încredere a românilor în clasa politică.
Nu în ultimul rând, aş face observaţia că au fost destule dificultăţi în desfăşurarea celor două evenimente politice, în desfăşurarea simultană a celor două evenimente politice şi, regretabil, pentru prima dată am văzut oameni politici îndemnând să nu se meargă la vot, la referendum. Sigur, nu pot analiza impactul acestor îndemnuri; el nu a fost semnificativ, dar gestul unor oameni politici iresponsabili care îndeamnă românii să nu se prezinte la un moment în care pot decide este discutabil şi mi-a creat sentimentul că mulţi dintre oamenii politici importanţi au un nivel de responsabilitate scăzut. Regretabil, pentru că ori au deţinut, ori deţin funcţii foarte înalte în statul român. Nu vorbesc de aceia care au îndemnat să nu se voteze şi au primit sancţiunea electoratului, fiind scoşi afară din pragul de 5%; vorbesc de cei care au trecut pragul.
În ceea ce priveşte referendumul, în mod categoric se constituie într-o lecţie, inclusiv pentru mine; dar nu voi înceta să cred şi să susţin că românii doresc primenirea clasei politice, reformarea clasei politice. Acest lucru se vede foarte bine şi din modul cum au votat cei circa 5 milioane de români care s-au prezentat astăzi la urne. Din aproape 5 milioane, 89% au votat pentru introducerea votului uninominal majoritar. Asta înseamnă circa 4,3 milioane de români, din circa 5 milioane cât s-au prezentat la vot.
Interesant este că, indiferent ce partid au susţinut, procentele în care au votat cu "da" la referendum pentru introducerea votului uninominal majoritar depăşesc la toate partidele procentajul de 80%. Doar UDMR şi candidatul independent László Tökés au avut procentaje de 74-75% şi în favoarea votului uninominal. În rest, toate partidele, fie că au obţinut peste 30%, fie că au obţinut în jur de 20%, fie că au obţinut în jur de 15% sau în jur de 7%, au avut un electorat care în proporţie de 80% susţine votul uninominal majoritar.
N-aş trata cu indiferenţă acest rezultat, prevalându-mă de o lege, pe care o consider strâmbă, în care există obigativitatea atingerii unui prag. Este foarte clar că acest nucleu dur, interesat de viaţa politică a ţării, cei aproape 30% dintre românii care s-au prezentat la vot, în proporţie covârşitoare susţin schimbarea codului electoral pentru alegerea senatorilor şi deputaţilor şi nici un om politic responsabil nu poate face abstracţie de acest lucru.
Mai mult decât atât, aş spune că aceşti oameni nu doresc o cale de mijloc. Ei au votat precis pentru votul uninominal majoritar, votul uninominal în două tururi. Vor să-şi cunoască precis deputatul şi senatorul. Va trebui probabil să analizăm cu responsabilitate şi legea referendumului. Astăzi am avut proba inechităţii ei. Se lucrează cu majorităţi simple dacă este vorba de destituirea preşedintelui; senatorii se aleg, de asemenea, cu majorităţi simple şi diferenţa nu-i foarte mare, în timp ce alegerea senatorilor şi deputaţilor se poate face cu procente infime, şi asta este în interesul politicienilor.
Atunci când este vorba de interesul românilor, se pun condiţii care devin imposibile într-o naţiune care, deocamdată, poate să revendice un nucleu de circa 30% dintre cetăţenii cu drept de vot, interesaţi de politică. Chiar astăzi avem o probă a inechităţii acestei legi. Pentru Parlamentul European majoritatea celor care s-au prezentat a fost suficientă sau în proporţii diferite, reprezentând opţiunile pentru fiecare partid, dar acest lucru a fost în interesul partidelor, în primul rând, să-şi trimită oamenii în Parlamentul European, iar când s-a pus problema validării unui act de voinţă al românilor, regula se schimbă.
Îmi aduc aminte şi dificultatea extremă cu care a trecut referendumul la Constituţie, după prelungirea cu încă o zi a referendumului ş.a.m.d. Deci este clar că cele 5 milioane de români care au fost astăzi şi au pus ştampila la referendum şi în mod deosebit cele circa 4,2, 4,3 milioane care au votat pentru introducerea votului uninominal majoritar, votul uninominal în două tururi la Senat şi la Camera Deputaţilor vor avea un profund sentiment de frustrare, în condiţiile în care ei sunt oameni care sunt angajaţi şi interesaţi de evoluţiile politice din România.
Acestea sunt comentariile pe care le fac în momentul de faţă. Cu certitudine îmi reproşez faptul că nu am putut aloca mai mult timp să explic de ce este important să se voteze, de ce este important să se participe la vot. Obligaţiile îndeplinirii funcţiei nu mi-au dat însă mai mult timp. Cu certitudine, şi dacă mai aveam două săptămâni, nu aş fi reuşit să conving 50% plus unu dintre românii din listele electorale să participe, dar poate ar fi fost o participare mai apropiată de participarea de la referendumul din 19 mai.
Alte comentarii nu fac despre condiţiile de desfăşurare a referendumului, le-aţi văzut şi dvs. Sigur, ele nu justifică diferenţa până la 50%, dar probabil că mai mult respect pentru cei care au venit astăzi, şi-au sacrificat ziua de duminică să vină la vot ar fi fost necesar, chiar şi din partea guvernului.
Aş face nişte ultime remarce. Votul de astăzi la europarlamentare probează că guvernul are aceeaşi slabă susţinere, de circa 20%, 21%, înseamnă procentajele cumulate ale celor două partide aflate la guvernare. Este o confirmare a ceea ce spun că avem 20% care guvernează 80%. Până acum ne mai puteam amăgi cu sondaje. Astăzi au venit românii şi au spus: tu atât şi tu atât, cumulate fac 21%, ceea ce arată o guvernare nedemocratică. Euroalegerile ne arată şi schimbări consistente în ierarhia partidelor în România, schimbări de care personal voi ţine cont, pentru că ele nu mai sunt reflexul unor sondaje, ci reprezintă votul românilor. Este un partid care de la alegerile din 2004, când a făcut 14%, astăzi a trecut bariera de 30%. Sunt partide care au avut 38%, astăzi au 21%. Şi partide noi, care în mod spectaculos au reuşit să treacă pragul.
Îmi permit să le felicit pe toate, toate partidele, sigur felicit câştigătorii, dar în mod egal felicit şi celelalte partide care au trecut acest test electoral. Şi în mod special îi felicit pe cei 35 de parlamentari români, care îşi vor ocupa foarte curând în mod legitim locurile în Parlamentul European. Le doresc mult succes şi îi asigur public de tot sprijinul meu în situaţia în care vor înţelege că poziţiile în mod deosebit de politică externă, poziţiile nu pot fi haotice şi că o consultare cu responsabilii de politică externă din ţară este necesară. Încă o dată felicitări învingătorilor, felicitări celor 35 de europarlamentari, toată compasiunea mea pentru cei care sunt sub prag.
La revedere!”
S-a încheiat şi votul la europarlamentare şi la referendum. Cred că trebuie să aşezăm problematica participării la vot în două ecuaţii: una - aceea a specificului alegerilor pentru Parlamentul European, care, cel puţin în statele membre intrate în ultimul val de extindere, deci cele 12 state, nu s-a bucurat de o participare deosebită, iar România, prin procentul de participare pe care l-a realizat, se află imediat după Ungaria, dacă facem un clasament strict al statelor care au intrat în extinderea de 10 + 2.
Deci, din acest punct de vedere, aş spune că ne înscriem în specificul unor state proaspăt intrate, în care tematica europeană este mai puţin dezbătută. În acelaşi timp, trebuie să privim cu toată seriozitatea la participarea scăzută, având în vedere că europarlamentarele au fost dublate de un referendum cu o problematică de interes major pentru electorat. Aş spune că această participare se situează în jurul procentului de 30%, 27 - 30, undeva aici, reflectă nu numai specificul alegerilor pentru Parlamentul European, ci şi o lipsă de încredere a românilor în clasa politică.
Nu în ultimul rând, aş face observaţia că au fost destule dificultăţi în desfăşurarea celor două evenimente politice, în desfăşurarea simultană a celor două evenimente politice şi, regretabil, pentru prima dată am văzut oameni politici îndemnând să nu se meargă la vot, la referendum. Sigur, nu pot analiza impactul acestor îndemnuri; el nu a fost semnificativ, dar gestul unor oameni politici iresponsabili care îndeamnă românii să nu se prezinte la un moment în care pot decide este discutabil şi mi-a creat sentimentul că mulţi dintre oamenii politici importanţi au un nivel de responsabilitate scăzut. Regretabil, pentru că ori au deţinut, ori deţin funcţii foarte înalte în statul român. Nu vorbesc de aceia care au îndemnat să nu se voteze şi au primit sancţiunea electoratului, fiind scoşi afară din pragul de 5%; vorbesc de cei care au trecut pragul.
În ceea ce priveşte referendumul, în mod categoric se constituie într-o lecţie, inclusiv pentru mine; dar nu voi înceta să cred şi să susţin că românii doresc primenirea clasei politice, reformarea clasei politice. Acest lucru se vede foarte bine şi din modul cum au votat cei circa 5 milioane de români care s-au prezentat astăzi la urne. Din aproape 5 milioane, 89% au votat pentru introducerea votului uninominal majoritar. Asta înseamnă circa 4,3 milioane de români, din circa 5 milioane cât s-au prezentat la vot.
Interesant este că, indiferent ce partid au susţinut, procentele în care au votat cu "da" la referendum pentru introducerea votului uninominal majoritar depăşesc la toate partidele procentajul de 80%. Doar UDMR şi candidatul independent László Tökés au avut procentaje de 74-75% şi în favoarea votului uninominal. În rest, toate partidele, fie că au obţinut peste 30%, fie că au obţinut în jur de 20%, fie că au obţinut în jur de 15% sau în jur de 7%, au avut un electorat care în proporţie de 80% susţine votul uninominal majoritar.
N-aş trata cu indiferenţă acest rezultat, prevalându-mă de o lege, pe care o consider strâmbă, în care există obigativitatea atingerii unui prag. Este foarte clar că acest nucleu dur, interesat de viaţa politică a ţării, cei aproape 30% dintre românii care s-au prezentat la vot, în proporţie covârşitoare susţin schimbarea codului electoral pentru alegerea senatorilor şi deputaţilor şi nici un om politic responsabil nu poate face abstracţie de acest lucru.
Mai mult decât atât, aş spune că aceşti oameni nu doresc o cale de mijloc. Ei au votat precis pentru votul uninominal majoritar, votul uninominal în două tururi. Vor să-şi cunoască precis deputatul şi senatorul. Va trebui probabil să analizăm cu responsabilitate şi legea referendumului. Astăzi am avut proba inechităţii ei. Se lucrează cu majorităţi simple dacă este vorba de destituirea preşedintelui; senatorii se aleg, de asemenea, cu majorităţi simple şi diferenţa nu-i foarte mare, în timp ce alegerea senatorilor şi deputaţilor se poate face cu procente infime, şi asta este în interesul politicienilor.
Atunci când este vorba de interesul românilor, se pun condiţii care devin imposibile într-o naţiune care, deocamdată, poate să revendice un nucleu de circa 30% dintre cetăţenii cu drept de vot, interesaţi de politică. Chiar astăzi avem o probă a inechităţii acestei legi. Pentru Parlamentul European majoritatea celor care s-au prezentat a fost suficientă sau în proporţii diferite, reprezentând opţiunile pentru fiecare partid, dar acest lucru a fost în interesul partidelor, în primul rând, să-şi trimită oamenii în Parlamentul European, iar când s-a pus problema validării unui act de voinţă al românilor, regula se schimbă.
Îmi aduc aminte şi dificultatea extremă cu care a trecut referendumul la Constituţie, după prelungirea cu încă o zi a referendumului ş.a.m.d. Deci este clar că cele 5 milioane de români care au fost astăzi şi au pus ştampila la referendum şi în mod deosebit cele circa 4,2, 4,3 milioane care au votat pentru introducerea votului uninominal majoritar, votul uninominal în două tururi la Senat şi la Camera Deputaţilor vor avea un profund sentiment de frustrare, în condiţiile în care ei sunt oameni care sunt angajaţi şi interesaţi de evoluţiile politice din România.
Acestea sunt comentariile pe care le fac în momentul de faţă. Cu certitudine îmi reproşez faptul că nu am putut aloca mai mult timp să explic de ce este important să se voteze, de ce este important să se participe la vot. Obligaţiile îndeplinirii funcţiei nu mi-au dat însă mai mult timp. Cu certitudine, şi dacă mai aveam două săptămâni, nu aş fi reuşit să conving 50% plus unu dintre românii din listele electorale să participe, dar poate ar fi fost o participare mai apropiată de participarea de la referendumul din 19 mai.
Alte comentarii nu fac despre condiţiile de desfăşurare a referendumului, le-aţi văzut şi dvs. Sigur, ele nu justifică diferenţa până la 50%, dar probabil că mai mult respect pentru cei care au venit astăzi, şi-au sacrificat ziua de duminică să vină la vot ar fi fost necesar, chiar şi din partea guvernului.
Aş face nişte ultime remarce. Votul de astăzi la europarlamentare probează că guvernul are aceeaşi slabă susţinere, de circa 20%, 21%, înseamnă procentajele cumulate ale celor două partide aflate la guvernare. Este o confirmare a ceea ce spun că avem 20% care guvernează 80%. Până acum ne mai puteam amăgi cu sondaje. Astăzi au venit românii şi au spus: tu atât şi tu atât, cumulate fac 21%, ceea ce arată o guvernare nedemocratică. Euroalegerile ne arată şi schimbări consistente în ierarhia partidelor în România, schimbări de care personal voi ţine cont, pentru că ele nu mai sunt reflexul unor sondaje, ci reprezintă votul românilor. Este un partid care de la alegerile din 2004, când a făcut 14%, astăzi a trecut bariera de 30%. Sunt partide care au avut 38%, astăzi au 21%. Şi partide noi, care în mod spectaculos au reuşit să treacă pragul.
Îmi permit să le felicit pe toate, toate partidele, sigur felicit câştigătorii, dar în mod egal felicit şi celelalte partide care au trecut acest test electoral. Şi în mod special îi felicit pe cei 35 de parlamentari români, care îşi vor ocupa foarte curând în mod legitim locurile în Parlamentul European. Le doresc mult succes şi îi asigur public de tot sprijinul meu în situaţia în care vor înţelege că poziţiile în mod deosebit de politică externă, poziţiile nu pot fi haotice şi că o consultare cu responsabilii de politică externă din ţară este necesară. Încă o dată felicitări învingătorilor, felicitări celor 35 de europarlamentari, toată compasiunea mea pentru cei care sunt sub prag.
La revedere!”
duminică, 25 noiembrie 2007
Pastorul informator Iosif Ton de la “Europa Libera” sufera ca este atacat pe bloguri
Despre bunătate și despre omul bun
Un alt fel de război
Între anii 1996-2005, preocuparea mea principală a fost viața spirituală, adică viața trăită cu Dumnezeu. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le-am înțeles și le-am explicat în cursurile de viață spirituală ținute în biserici din toată țara au fost cuprinse în cartea mea Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus, sub călăuzirea Duhului Sfânt, publicată de Editura Cartea Creștină.
Au existat foarte multe lucruri pe care eu însumi nu le-am înțeles mai înainte și pe care le-am studiat și mi le-am clarificat cu ocazia pregătirii acestor cursuri. Pot să spun că am avut multe descoperiri noi, care mi-au îmbogățit propria mea viață spirituală dincolo de orice așteptări ale mele. Chiar și după încheierea acelor cursuri am continuat să văd, să înțeleg, să percep lucruri noi. Pe unele dintre acestea le-am scris în lunga introducere la cartea numită mai sus, introducere pe care am intitulat-o Bazele teologice ale vieții spirituale.
Subiectul acesta nu a încetat să mă preeocupe și de atunci încoace. Una dintre problemele în care am simțit că nu am o imagine destul de cuprinzătoare este aceea a lucrurilor care se întâmplă în om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, când este născut din nou (Ioan 1:3-5), când este născut din Dumnezeu (Ioan 1:13), când este plasată în el sămânța lui Dumnezeu (1 Ioan 3:9), și când este făcut părtaș al firii dumnezeiești (2 Petru 1:4). Întrebarea fundamentală pe care mi-am pus-o a fost aceasta: Ce se schimbă în om când se naște din nou și ce nu se schimbă? Răspunsul pe care l-am dat la cursurile mele a fost că se schimbă orientarea generală a vieții, sau atitudinea fundamentală a vieții, adică omul născut din nou este acum orientat spre Dumnezeu și urăște ce urăște Dumnezeu și iubește ce iubește Dumnezeu. Ceea ce nu se schimbă, am spus atunci, sunt obiceiurile care, în totalitatea lor, alcătuiesc caracterul. La schimbarea obiceiurilor trebuie să lucrăm noi sistematic, prin înnoirea minții (Romani 12:2) și prin trăirea reală în unire cu Cristos și sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Lucrurile acestea le văd și astăzi la fel, dar Domnul m-a călăuzit să merg mai departe și să explorez mai atent și mai profund diferența dintre Vechiul Legământ, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise pe table de piatră, și Legământul cel Nou, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise în inimă (Ieremia 31:33 și Evrei 8:10 și 10:16). După cuvintele Domnului Isus, pomul rău este făcut pomul bun, cu alte cuvinte, tot ale Domnului Isus, omul rău este făcut omul bun (Matei 12: 33-37).
Pe noi ne sperie și ne blochează cuvintele spuse de Domnul Isus tânărului bogat: „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10:18). Noi nu vedem că Domnul Isus folosește aici hiperbola atât de titpic iudaică și, mai ales nu vedem că însuși scopul lucrării Domnului Isus prin Noul legământ este tocmai să schimbe natura oamenilor și să producă oameni buni, așa cum Tatăl lor ceresc este bun (Luca 6: 35-36).
Am ajuns, deci să văd și să înțeleg că transformarea fundamentală care se produce într-un om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu este că omul vechi a devenit omul nou, omul rău a devenit omul bun, și că atitudinea fundamental nouă din omul născut din Dumnezeu este bunătatea.
Este normal să fie așa. Fiii celui rău sunt răi, iar fiii Celui Bun sunt buni. Căci scopul fundamental și primordial al lui Dumnezeu este să-și producă fii după chipul și asemănarea Sa, fii care seamănă cu Tatăl lor, ființe umane a căror trăsătură fundamentală de caracter este bunătatea.
Așadar, am început să fac un studiu nou despre bunătate, să fac o analiză și o definire mai clară a bunătății.
Ce este bunătatea și ce înseamnă să fii om bun? Chemarea esențială a lui Dumnezeu este ca din noi să piară orice fel de răutate și, dimpotrivă, adică prin contrast cu aceasta, să fim buni unii cu alții, să fim miloși unii cu alții și să ne iertăm unii pe alții, cu continuarea că dacă suntem copii preaiubiți ai lui Dumnezeu trebuie să fim buni și plini de dragoste ca Tatăl nostru (Efeseni 4:31-32 și 5:1-2).
Dar ce înseamnă toate acestea? Cum trebuie atunci să se trateze copiii lui Dumnezeu unii pe alții? Și, de ce există în multe biserici evanghelice atâta răutate, atâta intoleranță, atâta violență verbală (care ucide mult mai radical decât violența fizică!)?
În ultima vreme, am lăsat la o parte alte scrieri și am studiat pe larg tema aceasta, și m-am pregătit să scriu despre ea o serie de eseuri și, poate, chiar o carte întreagă.
Ei bine, tocmai acum, când eu sunt pregătit să scriu despre bunătate, au izbucnit atacurile feroce asupra mea, asupra trecutului meu și asupra caracterului meu pe un anumit blog și de acolo pe multe altele, care fac înconjurul lumii.
Vă mărturisesc că nu le-am citit. Cineva care mă iubește le-a citit și mi-a spus foarte pe scurt ce se scrie și cine scrie. Am înțeles că se scrie foarte mult și deci mi-ar trebui un timp îndelungat să le citesc pe toate. Ce risipă de timp, când Domnul îmi cere să studiez și să scriu despre bunătate!!!
Am înțeles deasemenea că se toarnă asupra mea teribil de multe învinuiri și se produce o înspăimântătoare asasinare de caracter. De ce să mă otrăvesc cu toate acestea?
Apoi, imaginați-vă cât timp mi-ar trebui ca să iau toate aceste acuzații și să vă explic și să vă dovedesc, cu mărturii și cu înscrisuri, că nu sunt adevărate!
Și chiar dacă aș reuși să fac așa ceva, pe cei mai mulți tot nu i-aș convinge, deoarece ei au ales deja să aibă o atitudine dușmănoasă față de mine.
Să privim din altă perspectivă. Eu am 73 de ani, sunt ieșit la pensie, locuiesc literalmente la marginea lumii (uitați-vă pe mapamond unde se află orașul Portland, din statul Oregon, USA și de acolo să vă imaginați ceva mai la sud, un mic orășel între munți, și acolo un mic apartament dintr-un bloc pentru pensionari), cu o pensie care îmi acopere toate cheltuielile pentru trai, fără să mai am aspirații pentru slujbe sau poziții omenești și vă veți da seama că nu mai am interes omenesc pentru a intra în lupte interumane. Vorbind omenește, aș putea spune că nu-mi pasă de ceea ce se scrie despre mine pe aceste bloguri.
DAR! Persoana care mi-a relatat despre ceea ce se scrie despre mine mi-a relatat că un tânăr, citind atâtea lucruri rele despre mine, a zis cam așa: Înseamnă că nu mai trebuie să cred ce predică Iosif Țon și de aceea am luat casetele cu predicile lui, și de la mine și de la mama mea, și le-am pus de o parte!
Vă rog să înmulțiți cu multe mii această declarație. Multe mii de persoane s-au hrănit până acum cu predicile mele, cu cărțile mele, cu cursurile mele, iar acum le iau și le aruncă la coș! Iată, dragii mei, ce mă doare! Iată de ce nu pot să tac în fața a ceea ce se scrie pe aceste bloguri.
Vă rog să remarcați că sunt predicator și scriitor de patruzeci de ani și în tot acest timp nimeni nu a atacat conținutul învățăturilor pe care le propag eu. Nimeni nu se poate plânge că aș da învățături false sau dăunătoare. Și mai ales, nimeni nu spune că prin învățăturile mele aș deforma oamenii și caracterele, ci dimpotrivă. Ei bine, toate efectele benefice ale acestor învățături s-ar putea să fie anihilate de succesul acestei campanii de pângărire a persoanei mele și a integrității caracterului meu.
Este evident că s-a pornit un război pentru discreditarea mea. Dar cei care îl fac sunt din cultul baptist, în care am crescut și pe care l-am iubit și îl iubesc și în care L-am slujit pe Dumnezeu toată viața. De ce o fac și ce urmăresc ei cu acest război, nu pot să înțeleg. Dar ei sunt frații mei de credință! Cei mai mulți sunt în poziții eclesiale și academice de cinste și, deci, eu le datorez cinste. Și vreau să vă asigur că voi continua să le dau cinste!
Iată ce voi face eu. Voi continua să scriu despre bunătate! Dumnezeu mi-a deschis acest orizont nou, ca să înțeleg că esența faptului de a fi parte din Noul Legământ este să fii plin de bunătate și să răspunzi la rău cu bunătate.
Un bulb de crin a fost luat de un grădinar, a fost pus în pământ într-o groapă, a pus peste el gunoi și pământ și a turnat apă, așa încât s-a făcut un amestec care mirosea teribil și arăta groaznic. Bulbul de crin a zis: „Eu nu sunt din lumea aceasta a gunoiului și a pământului, ci sunt dintr-un regn superior lor. Le voi arăta ce pot eu face din gunoi, pământ și apă!” Și a așteptat până când razele calde ale soarelui l-au ajutat să dea rădăcini, să le înfigă în gunoi și pământ, și apoi să țâșnească afară din pământ și să producă în final floarea cea mai minunată, de un alb imaculat și care răspândea parfumul cel mai frumos și mai puternic. Și atunci a strigat: “Iată ce se poate face din gunoi, din pământ și din apă cu ajutorul de sus al luminii și căldurii soarelui!”
Așa voi face și eu. Voi arăta ce se poate face când peste toată murdăria care se aruncă peste mine răsare soarele Domnului Isus și mă inundă cu lumina și cu căldura Lui. Și ceea ce voi produce nu va fi din mine, ci va fi din El, căci scopul meu, prin toate învățăturile mele, este să-L arăt pe El, să-L înalț pe El, să-L fac pe el cunoscut altora.
Iată care este slujba mea:
„De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am primit-o, noi nu cădem de oboseală.
Ca unii care am renunțat la obiceiurile rușinoase și ascunse, noi nu umblăm cu viclenie și nu stricăm Cuvântul lui Dumnnezeu, ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice conștiință omenească, înaintea lui Dumnezeu.
Și dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Căci noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem slujitorii voștri pentru Isus.
Căci Dumnezeu, care a zis: Să lumineze lumina în întuneric, ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4. 1-6).
Scopul slujbei mele este să fac ca oamenii să vadă chipul lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos, să vadă în Cristos bunătatea lui Dumnezeu și dragostea Lui de oameni (Tit 3:4), să se îndrăgostească de bunătatea lui Dumnezeu și a lui Isus și să dorească cu toată ființa lor să se dezvolte și în ei această bunătate și să manifeste spre alții, în orice situații posibile, această bunătate dumnezeiască. Cu alte cuvinte, scopul slujbei mele este scopul originar al lui Dumnezeu de a-Și face oameni după chipul și asemănarea Sa.
Prin urmare, îi provoc la război pe frații mei care mă împroașcă cu noroi. Dar la un alt fel de război. Un război împotriva răutății care lovește, rănește, distruge. Un război pentru bunătate. Un război pentru a face oameni după chipul lui Cristos.
Domnul Isus ne-a învățat că omul se cunoaște după ceea ce produce. Uitați-vă la conținutul predicilor, cărților și cursurilor mele și convingeți-vă că de 40 de ani mă străduiesc să dau învățătura care produce oameni de caracter, oameni care seamănă cu Domnul Isus.
Vă provoc să arătați și voi că scopul vostru, prin tot ce faceți, este să produceți oameni buni, oameni ca Domnul Isus.
Iar celor care au iubit predicile și cărțile mele, dar care acum sunt îngroziți de ce au citit despre mine, iată ce vă spun. Este imposibil să spulber eu toate câte s-au revărsat asupra numelui meu. Și nici nu cred că Dumnezeu îmi cere așa ceva. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu a creat această nouă libertate în care fiecare scrie ce vrea, fără control și fără limite.
Dar Dumnezeu v-a creat și vouă libertatea de a alege ce să citiți și cu ce să vă hrăniți!
Eu voi continua să dau frumusețile pe care mi le-a dat mie Dumnezeu.
Voi sunteți liberi să vă hrăniți cu murdării din iad sau cu frumuseți din cer.
Internetul este probabil cea mai mare minune a epocii moderne. Dar în internet ai și frumusețile lui Dumnezeu și murdăriile diavolului. Aici, în sfârțșit, ai cu adevărat libertate, deoarece tu alegi, cu o simplă apăsare de buton pe un site sau pe altul, dacă intri în cer sau dacă te cobori în iad.
Vino cu mine să ne delectăm din frumusețile lui Dumnezeu!
Iosif Ton
Un alt fel de război
Între anii 1996-2005, preocuparea mea principală a fost viața spirituală, adică viața trăită cu Dumnezeu. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le-am înțeles și le-am explicat în cursurile de viață spirituală ținute în biserici din toată țara au fost cuprinse în cartea mea Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus, sub călăuzirea Duhului Sfânt, publicată de Editura Cartea Creștină.
Au existat foarte multe lucruri pe care eu însumi nu le-am înțeles mai înainte și pe care le-am studiat și mi le-am clarificat cu ocazia pregătirii acestor cursuri. Pot să spun că am avut multe descoperiri noi, care mi-au îmbogățit propria mea viață spirituală dincolo de orice așteptări ale mele. Chiar și după încheierea acelor cursuri am continuat să văd, să înțeleg, să percep lucruri noi. Pe unele dintre acestea le-am scris în lunga introducere la cartea numită mai sus, introducere pe care am intitulat-o Bazele teologice ale vieții spirituale.
Subiectul acesta nu a încetat să mă preeocupe și de atunci încoace. Una dintre problemele în care am simțit că nu am o imagine destul de cuprinzătoare este aceea a lucrurilor care se întâmplă în om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, când este născut din nou (Ioan 1:3-5), când este născut din Dumnezeu (Ioan 1:13), când este plasată în el sămânța lui Dumnezeu (1 Ioan 3:9), și când este făcut părtaș al firii dumnezeiești (2 Petru 1:4). Întrebarea fundamentală pe care mi-am pus-o a fost aceasta: Ce se schimbă în om când se naște din nou și ce nu se schimbă? Răspunsul pe care l-am dat la cursurile mele a fost că se schimbă orientarea generală a vieții, sau atitudinea fundamentală a vieții, adică omul născut din nou este acum orientat spre Dumnezeu și urăște ce urăște Dumnezeu și iubește ce iubește Dumnezeu. Ceea ce nu se schimbă, am spus atunci, sunt obiceiurile care, în totalitatea lor, alcătuiesc caracterul. La schimbarea obiceiurilor trebuie să lucrăm noi sistematic, prin înnoirea minții (Romani 12:2) și prin trăirea reală în unire cu Cristos și sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Lucrurile acestea le văd și astăzi la fel, dar Domnul m-a călăuzit să merg mai departe și să explorez mai atent și mai profund diferența dintre Vechiul Legământ, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise pe table de piatră, și Legământul cel Nou, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise în inimă (Ieremia 31:33 și Evrei 8:10 și 10:16). După cuvintele Domnului Isus, pomul rău este făcut pomul bun, cu alte cuvinte, tot ale Domnului Isus, omul rău este făcut omul bun (Matei 12: 33-37).
Pe noi ne sperie și ne blochează cuvintele spuse de Domnul Isus tânărului bogat: „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10:18). Noi nu vedem că Domnul Isus folosește aici hiperbola atât de titpic iudaică și, mai ales nu vedem că însuși scopul lucrării Domnului Isus prin Noul legământ este tocmai să schimbe natura oamenilor și să producă oameni buni, așa cum Tatăl lor ceresc este bun (Luca 6: 35-36).
Am ajuns, deci să văd și să înțeleg că transformarea fundamentală care se produce într-un om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu este că omul vechi a devenit omul nou, omul rău a devenit omul bun, și că atitudinea fundamental nouă din omul născut din Dumnezeu este bunătatea.
Este normal să fie așa. Fiii celui rău sunt răi, iar fiii Celui Bun sunt buni. Căci scopul fundamental și primordial al lui Dumnezeu este să-și producă fii după chipul și asemănarea Sa, fii care seamănă cu Tatăl lor, ființe umane a căror trăsătură fundamentală de caracter este bunătatea.
Așadar, am început să fac un studiu nou despre bunătate, să fac o analiză și o definire mai clară a bunătății.
Ce este bunătatea și ce înseamnă să fii om bun? Chemarea esențială a lui Dumnezeu este ca din noi să piară orice fel de răutate și, dimpotrivă, adică prin contrast cu aceasta, să fim buni unii cu alții, să fim miloși unii cu alții și să ne iertăm unii pe alții, cu continuarea că dacă suntem copii preaiubiți ai lui Dumnezeu trebuie să fim buni și plini de dragoste ca Tatăl nostru (Efeseni 4:31-32 și 5:1-2).
Dar ce înseamnă toate acestea? Cum trebuie atunci să se trateze copiii lui Dumnezeu unii pe alții? Și, de ce există în multe biserici evanghelice atâta răutate, atâta intoleranță, atâta violență verbală (care ucide mult mai radical decât violența fizică!)?
În ultima vreme, am lăsat la o parte alte scrieri și am studiat pe larg tema aceasta, și m-am pregătit să scriu despre ea o serie de eseuri și, poate, chiar o carte întreagă.
Ei bine, tocmai acum, când eu sunt pregătit să scriu despre bunătate, au izbucnit atacurile feroce asupra mea, asupra trecutului meu și asupra caracterului meu pe un anumit blog și de acolo pe multe altele, care fac înconjurul lumii.
Vă mărturisesc că nu le-am citit. Cineva care mă iubește le-a citit și mi-a spus foarte pe scurt ce se scrie și cine scrie. Am înțeles că se scrie foarte mult și deci mi-ar trebui un timp îndelungat să le citesc pe toate. Ce risipă de timp, când Domnul îmi cere să studiez și să scriu despre bunătate!!!
Am înțeles deasemenea că se toarnă asupra mea teribil de multe învinuiri și se produce o înspăimântătoare asasinare de caracter. De ce să mă otrăvesc cu toate acestea?
Apoi, imaginați-vă cât timp mi-ar trebui ca să iau toate aceste acuzații și să vă explic și să vă dovedesc, cu mărturii și cu înscrisuri, că nu sunt adevărate!
Și chiar dacă aș reuși să fac așa ceva, pe cei mai mulți tot nu i-aș convinge, deoarece ei au ales deja să aibă o atitudine dușmănoasă față de mine.
Să privim din altă perspectivă. Eu am 73 de ani, sunt ieșit la pensie, locuiesc literalmente la marginea lumii (uitați-vă pe mapamond unde se află orașul Portland, din statul Oregon, USA și de acolo să vă imaginați ceva mai la sud, un mic orășel între munți, și acolo un mic apartament dintr-un bloc pentru pensionari), cu o pensie care îmi acopere toate cheltuielile pentru trai, fără să mai am aspirații pentru slujbe sau poziții omenești și vă veți da seama că nu mai am interes omenesc pentru a intra în lupte interumane. Vorbind omenește, aș putea spune că nu-mi pasă de ceea ce se scrie despre mine pe aceste bloguri.
DAR! Persoana care mi-a relatat despre ceea ce se scrie despre mine mi-a relatat că un tânăr, citind atâtea lucruri rele despre mine, a zis cam așa: Înseamnă că nu mai trebuie să cred ce predică Iosif Țon și de aceea am luat casetele cu predicile lui, și de la mine și de la mama mea, și le-am pus de o parte!
Vă rog să înmulțiți cu multe mii această declarație. Multe mii de persoane s-au hrănit până acum cu predicile mele, cu cărțile mele, cu cursurile mele, iar acum le iau și le aruncă la coș! Iată, dragii mei, ce mă doare! Iată de ce nu pot să tac în fața a ceea ce se scrie pe aceste bloguri.
Vă rog să remarcați că sunt predicator și scriitor de patruzeci de ani și în tot acest timp nimeni nu a atacat conținutul învățăturilor pe care le propag eu. Nimeni nu se poate plânge că aș da învățături false sau dăunătoare. Și mai ales, nimeni nu spune că prin învățăturile mele aș deforma oamenii și caracterele, ci dimpotrivă. Ei bine, toate efectele benefice ale acestor învățături s-ar putea să fie anihilate de succesul acestei campanii de pângărire a persoanei mele și a integrității caracterului meu.
Este evident că s-a pornit un război pentru discreditarea mea. Dar cei care îl fac sunt din cultul baptist, în care am crescut și pe care l-am iubit și îl iubesc și în care L-am slujit pe Dumnezeu toată viața. De ce o fac și ce urmăresc ei cu acest război, nu pot să înțeleg. Dar ei sunt frații mei de credință! Cei mai mulți sunt în poziții eclesiale și academice de cinste și, deci, eu le datorez cinste. Și vreau să vă asigur că voi continua să le dau cinste!
Iată ce voi face eu. Voi continua să scriu despre bunătate! Dumnezeu mi-a deschis acest orizont nou, ca să înțeleg că esența faptului de a fi parte din Noul Legământ este să fii plin de bunătate și să răspunzi la rău cu bunătate.
Un bulb de crin a fost luat de un grădinar, a fost pus în pământ într-o groapă, a pus peste el gunoi și pământ și a turnat apă, așa încât s-a făcut un amestec care mirosea teribil și arăta groaznic. Bulbul de crin a zis: „Eu nu sunt din lumea aceasta a gunoiului și a pământului, ci sunt dintr-un regn superior lor. Le voi arăta ce pot eu face din gunoi, pământ și apă!” Și a așteptat până când razele calde ale soarelui l-au ajutat să dea rădăcini, să le înfigă în gunoi și pământ, și apoi să țâșnească afară din pământ și să producă în final floarea cea mai minunată, de un alb imaculat și care răspândea parfumul cel mai frumos și mai puternic. Și atunci a strigat: “Iată ce se poate face din gunoi, din pământ și din apă cu ajutorul de sus al luminii și căldurii soarelui!”
Așa voi face și eu. Voi arăta ce se poate face când peste toată murdăria care se aruncă peste mine răsare soarele Domnului Isus și mă inundă cu lumina și cu căldura Lui. Și ceea ce voi produce nu va fi din mine, ci va fi din El, căci scopul meu, prin toate învățăturile mele, este să-L arăt pe El, să-L înalț pe El, să-L fac pe el cunoscut altora.
Iată care este slujba mea:
„De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am primit-o, noi nu cădem de oboseală.
Ca unii care am renunțat la obiceiurile rușinoase și ascunse, noi nu umblăm cu viclenie și nu stricăm Cuvântul lui Dumnnezeu, ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice conștiință omenească, înaintea lui Dumnezeu.
Și dacă evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Căci noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem slujitorii voștri pentru Isus.
Căci Dumnezeu, care a zis: Să lumineze lumina în întuneric, ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4. 1-6).
Scopul slujbei mele este să fac ca oamenii să vadă chipul lui Dumnezeu în Domnul Isus Cristos, să vadă în Cristos bunătatea lui Dumnezeu și dragostea Lui de oameni (Tit 3:4), să se îndrăgostească de bunătatea lui Dumnezeu și a lui Isus și să dorească cu toată ființa lor să se dezvolte și în ei această bunătate și să manifeste spre alții, în orice situații posibile, această bunătate dumnezeiască. Cu alte cuvinte, scopul slujbei mele este scopul originar al lui Dumnezeu de a-Și face oameni după chipul și asemănarea Sa.
Prin urmare, îi provoc la război pe frații mei care mă împroașcă cu noroi. Dar la un alt fel de război. Un război împotriva răutății care lovește, rănește, distruge. Un război pentru bunătate. Un război pentru a face oameni după chipul lui Cristos.
Domnul Isus ne-a învățat că omul se cunoaște după ceea ce produce. Uitați-vă la conținutul predicilor, cărților și cursurilor mele și convingeți-vă că de 40 de ani mă străduiesc să dau învățătura care produce oameni de caracter, oameni care seamănă cu Domnul Isus.
Vă provoc să arătați și voi că scopul vostru, prin tot ce faceți, este să produceți oameni buni, oameni ca Domnul Isus.
Iar celor care au iubit predicile și cărțile mele, dar care acum sunt îngroziți de ce au citit despre mine, iată ce vă spun. Este imposibil să spulber eu toate câte s-au revărsat asupra numelui meu. Și nici nu cred că Dumnezeu îmi cere așa ceva. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu a creat această nouă libertate în care fiecare scrie ce vrea, fără control și fără limite.
Dar Dumnezeu v-a creat și vouă libertatea de a alege ce să citiți și cu ce să vă hrăniți!
Eu voi continua să dau frumusețile pe care mi le-a dat mie Dumnezeu.
Voi sunteți liberi să vă hrăniți cu murdării din iad sau cu frumuseți din cer.
Internetul este probabil cea mai mare minune a epocii moderne. Dar în internet ai și frumusețile lui Dumnezeu și murdăriile diavolului. Aici, în sfârțșit, ai cu adevărat libertate, deoarece tu alegi, cu o simplă apăsare de buton pe un site sau pe altul, dacă intri în cer sau dacă te cobori în iad.
Vino cu mine să ne delectăm din frumusețile lui Dumnezeu!
Iosif Ton
Corneliu Vadim Tudor a demisionat din Parlament
TVR a anuntat că Vadim Tudor a demisionat din Parlament si ca vineri va avea loc un Congres extraordinar al PRM. Previzibil, Corneliu Vadim Tudor a spus ca alegerile au fost fraudate. Se pare ca s-a lasat cortina peste acest mascarici.
O rusine
Am aflat cu întârziere, dar faza este actuală, că bloggerul Vis urât este cercetat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Nasol. Cei de la această instituţie dovedesc neseriozitate. Amănunte http://www.visurat.ro/2007/11/22/bagat-in-seama/#more-1628
MISA, nazism si fantezii sexuale, filme porno in biserici
Ici http://www.gardianul.ro/2007/11/25/dezvaluiri-c11/misa_adepta_practicilor_satanice_istoria_unei_secte_intre_doctrinele_de_tip_nazist_si_fanteziile_sexuale_aberante-s105074.html . Şi ici http://www.gardianul.ro/2007/11/25/dezvaluiri-c11/verigile_blasfemiei_legaturile_filmului_porno_cu_sefii_misa-s105075.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
