Se spune că fericirea nu se cumpără, dar sunt şi momente în care banii valorează cât o nouă viaţă.
S-a născut pentru prima dată acum 18 ani, iar acum un an Dumnezeu i-a dăruit o a doua şansă pentru că a meritat-o. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci când totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe.
O zi normală, antrenamentul obişnuit… nimic nu anunţa tragedia ce urma să se petreacă. Mergea cu bicicleta alături de colegii săi, aproape că mai pusese o cărămidă la baza piramidei succesului. Se întorcea de la antrenament când toţi anii de muncă, toate visele sale s-au năruit într-o clipă. Piramida succesului s-a dărâmat într-o secundă fără nicio remuşcare, fără nicio urmă de tristeţe într-o groapă imensă, aceeaşi groapă pentru care timpul s-a oprit câteva săptămâni.
”Ştiu că mergeam cu bicicleta în timpul antrenamentului, alături de colegii mei Cristina şi Cristi, când, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi (…). Am uitat de ea, am încercat să frânez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întâmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă.” (fapt confirmat!!!)
De atunci timpul s-a oprit, parcă indiferent de consecinţele situaţiei. Drumul până la spital a fost un calvar (”mă vedeam în oglindă, plină de sânge pe faţă şi, speriată, credeam că voi muri”). Dar ceea ce a urmat întrece limitele umanului.
Sperau că odată ajunşi la instituţia pentru care viaţa e mai presus de orice, suferinţa şi durerea vor înceta să avanseze în corpul şi sufletul unei nevinovate. Dar parcă totul se împotrivea. Aştepta ca cineva să o salveze, să învârtă cheiţa norocoasă, pentru a elibera timpul. Dar nu a fost aşa. Singurul salvator a lăsat-o să lupte singură.
”Mi s-a spus că nu e medicul neurochirurg în spital. Nu e permis ca o unitate de talia celei de la Ploieşti să stea în baza unui singur medic-care e sau nu e în spital, vrea să vină sau nu de acasă-totuşi în joc e viaţa unui om.”
Până la urmă salvarea părea că va venii din partea altcuiva. Era o cursă contra cronometru, dar cine ar fi trebuit să-şi dea seama, nu a făcut-o. Minutele se scurgeau, dorinţa de a continua să lupte se pierdea printre vise. Şi nimeni nu o ajuta.
”Am fost duşi nu ştiu unde, la un medic, presupun de gardă. Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Până nu i-am dat ceva… Abia atunci a trimis-o la tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie pentru că fata avea un inel în buric. Ea îi tot spunea că numai aude, că începe să nu mai vadă şi plângea că, dacă închide ochii, moare.”
Se gândea dacă mai are pentru cine şi pentru ce să se zbată atâta. Indiferenţa celor din jur, celor care trebuiau să o ajute o descuraja din ce în ce mai mult. Ştia totuşi că nu e chiar singură şi că trebuie să lupte, asta dacă mai vroia să reconstruiască piramida succesului. Dar încetul cu încetul, speranţa că va reuşi se desprindea de sufletul ei provocându-i şi mai multă durere.
”Abia după ce a intrat în comă au adus o anestezistă de la Boldescu, au intubat-o şi am plecat cu salvarea la Bucureşti, unde am ajuns la 20.30. Medicii de-acolo s-au îngrozit când au văzut-o. Doctorii mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la comiterea accidentului. Or, la Ploieşti au ţinut-o până seara.” (între 11 şi 19 a fost ţinută pacienta la Spitalul Judeţean din Ploieşti)
Se părea că cedase. Nici măcar spiritul ei de învingătoare nu mai suporta durerea şi suferinţa. Însă, pe cei puternici, Dumnezeu nu-i uită niciodată. Miracolul aşteptat atâta vreme s-a îndurat să se producă. Cheiţa câştigătoare a fost întoarsă în clanţa timpului. Câte o rază de lumină apărea după uşa deschisă. Reuşise să pună prima cărămidă la piramida supravieţuirii. Acum trebuia să găsească puterea şi sprijinul pentru a continua.
”Mi s-a spus că am stat trei săptămâni în comă, dar eu nu-i amintesc nimic.”
Văzând că a trecut peste cel mai greu obstacol, credea că totul va fi din ce în ce mai uşor de acum. Dar nu a fost aşa. Vestea că nu va mai putea face sport cel puţin pentru o vreme sau chiar niciodată aproape că a sfărâmat orice piramidă.
Însă ştia că d-abia a renăscut şi va trebui să ia totul de la început, de la zero. A reînvăţat să meargă, a reînvăţat să vorbească, a reînvăţat să mănânce. Şi a reuşit. Pas cu pas, zi de zi, doar dorinţa şi siguranţa că va izbuti să învingă orice barieră au ajutat-o. Doar că acestea nu sunt mereu suficiente.
Personajul principal al poveştii este Oana Anesia Opincariu, din Ploieşti. S-a născut pe 14.09.1989 şi este legitimată la CS Petrolul Ploieşti. Practică patinaj viteză, un sport care la în ţara noastă nu este deloc dezvoltat, dar în ciuda acestui fapt ea a obţinut la juniori, dar şi la seniori, rezultate excepţionale, având 99 de medalii obţinute la concursuri. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză, juniori(Alkmaar, Olanda), a câştigat două medalii, aur la proba de 3000 m şi argint la 1500 m. După ce a făcut pasul decisiv, trecând la senioare, performanţele Oanei nu au încetat să apară, dovedindu-se marea speranţă a patinajului viteză. Campionatele Europene de seniori, desfăşurate în Italia, românca a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general, având cea mai bună evoluţie în proba de 3000m, unde s-a clasat pe poziţia a 16-a, devansând-o şi pe Daniela Dumitru, o patinatoare mult mai experimentată şi totodată a stabilit un nou record naţional. Tot în 2007, a primit şi o bursă de pregătire în străinătate de la forurile europene. Se pregătea intens pentru Campionatele Mondiale din China, însă în luna iunie a suferit un grav accident.
În timpul unui antrenament, Oana a căzut de pe bicicletă şi s-a lovit la cap. încercând să ocolească o groapă din asfalt. A fost diagnosticată cu hematom subdural fronto-temporal şi traumatism cranio-cerebral. Din cauza îngrijirilor de proastă calitate de la Ploieşti, starea de sănătate s-a agravat simţitor. A fost trimisă la Bucureşti, unde a stat internată 4 luni, dintre care 3 săptămâni în comă, timp în care a suferit o intervenţie chirurgicală. După ce a început să-şi revină, ea a fost nevoită să înveţe totul de la început, neputând vorbi, mânca sau merge. În prezent, Oana urmează programe de recuperare în ţară, însă pentru a-şi reveni complet, este nevoită să plece în Austria pentru a se trata şi pentru a-şi îndeplini visul de a merge din nou pe patine. Costurile deplasării şi internării într-o clinică din Viena sunt foarte mari, ajungând la 12000 euro/lună. Părinţii ei au făcut tot ce au putut până acum pentru a o ajuta şi a-şi vedea fata din nou fericită, însă acum nu mai au posibilităţile financiare pentru a o susţine aşa cum trebuie.
Toţi cei care cred în Oana şi doresc să o ajute să-şi îndeplinească visul sunt rugaţi să depună bani în conturile:
Titular: Opincariu Anesia Oana
Banca: BRD
RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000
EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000
(Sursa: http://mara1306.wordpress.com/ )
duminică, 25 mai 2008
sâmbătă, 24 mai 2008
O samavolnicie a Bisericii Ortodoxe
Abia azi am vazut in casuta mea de e-mail un text important. Scuze parinte Terhes pentru intarziere. Redau:
"La adresa de mai jos gasiti poze facute pe durata mai multor ani acestei biserici romanesti din Ungheni, simbol al rezistentei romanesti in Transilvania, pe care BOR o demoleaza cu samavolnicie.Biserica Ortodoxa Romana a inceput demolarea bisericii greco-catolice din Ungheni Mures
Ce n-au facut ungurii, nemtii, hortystii, rusii, comunistii iata ca acum desavarseste Biserica Ortodoxa Romana: stergerea dovezilor arhitectonice din Ardeal care dovedesc continuitatea romanilor in zona si lupta acestora pentru pastrarea identitatii nationale. Istoria va judeca Biserica Ortodoxa Romana pentru aceste crime impotriva romanilor!
Pr. Chris Terhes
Purtator de cuvant al Memorandumului
catre Statul Roman al credinciosilor greco-catolici din Romania si din intreaga lume
www.greco-catolica.org/memorandum "
"La adresa de mai jos gasiti poze facute pe durata mai multor ani acestei biserici romanesti din Ungheni, simbol al rezistentei romanesti in Transilvania, pe care BOR o demoleaza cu samavolnicie.Biserica Ortodoxa Romana a inceput demolarea bisericii greco-catolice din Ungheni Mures
Ce n-au facut ungurii, nemtii, hortystii, rusii, comunistii iata ca acum desavarseste Biserica Ortodoxa Romana: stergerea dovezilor arhitectonice din Ardeal care dovedesc continuitatea romanilor in zona si lupta acestora pentru pastrarea identitatii nationale. Istoria va judeca Biserica Ortodoxa Romana pentru aceste crime impotriva romanilor!
Pr. Chris Terhes
Purtator de cuvant al Memorandumului
catre Statul Roman al credinciosilor greco-catolici din Romania si din intreaga lume
www.greco-catolica.org/memorandum "
Altceva, din ciclul avem nesimtiti si in sutana:
Judecatoria Craiova a acceptat ieri infiintarea primului sindicat al preotilor din Romania. "Pastorul cel Bun" are deja 35 de membri, dintre care 31 sunt preoti si 4 mireni. Cei care au initiat treaba au cam atata treaba pe bune cu Dumnezeu ca si homo cu femeile.
vineri, 23 mai 2008
Atentie la un nou virus de pe net!
Am primit un semnal de alarma pe care-l retransmit:
ATENTIE
Important!!!
informatia vine de la Microsoft si Norton.
Va rog transmiteti-o la orice persoana ce are acces la Internet.Daca
primiti un e-mail cu o prezentare de Power Point aparent inofensiva
intitulata
Viata este frumoasa.pps’
Nu deschide acest fisier de nici un fel ci sterge-l imediat.
Daca-l deschideti va aparea acest mesaj:
"Acum este prea tirziu, viata ta nu mai este frumoasa"
Imediat vei pierde tot ce ai in calculator,iar persoana care ti-l
trimite va avea acces la numele tau,e-mailul tau si la parola ta.
Este vorba despre un virus nou care a inceput sa circule
Trebuie sa facem tot posibilul sa-l oprim!!!
Programele Antivirus nu sunt apte sa-l distruga.
Virusul a fost creat de un haker care se autonumeste ‘’stapinul
vietii" .El vrea sa distruga calculatoarele particulare si este camuflat cu o extensie .pps.
ATENTIE
Important!!!
informatia vine de la Microsoft si Norton.
Va rog transmiteti-o la orice persoana ce are acces la Internet.Daca
primiti un e-mail cu o prezentare de Power Point aparent inofensiva
intitulata
Viata este frumoasa.pps’
Nu deschide acest fisier de nici un fel ci sterge-l imediat.
Daca-l deschideti va aparea acest mesaj:
"Acum este prea tirziu, viata ta nu mai este frumoasa"
Imediat vei pierde tot ce ai in calculator,iar persoana care ti-l
trimite va avea acces la numele tau,e-mailul tau si la parola ta.
Este vorba despre un virus nou care a inceput sa circule
Trebuie sa facem tot posibilul sa-l oprim!!!
Programele Antivirus nu sunt apte sa-l distruga.
Virusul a fost creat de un haker care se autonumeste ‘’stapinul
vietii" .El vrea sa distruga calculatoarele particulare si este camuflat cu o extensie .pps.
joi, 22 mai 2008
O tiganca se rusineaza cu romanii, Mioara Miclescu
Conform Hotnews: Miercuri a avut loc in capitala Italiei, la Primaria Romei, conferinta pe tema "Pactul social intre tigani si Institutii". Intrunirea a fost organizata de Opera Nomadi, cea mai mare Asociatie de tigani din Italia, infiintata in 1966. Au participat: Laura Boldrini, purtator de cuvant al Inaltului Comisariat ONU pentru Refugiati, reprezentanti ai Parlamentului italian si ai primariei Romei, lideri ai tiganilor proveniti din diverse tari, care locuiesc in Italia. Din partea comunitatii romanesti au participat si au luat cuvantul: consulul Romaniei la Roma, Cosmin Dumitrescu, Giancarlo Germani, presedinte al Partidului Romanilor din Italia, Mioara Miclescu, reprezentanta a tiganilor romani care traiesc in Italia.(...)Mioara Miclescu, tiganca din Craiova emigrata in Italia, este presedinta unei cooperative mestesugaresti care se ocupa de calcat. Ea a spus ca "tiganii sunt foarte rau priviti in Italia, iar uneori e si vina romanilor delincventi. Ne-am saturat sa mergem in metrou sa auzim: uite tiganca, atentie la tigani. Azi noi ne rusinam cateodata de faptele rele ale romanilor. Daca am venit aici, e pentru ca am vrut sa asiguram un viitor copiilor nostri. Noi, rromii, vrem sa lucram, de aceea am si infiintat cooperativa."
miercuri, 21 mai 2008
Oprescu va castiga cu 54%, in turul doi
Amigos Iosif Buble o sloboade http://ioskap.blogspot.com/2008/05/din-ce-in-ce-mai-clar-oprescu-primar.html. Cica Oprescu, in turul doi, va ajunge primar cu 54%, dupa datele unui sondaj.
marți, 20 mai 2008
Flegma lui Gheorghe, un caricaturist in puscarie, contemplarea propriului buric
Chiar suntem noi în Europa? Ştim ce se întâmplă în Germania, Belgia, Spania, de exemplu? Ce probleme au aceşti oameni? Ce chestiuni arzătoare dezbat? Nu mă refer la ştirile cu românii sau ţiganii care lucrează acolo, cum nu mă refer la calamităţi, accidente sau dezaxaţi criminali. Este o lipsă gravă a presei, prea preocupată de traiectoria scuipatului lui Andrei Gheorghe sau de ultima râgâială a lui Băsescu.
Prin difuzarea informaţiilor despre Europa, zic, parcă ne aflăm pe alt continent, îngropaţi în contemplarea propriului buric. De demult aveam de gând să "comit” ceva despre temă, dar mi-a sărit muştarul cu asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/05/arestat-pentru-satirizarea-musulmanilor.html, despre care presa mioritică n-a dat nimic-nimicuţ. Rahat.
UPDATE: Anca a propus formularea CHILOTIZAREA PRESEI. Rezonabilă.
Prin difuzarea informaţiilor despre Europa, zic, parcă ne aflăm pe alt continent, îngropaţi în contemplarea propriului buric. De demult aveam de gând să "comit” ceva despre temă, dar mi-a sărit muştarul cu asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/05/arestat-pentru-satirizarea-musulmanilor.html, despre care presa mioritică n-a dat nimic-nimicuţ. Rahat.
UPDATE: Anca a propus formularea CHILOTIZAREA PRESEI. Rezonabilă.
Ajutor pentru Dana Deac
Aş vrea să-i creionez un portret, dar nu pot... Amănunte http://www.jurnalul.ro/articole/124916/dana-deac-are-nevoie-de-ajutor
luni, 19 mai 2008
Prima greva de bloggeri
Prietenului Scaevola i-a sărit muştarul http://scaevola.weblog.ro/2008-05-18/375187/Libertatea-pumnului-%C3%AEn-gur%C4%83.html#comments
Fanatisme. Cine sunt indraciti
De parcurs cu umorul la purtator http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/05/18/cazuri-clare-de-indracire/
Sa incepem sa scuipam politisti?
Haideţi să scuipăm poliţişti, dacă nu este ultraj în România. Dar noi suntem mai şcoliţi şi n-o facem, însă poate se găsesc amatori. Amănunte rezonabile aici http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2008/05/18/cazul-andrei-gheorghe/#comment-30766
duminică, 18 mai 2008
Arestat pentru satirizarea musulmanilor. Sunt solidar cu caricaturistul Gregorius Nekschot…
Este vorba de Gregorius Nekschot
http://www.brusselsjournal.com/node/3257
Nimic in presa romana? Dau stirea in premiera. Sunt curios cine o sa ma citeze...
Solidarity with Gregorius Nekschot
On the 14th of May the Dutch cartoonist Gregorius Nekschot was arrested. Gregorius Nekschot is a pseudonym. Gregorius stands for the name of a pope, Nekschot for "shot through the neck", a method used by socialists of various breeds to get rid of unwanted dissidents.
Gregorius Nekschot creates highly controversial cartoons. He himself calls them ‘tasteless cartoons’, and most people agree. By comparison, the Danish cartoons are pure propaganda for Mohammed. Strangely enough, those rather innocent Danish cartoons drew worldwide attention, while Nekschot’s cartoons didn’t.
That is over. On the 14th of this month Gregorius was arrested by a team of no fewer than ten police officers. He was taken into custody, and since the District Attorney deemed his works both highly offensive and commercial, he was kept locked up for two days. After release, he was told: "You can forget about anonymity now. They know who you are."
This arrest creates a serious political row. The parliament, to their credit, from left to right, wants an explanation from the minister for Justice, Hirsh Balin. And it better be a good one, for more and more information comes to earth that this is pure political intimidation, if not outright state terrorism. (...)
[Editors note: Yes, these cartoons are offensive. The one depicted here is one of the more innocent. EuropeNews, as an editorial decision, does not run sexually explicit material. But we do defend the right to publish offensive material, and maintain that only libel/slander lawsuits are appropriate in dealing with undesirable publications.
In particular, intimidation against artists is a sign of an authoritarian regime not compatible with democratic principles. If Muslims are offended by these cartoons, they should take them to court, or deal with the subject of the cartoons. Getting a clear Islamic stand on pedophilia would be a welcome first step,]
Via http://europenews.dk/en/node/10215
http://www.brusselsjournal.com/node/3257
Nimic in presa romana? Dau stirea in premiera. Sunt curios cine o sa ma citeze...
Solidarity with Gregorius Nekschot
On the 14th of May the Dutch cartoonist Gregorius Nekschot was arrested. Gregorius Nekschot is a pseudonym. Gregorius stands for the name of a pope, Nekschot for "shot through the neck", a method used by socialists of various breeds to get rid of unwanted dissidents.
Gregorius Nekschot creates highly controversial cartoons. He himself calls them ‘tasteless cartoons’, and most people agree. By comparison, the Danish cartoons are pure propaganda for Mohammed. Strangely enough, those rather innocent Danish cartoons drew worldwide attention, while Nekschot’s cartoons didn’t.
That is over. On the 14th of this month Gregorius was arrested by a team of no fewer than ten police officers. He was taken into custody, and since the District Attorney deemed his works both highly offensive and commercial, he was kept locked up for two days. After release, he was told: "You can forget about anonymity now. They know who you are."
This arrest creates a serious political row. The parliament, to their credit, from left to right, wants an explanation from the minister for Justice, Hirsh Balin. And it better be a good one, for more and more information comes to earth that this is pure political intimidation, if not outright state terrorism. (...)
[Editors note: Yes, these cartoons are offensive. The one depicted here is one of the more innocent. EuropeNews, as an editorial decision, does not run sexually explicit material. But we do defend the right to publish offensive material, and maintain that only libel/slander lawsuits are appropriate in dealing with undesirable publications.
In particular, intimidation against artists is a sign of an authoritarian regime not compatible with democratic principles. If Muslims are offended by these cartoons, they should take them to court, or deal with the subject of the cartoons. Getting a clear Islamic stand on pedophilia would be a welcome first step,]
Via http://europenews.dk/en/node/10215
Doct despre PENIS
"Nu poti sa nu te simti frustrat ca barbat cand toti termenii, mai mult sau mai putin colocviali, care denumesc organul sexual masculin sunt de gen feminin, cel mult neutru (un penis, doua penisuri respectiv un falus, doua falusuri). Prin urmare, solicitam Academiei Romane sa ia atitudine in acest sens si anume: schimbarea formei de plural a substantivul "penis". Astfel, in loc de "un penis, doua penisuri" vom avea "un penis, doi penisi". Pe langa ultimele modificari, aceasta ar trece neobservata in schimb ar cantari mult in regasirea identitatii noastre masculine.", se spune intr-o petitie adresata Academiei Romane si postata http://www.petitieonline.ro/petitie/penis_substantiv_masculin-p63950048.html
Subiect de meditatie? Semnez? De ce nu?!
Subiect de meditatie? Semnez? De ce nu?!
sâmbătă, 17 mai 2008
Tentativa de frauda in numele Orange
Am primit prin e-mail:
"Tombola Orange
"Orange.ro"
show details 12:27 pm (42 minutes ago)
Avand in vedere ca Orange a implinit 10 ani de existenta,
iar prin parteneriatul nostru cu alte firme ti-am pregatit un
concurs cu premii ce constau in castigarea a :
10 Renault Megane Sedan
100 Laptopuri Sony Vaio
1000 Mingi Orange.
Dumneavoastra alaturi de alte 19.999 persoane a-ti
fost alese la intamplare.
Primele 10 persoane care intra in competitie vor fi
fericitii castigatatori ai unui Laptop Sony Vaio fara
tragere la sort.Pentru restul premiilor va fi o tragere la sort care va
avea loc pe data de 25.05.2008 iar concursul a inceput pe
data de 16.05.2008.
Primii 100 care indeplinesc conditiile, vor primi ca bonus
100 de euro pe parcursul unui an.
CONDITII
Pentru a te inscrie trebuie sa dai REPLY la acest e-mail
si sa ne trimiti datele personale (numele, adresa , numarul
dumneavoastra de telefon)impreuna cu un cod de
reincarcare orange (neutilizat) in valoare de 10 euro.
Daca doriti sa participati la aceasta tombola dati Reply la acest
e-mail si completati urmatoarele:
Numele:
Adresa:
Numarul de telefon:
Codul de reincarcare
Castigatorii vor fi contactati telefonic de un operator Orange.
Va multumim, va asteptam. Succes!
Concursul incepe pornind de acum!
Atentie!!!
Mai multe coduri de reincarcare trimise! Mai multe sanse de castig!
Important!!!
Este foarte important ca adresa si numarul dumneavoastra de telefon sa fie scris corect!
Nota. Daca la extragerea finala NU sunteti castigator 80% din valoarea cartelei/cartelelor
de reincarcare trimise va vor fi returnate prin serviciul Trasnfer Credit catre numarul dumneavoastra.
© 2008 Orange Romania. Toate drepturile rezervate"
Mesajul este o inselatorie…
vineri, 16 mai 2008
Se pune de-o manifestatie anti-gay. Programul GayFest 2008. A aparut prima televiziune pentru gay din Romania
Un anunt pe blogul lui Claudiu Tarziu: "La initiativa unui grup de tineri crestini, luni, 19 mai a.c., incepind cu ora 17.00, in Bucuresti va avea loc un mars pentru normalitate, pentru familie si contra propagandei homosexuale. Aceasta actiune urmareste sa atraga atentia asupra faptului ca, pas cu pas, de citiva ani, anumite organizatii ale "societatii civile" incearca sa ne faca sa credem ca a fi homosexual este ceva normal, ca homosexualitatea e o simpla alegere, pe care, la o adica, ar putea-o face si copiii nostri. Marsul pentru normalitate este programat chiar in prima zi a saptaminii de propaganda a gay-lor - care se desfasoara de patru ani neintrerupt, cu acordul si ajutorul autoritatilor, care ar trebui sa pazeasca morala publica si interesele majoritatii.(…) Marsul va incepe din fata Patriarhiei si va urma traseul Piata Universitatii, Piata Romana, Bulevardul Dacia, Calea Victoriei, Dealul Mitropoliei."
Altceva:
Altceva:
Programul GayFest 2008
Luni 19.05
10.00 Expoziţie Foto Exposed - Diversitatea prin ochii tăi, Librăria Cărtureşti
11.00 Conferinţă de Presă Gay Fest '08
14.00 Film Fata lui Finn, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Film Tremurând în faţa lui D-Zeu, Cinemateca Română, Sala Union
18.00 Film O iubire secretă, Cinemateca Română, Sala Union
20.00 Film Gimnasta, Cinemateca Română, Sala Union
Marţi 20.05
10.00 Expoziţie Foto Exposed - Diversitatea prin ochii tăi, Librăria Cărtureşti
14.00 Film Cântecele de dragoste, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Film O iubire secretă, Cinemateca Română, Sala Union
18.00 Film Dincolo de ură, Cinemateca Română, Sala Union
20.00 Film Domnul Max, Cinemateca Română, Sala Union
Miercuri 21.05
10.00 Expoziţie Foto Exposed - Diversitatea prin ochii tăi, Librăria Cărtureşti
14.00 Film Sfârşitul inegalităţii de drepturi, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Film 533 de păreri, Cinemateca Română, Sala Union
18.00 Film Ea este un băiat pe care îl cunoşteam, Cinemateca Română, Sala Union
20.00 Film Fata lui Finn, Cinemateca Română, Sala Union
Joi 22.05
10.00 Expoziţie Foto Exposed - Diversitatea prin ochii tăi, Librăria Cărtureşti
10.00 Expoziţie Internaţională Campaign Against Homophobia, Sediul Accept
14.00 Film Tremurând în faţa lui D-Zeu, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Film Aceasta sunt eu, Cinemateca Română, Sala Union
18.00 Dezbatere Religie şi Homosexualitate, Cinemateca Română, Sala Union
20.00 Film Altfel de creştin!!, Cinemateca Română, Sala Union
Vineri 23.05
10.00 Expoziţie Foto Exposed - Diversitatea prin ochii tăi, Librăria Cărtureşti
10.00 Expoziţie Internaţională Campaign Against Homophobia, Sediul Accept
14.00 Scurtmetraje Swedish Buffet I, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Scurtmetraje Swedish Buffet II, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Dezbatere Parteneriatul civil: o instituţie necesară?, Clubul La Scena
18.00 Film Gimnasta, Cinemateca Română, Sala Union
20.00 Film Academia muşchilor, Cinemateca Română, Sala Union
00.00 Petreceri în Cluburile Queens şi Purple
Sâmbătă 24.05
10.00 Expoziţie Foto Exposed - Diversitatea prin ochii tăi, Librăria Cărtureşti
10.00 Expoziţie Internaţională Campaign Against Homophobia, Sediul Accept
14.00 Film Două priviri, Cinemateca Română, Sala Union
16.00 Film Inocent, Cinemateca Română, Sala Union
17.00 Marşul Gay Fest '08 (Intersecţia Str. Nerva Traian cu Bd. Unirii - Piaţa Unirii - Piaţa Constituţiei - Staţia de metrou Izvor)
18.00 Film Einsteinul Sexului, Cinemateca Română, Sala Union
20.00 Film Altfel de creştin!!, Cinemateca Română, Sala Union
00.00 Rainbow Party în Club Purple - invitaţi DJ Rino şi Silvia
Organizatorii anunta ca mai pot surveni unele modificari Pentru mai multe detalii, despre Gay FEST '08 poate fi apelata linia telefonica InfoAccept - 021.252.90.00
Locatii:
Asociaţia ACCEPT - Str. Lirei nr. 10
Librăria Cărtureşti - Str. Arthur Verona nr. 13
Cinemateca Română, Sala Union - Str. Ion Câmpineanu nr. 21
Clubul La Scena - Calea Călăraşi nr. 55
Club Purple - Str. Şelimbăr nr. 1
Club Queens - Str. Mihai Bravu nr. 32
Iarasi altceva:
A aparut prima televiziune pentru gay din Romania… Amanunte http://gayone.ro/index.php/Divertisment/Angelicuss-TV-prima-televiziune-gay.html
Gafa C.T. Popescu
"Multă vreme s-a crezut că nazismul nu putea să apară decât în Germania anilor ’20. Or, ulterior, o foarte interesantă teorie a unui profesor californian vorbeşte despre nişte viruşi ideatici informaţionali, care sunt portabili. Demonstraţia s-a făcut într-o universitate californiană în anii ’80 (deci nu era Germania înfrântă, Germania suferindă de foame, Germania în care rubla era defiinţată), ci o Americă a ice-cream-ului şi a băieţilor cu maşini lungi, a serialului «Beverly Hills».”, afirmă Popescu http://www.cotidianul.ro/cristian_tudor_popescu_liiceanu_se_amageste_si_ne_amageste-45840.html
într-o declaratie despre apelul către lichele al lui Liiceanu. Am dat un corp de literă mai mare pe rubla fiindcă moneda Germaniei a fost marca.
într-o declaratie despre apelul către lichele al lui Liiceanu. Am dat un corp de literă mai mare pe rubla fiindcă moneda Germaniei a fost marca.
Stergem tiganii si la fund? Prostii de ambasador
"Vom merge în taberele de nomazi să le propunem rromilor români să se reîntoarcă în România, oferindu-le garanţia unei case şi a unui loc de muncă. Aceasta pentru că, în ţara noastră avem o nevoie urgentă de forţă de muncă, mai ales în sectorul edilitar. Există 27.000 de locuri de muncă de acoperit, de aceea cerem ajutor şi autorităţilor italiene", a spus ambasadorul României in Italia, Victor Razvan Rusu.
joi, 15 mai 2008
Basescu imputit
De pe Hotnews: "Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis, astazi, recursul sefului statului la deciziile Consiliului pentru Combaterea Discriminarii si a Curtii de Apel, care ii dadusera un avertisment dupa ce acesta a jignit o jurnalista. Inalta Curte a decis ca gestul sefului statului de a numi "tiganca imputita" o jurnalista este discriminatoriu, dar nu reprezinta o contraventie. In urma cu un an, pe 19 mai, exact in ziua referendumului pentru demiterea sefului statului, aflat intr-un hipermarket, a fost deranjat de intrebarile jurnalistei Andreea Pana, care voia sa stie pronosticul sau pentru referendum: "Mai pasarica, n-ai si tu treaba azi?", a fost replica presedintelui, care i-a smuls acesteia telefonul si a numit-o "tiganca imputita"."
Daca nu este contraventie sa numesti imputit pe cineva, de ce sa nu-i zic si lui Baselu asa? Se comporta ca un imputit. N-o sa adaug si presedinte, ca sa nu-l discriminez.
Daca nu este contraventie sa numesti imputit pe cineva, de ce sa nu-i zic si lui Baselu asa? Se comporta ca un imputit. N-o sa adaug si presedinte, ca sa nu-l discriminez.
miercuri, 14 mai 2008
Papa are frati extraterestri
Astronomul Vaticanului, parintele Gabriel Funes, zice ca Dumnezeu ar fi putut creea fiinte care locuiesc in pe alte planete, informeaza BBC News. Gabriel Funes detine functia de director al obsevatorului astronomic al Vaticanului. El sustine intr-un text intitulat ‘Aliens Are My Brother’ (Extraterestri sunt fratii mei) ca o parte din fiintele extraterestre ar putea sa nu fi cunoscut pacatul originar.
Dar ce ne facem daca extraterestrii au si ei un papa?
Dar ce ne facem daca extraterestrii au si ei un papa?
marți, 13 mai 2008
Este proastă?
„Fenomenul corupţiei nu este chiar atât de înspăimântător. El este folosit ca marotă de politicieni şi exacerbat apoi de presă“, Lidia Barbulescu, presedinta CSM
Apel ca lichelele sa fie impuscate
Degeaba recidiveaza Liiceanu cu un Apel catre lichele. Textele raman texte. Am scapa de nemernici doar impuscandu-i, bineinteles dupa ce sunt judecati. As reintroduce pedeapsa cu moartea pentru colaborationistii notorii cu regimul comunist si cu Securitatea.
Preoti nesimtiti
Un articol interesant despre preotii care candideaza pe listele partidelor, desi n-au voie http://www.cotidianul.ro/sutane_cu_carnet_de_partid-45656.html. Scandalos. Si cred că este doar începutul... Sa vedeti la alegerile generale. Ma contraziceti?
UPDATE:
Alti nesimtiti, dar si tampiti, de de la Ministerul Educatiei, "executati" aici http://demaio.info/?p=1422
Iar aici găsiti controversatele subiecte BAC 2008 http://subiecte2008.edu.ro/bacalaureat/probe_orale
UPDATE:
Alti nesimtiti, dar si tampiti, de de la Ministerul Educatiei, "executati" aici http://demaio.info/?p=1422
Iar aici găsiti controversatele subiecte BAC 2008 http://subiecte2008.edu.ro/bacalaureat/probe_orale
luni, 12 mai 2008
Sex oral Basescu
Un text scris mai demult, pe care-l reiau deoarece merge şi în legătură cu ultimele declaraţii ale lui Băsescu, prin care se amestecă în campania electorală:
Privire fermă, cuvintele înşirate aşişderea.
Ală-i mafiot, ălalalt îi hoţ, zice Băsescu.
Şi ne cere să-l credem, fiindcă este preşedintele României.
Nu se caută după probe prin buzunare, vrea creditare orbească.
Deşi a minţit repetat.
Diferenţa dintre el şi un şef-şef de ţară este ca dintre un preot şi un pornograf.
Sex oral Băsescu.
Asta face. Consecvent. Cu aia, România.
O rupe. Şi stă ca proasta. Aia. Are peste 18 ani. Cum, n-o ştiţi? România.
E pe undeva prin colbul estului Europei.
Alexandru PETRIA
duminică, 11 mai 2008
Marius Tuca, onanist pe Google
Dati o cautare cu cuvantul onanist pe Google si pe prima pagina apar 4 referiri la Marius Tuca. Prietenii stiu de ce.
Romanul e negru
Faza cu afisul spaniol prin care se interzicea intrarea intr-un magazin de calculatoare a romanilor si cainilor mi-a amintit de afisele de pe geamurile barurilor din sudul Americii, cand Elvis era in voga, unde se spunea ca negri n-au voie sa intre. Ah, ce mandru sunt ca Togo are capitala la Bucuresti, nu la Budapesta...
Kunta Kinte a lu' Petria
Kunta Kinte a lu' Petria
sâmbătă, 10 mai 2008
Sa arda o opera a lui Nabokov? Despre suveranitatea scriitorului
Via Romania literara, am aflat ca in Times a aparut un interviu cu Dimitri Nabokov, fiul luadi Vladimir Nabokov, care reaprinde discutia (scris-am mai demult despre ea pe blog, vedeti…) despre manuscrisul romanului The Original of Laura ramas dupa moartea celebrului scriitor. Desi autorul a lasat cu limba de moarte ca romanul sa fie distrus, fiul nu indrazneste s-o faca, ba mai declara ca e "stralucit, original si destul de radical". O sa tipareasca manuscrisul fiul? In fond cine este indreptatit sa aiba ultimul cuvant? Personal, daca vor ramane ceva manuscrise dupa mine, as vrea sa-mi fie respectata dorinta in legatura cu ele… Este o lupta intre egoismul cititorilor, urmasilor, editorilor si suveranitatea autorului asupra propriei opere… O comparatie cu lipici pe subiect, ca sa va înghesui in ganduri- un ins, cunoscut de-o masă enormă de oameni, si care s-ar descurca admirabil in functia, sa zicem, de presedinte al tarii, poate sa fie ales in functie daca refuza sa candideze?
Alexandru Petria
Alexandru Petria
vineri, 9 mai 2008
Domnisoara Muie si problemele ei
Nu este interzis minorilor http://dilema.wordpress.com/2008/05/08/din-problemele-anei/
Marius Tuca este iar magar
Şi nedrept. Cu mulţi oameni talentaţi, mulţi dintre ei tineri şi foarte tineri http://www.jurnalul.ro/articole/124112/
Prietenul Scaevola o dă magistral http://scaevola.weblog.ro/2008-05-09/366141/Tonomatul-cu-bretele.html#comments
Prietenul Scaevola o dă magistral http://scaevola.weblog.ro/2008-05-09/366141/Tonomatul-cu-bretele.html#comments
joi, 8 mai 2008
Cristian Diaconescu s-a intors in blogosfera si gafeaza gramatical
Ma bucur sincer ca a revenit azi la blogul sau Cristian Diaconescu http://cristiandiaconescu.wordpress.com/. Zice programatic: "Nu mai vreau sa fim condusi de hoti, escroci si oameni fara Dumnezeu. Nu mai vreau ca Primarul sa-si bata joc de acest oras si de cetatenii sai. Nu vreau grupuri de interese, de niciunde. Nu vreau ‘borduriade’ si ‘concedii’, in dispretul tuturor. Nu vreau ‘mari asfaltari’ odata la 2 ani. Nu vreau functionari inamovibili politic. Nu vreau ‘firul scurt’. Nu mai vreau haos. Nu vreau functionari corupti. Nu mai vreau contracte secrete. Nu vreau sa vamuiesc acest oras. Nu mai vreau venetici. Nu vreau trubaduri. Nu vreau politica anilor ‘90 si ‘copii’ sai. Vreau dezvoltare durabila. Vreau transparenta decizionala totala. Vreau un trafic decent. Vreau parcuri pentru noi, parintii si copii nostri"
Subscriu cu un singur amendament. Copiii se scrie cu trei de i.
Alexandru Petria
Subscriu cu un singur amendament. Copiii se scrie cu trei de i.
Alexandru Petria
Virgina Mona Musca
De vazut pe blogul Simonei Ionescu http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2008/05/08/mona-musca-in-piata-victoriei/. Este virgina politic macar sau sunt eu tembel?
Homosexual si zgarcit
Din "Tropicul cancerului" de Henry Miller:
“Dacă există pe lume ceva mai rău decât să fii homosexual este să fii zgârcit”
“Dacă există pe lume ceva mai rău decât să fii homosexual este să fii zgârcit”
Doar gheata in whisky la Polul Nord
Nu ştiu, de fapt- nu cred, sigur că nu, că la Polul Nord ai pentru ce să pui gheaţă în băutură. Da’ alta-i ideea- dacă ajungeţi pe acolo ăst an, s-ar putea ca singura gheaţă pe care o s-o zăriţi să fie, dacă o puneţi, din congelator, în pahar.
E lată, groasă, spăimoasă, catastrofală, senzaţională. Doar apă la Polul Nord. Încălzirea globală remodelează nemilos geografia, după opinia oamenilor de ştiinţă. Am cam sfeclit-o.
Alexandru PETRIA
E lată, groasă, spăimoasă, catastrofală, senzaţională. Doar apă la Polul Nord. Încălzirea globală remodelează nemilos geografia, după opinia oamenilor de ştiinţă. Am cam sfeclit-o.
Alexandru PETRIA
miercuri, 7 mai 2008
marți, 6 mai 2008
Bagă!
Zilele trecute, la lansarea unui candidat la o primărie, a cântat şi Vasile Şeicaru. Am urmărit destul de atent puştimea care se înghesuia lângă scenă. La un moment dat, un puţoi sub 14 ani, într-o pauză dintre cântece, i-a strigat lui Şeicaru “Bagă!”...
vineri, 2 mai 2008
Voichiţa, dă-i bătaie!
Pe Voichiţa Pălăcean- Vereş o ştiu bine-bine de pe vremea liceului. Ea era la “Ady- Şincai”, la Sanitar- eu, la Cluj. Suntem de aceeaşi vârstă. Ambii eram îndrăgostiţi atunci de poezie şi de muzica de calitate. Parcă o respiram. Acum, eu am o gazetă, două volume de versuri, ea lucrează la o editură, “Napoca Star”, scrie proză şi editoriale în Realitatea, avem familii, responsabilităţi, nervi, prieteni, duşmani şi tabieturi. Dar, din ce pulsa prin anii ’80, oarecum stângaci, dar spontan, cu entuziasmul juvenilităţii, înlăuntrul nostru, prin decantare, în timp destul de îndelungat, a ieşit o plămădeală despre a cărei valoare este menirea criticilor să se pronunţe. N-o să spun cât suntem de buni; asta se ştie, nu?
Când am văzut numele Voichiţei Pălăcean-Vereş pe “Ciocolata amăruie”, m-am bucurat. Şi chiar am citit romanul ei de debut, deşi nu prea gust romancierele. Iniţial cu teama de-a nu suferi o decepţie, fiindcă o ştiam pe autoare cochetând doar cu poezia, sentimentală, exuberantă. Mă temeam să nu dau peste un melanj liricoid siropos, fără cojones, care mă îngreţoşează în proză. Însă efortul a meritat.
Dacă la majoritatea filmelor succesul este în interdependenţă cu hapy-end-ul lor, la un romancier al doilea roman este definitoriu. Îl aştept, Voichiţa, dă-i bătaie!
Alexandru PETRIA
Când am văzut numele Voichiţei Pălăcean-Vereş pe “Ciocolata amăruie”, m-am bucurat. Şi chiar am citit romanul ei de debut, deşi nu prea gust romancierele. Iniţial cu teama de-a nu suferi o decepţie, fiindcă o ştiam pe autoare cochetând doar cu poezia, sentimentală, exuberantă. Mă temeam să nu dau peste un melanj liricoid siropos, fără cojones, care mă îngreţoşează în proză. Însă efortul a meritat.
Dacă la majoritatea filmelor succesul este în interdependenţă cu hapy-end-ul lor, la un romancier al doilea roman este definitoriu. Îl aştept, Voichiţa, dă-i bătaie!
Alexandru PETRIA
Activităţi permanente în Casa Şotropa din Năsăud
Centrul de greutate a culturii în oraşul academicienilor este Casa Şotropa, unde se desfăşoară activităţi pe bază de voluntariat ce ridică faima oraşului şi ne menţin frumuseţea spiritului ce încă mai dăinuie.
Sub cupola academicianului Şotropa, cărturarii năsăudeni se adună aici ca la Capşa de odinioară, ca dovadă că Năsăudul e un oraş românesc dintre cele mai româneşti, este o instituţie românească dintre cele mai plenare, deci valoarea inestimabilă istorică şi culturală a Năsăudului nu va apune niciodată, pentru că Năsăudul înseamnă credinţă, iubire, puritate, prietenie, înseamnă şcoală, religie şi cultură.
Toate aceste elemente se menţin, deocamdată, la Năsăud, doar în Casa Şotropa, respectiv la Poşta năsăudeană, unde s-a creat un mediu ambiant, un rol fertil de cultivare a limbii şi culturii naţionale, de formare şi afirmare răspicată a crezului- “Năsăudul, oraş al culturii”.
Poştaşii năsăudeni se dovedesc a fi oameni de cultură, colaborează cu cei pe care-i deservesc, urmărind prin acţiuni culturale promovarea frumuseţii.
La ultima întânire din Casa Şotropa a avut loc o expoziţie de carte organizată de Valer Petrehuş, expoziţia de pictură având ca tematică “Peisaje şi lăcaşuri de închinăciune” a ceferistului talentat Bumbu Nechita din Nepos, cât şi a lucrărilor renumitului pictor naiv Valer Gălan din Leşu – “Aspecte din viaţa satului someşan” şi o părticică din Casa-Muzeu Nechiti din Feldru, “Obiecte casnice din gospodăriile satului ilvean”, urmând o masă rotundă cu tema: “Un zâmbet şi o floare pentru fiecare” cu intervenţiile domnilor: Grigore Marţian, Ioan Mititean, Radu Băieş, Valer Petrehuş, Romulus Berceni şi Floarea Pleş ce au ridicat liniile de forţă ale discuţiilor presărate şi cu vorbe de haz ce intră în ecuaţia sănătăţii.
Ioan MITITEAN
Sub cupola academicianului Şotropa, cărturarii năsăudeni se adună aici ca la Capşa de odinioară, ca dovadă că Năsăudul e un oraş românesc dintre cele mai româneşti, este o instituţie românească dintre cele mai plenare, deci valoarea inestimabilă istorică şi culturală a Năsăudului nu va apune niciodată, pentru că Năsăudul înseamnă credinţă, iubire, puritate, prietenie, înseamnă şcoală, religie şi cultură.
Toate aceste elemente se menţin, deocamdată, la Năsăud, doar în Casa Şotropa, respectiv la Poşta năsăudeană, unde s-a creat un mediu ambiant, un rol fertil de cultivare a limbii şi culturii naţionale, de formare şi afirmare răspicată a crezului- “Năsăudul, oraş al culturii”.
Poştaşii năsăudeni se dovedesc a fi oameni de cultură, colaborează cu cei pe care-i deservesc, urmărind prin acţiuni culturale promovarea frumuseţii.
La ultima întânire din Casa Şotropa a avut loc o expoziţie de carte organizată de Valer Petrehuş, expoziţia de pictură având ca tematică “Peisaje şi lăcaşuri de închinăciune” a ceferistului talentat Bumbu Nechita din Nepos, cât şi a lucrărilor renumitului pictor naiv Valer Gălan din Leşu – “Aspecte din viaţa satului someşan” şi o părticică din Casa-Muzeu Nechiti din Feldru, “Obiecte casnice din gospodăriile satului ilvean”, urmând o masă rotundă cu tema: “Un zâmbet şi o floare pentru fiecare” cu intervenţiile domnilor: Grigore Marţian, Ioan Mititean, Radu Băieş, Valer Petrehuş, Romulus Berceni şi Floarea Pleş ce au ridicat liniile de forţă ale discuţiilor presărate şi cu vorbe de haz ce intră în ecuaţia sănătăţii.
Ioan MITITEAN
Năsăudenii şi Marea Unire
Cu sprijinul material şi moral al Primăriei năsăudene, profesorul Ioan Seni a scos recent la editura “Napoca-Star” cartea cu tematică istorică “Năsăudenii şi Marea Unire”- volum care se citeşte cu plăcere, nu din obligaţie profesională.
Fondatorul Astrei năsăudene, Ioan Seni este unul dintre adepţii vieţii culturale şi a scrisului frumos, dovedindu-se un cărturar talentat care aduce evenimentele istorice în inimile contemporanilor prin imagini artistice, servindu-se cu competenţă de limba română.
Autorul este un deplin familiarizat cu grănicerii năsăudeni, cu ASTRA, cu istoria locală, remarcându-se printr-un aer tineresc, primăvăratic, păstrându-şi individualitatea.
Caracteristica principală a cărţii este fineţea cu care autorul captează atenţia cititorilor, reuşind să învingă prin stilul său realist, printr-un climat literar grav şi solemn, afişând o mare bucurie a scrie, ceea ce l-a adus azi în prim-planul atenţiei noastre.
Ioan Seni demonstrează că realitatea istorică nu se epuizează niciodată ca sursă de inspiraţie.
Universitarul clujean Ieronim Marţian, originar de peste Muncelul Năsăudului, coleg de şcoală cu Seni, a semnat prefaţa cărţii.
Ioan MITITEAN
marți, 29 aprilie 2008
Sase motive pentru care sa nu te superi pe copii ...
1. O fetita vorbea cu profesorul despre balene. Profesorul spunea ca este fizic imposibil ca o balena sa inghita un om pentru ca are gatul prea stramt. Fetita i-a spus ca prietenul ei Johan a fost inghitit de o balena. Iritat, profesorul i-a repetat ca acest lucru este fizic imposibil. Fetita i-a raspuns: "Cand am sa merg in rai, am sa-l intreb pe Johan". Atunci, profesorul a intrebat-o: "Si daca Johan a ajuns in iad ?" si fetita i-a raspuns: "Atunci, ai sa-l intrebi tu"
2. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenul ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: Ai putina rabdare, imediat vor sti !
3. Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum "sa-ti cinstesti parintii", copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri "sa nu omori"
4. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: "De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb". Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: "Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb ..."
5. Elevii dintr-o clasa au fost fotografiati pe rand. Profesoara i-a sfatuit sa ia fiecare toate pozele celorlalti pentru ca atunci cand vor creste mari sa spuna "Iat-o pe Jennifer, este avocata" sau "Iata-l pe Michel, e doctor". O voce micuta din fundul clasei, striga: "Si iat-o pe doamna profesoara, e moarta"
6. Un profesor le preda elevilor despre circulatia sangelui. Ca sa fie mai clar, le-a dat un exemplu: "Daca voi sta in cap, tot sangele se va duce in jos si voi fi rosu la fata. E clar acum ?" Un elev insa, avea o nelamurire "Atunci cum se face ca daca stau in picioare, acestea nu devin rosii". Colegul de banca ii sopteste imediat "pentru ca picioarele tale nu sunt goale".
secret_bliss
2. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenul ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: Ai putina rabdare, imediat vor sti !
3. Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum "sa-ti cinstesti parintii", copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri "sa nu omori"
4. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: "De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb". Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: "Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb ..."
5. Elevii dintr-o clasa au fost fotografiati pe rand. Profesoara i-a sfatuit sa ia fiecare toate pozele celorlalti pentru ca atunci cand vor creste mari sa spuna "Iat-o pe Jennifer, este avocata" sau "Iata-l pe Michel, e doctor". O voce micuta din fundul clasei, striga: "Si iat-o pe doamna profesoara, e moarta"
6. Un profesor le preda elevilor despre circulatia sangelui. Ca sa fie mai clar, le-a dat un exemplu: "Daca voi sta in cap, tot sangele se va duce in jos si voi fi rosu la fata. E clar acum ?" Un elev insa, avea o nelamurire "Atunci cum se face ca daca stau in picioare, acestea nu devin rosii". Colegul de banca ii sopteste imediat "pentru ca picioarele tale nu sunt goale".
secret_bliss
miercuri, 23 aprilie 2008
Prima mea adevărată profesoară
Cam pe la 13 ani, aproximativ, ori 14, dar pe acolo, printre primele erecţii, masturbări, coşuri, lalele puse zilnic în banca unei colege blonde, fără ca ea să afle decât peste destul timp cine este misteriosul admirator, după ce am început să mă scufund în universul literaturii de calitate, mi-am dat seama că sunt legat la ochi cu o minciună.
Una mi se turna în cap cu tolcerul la şcoală, alta auzeam acasă, de la bunicul şi tata. Iniţial, nu ştiam pe cine să cred. Bunicul zicea că era mai bine pe vremea Regelui Mihai, că nici în perioada războiului nu era aşa o mizerie a raţiilor alimentare, ca nişte reţete permanente de slăbire, tovarăşa dirigintă ne vorbea despre realizările socialismului, iar tata, în fiecare zi, după serviciu, printre pârâituri şi bruiaje, cu mâna mai tot timpul pe butonul aparatului de radio, ca să nu piardă emisia, era parcă sudat de “Europa Liberă”. Şi se revolta, om cu patru clase. Şi înjura. Iar duminica, cu geamurile lăsate deschise, “ca să audă colduşii de comunişti”, spunea, nu pierdea slujba transmisă săptămânal de post. Şi acest zidar, tata, pe care l-am văzut doar cu o carte în mână, pe care a terminat-o de citit în ani, asculta cu veneraţie o voce. A Monicăi Lovinescu. Îi iubea şi pe ceilalţi redactori şi colaboratori, dar “doamna Monica”, aşa o numea, era altceva. Era extraordinară. Pe mine, de pe unde, Monica Lovinescu, abia apoi bunicul şi tata, m-a convins că diriginta şi ceilalţi profesori se mânjesc şi ne mânjesc cu fecale apologiind unui regim criminal. O percepeam ca pe un membru al familiei, ca pe prima mea adevărată profesoară, o profesoară intransigentă a verticalităţii morale.
După ce Monica Lovinescu a murit în Duminica Floriilor, s-a rupt ceva în interiorul meu. Celor care s-au bucurat de decesul ei, stârpiturilor comunisto-securiste, cărora le-a provocat coşmaruri, le doresc să le dea Dumnezeu ce merită.
Alexandru PETRIA
Una mi se turna în cap cu tolcerul la şcoală, alta auzeam acasă, de la bunicul şi tata. Iniţial, nu ştiam pe cine să cred. Bunicul zicea că era mai bine pe vremea Regelui Mihai, că nici în perioada războiului nu era aşa o mizerie a raţiilor alimentare, ca nişte reţete permanente de slăbire, tovarăşa dirigintă ne vorbea despre realizările socialismului, iar tata, în fiecare zi, după serviciu, printre pârâituri şi bruiaje, cu mâna mai tot timpul pe butonul aparatului de radio, ca să nu piardă emisia, era parcă sudat de “Europa Liberă”. Şi se revolta, om cu patru clase. Şi înjura. Iar duminica, cu geamurile lăsate deschise, “ca să audă colduşii de comunişti”, spunea, nu pierdea slujba transmisă săptămânal de post. Şi acest zidar, tata, pe care l-am văzut doar cu o carte în mână, pe care a terminat-o de citit în ani, asculta cu veneraţie o voce. A Monicăi Lovinescu. Îi iubea şi pe ceilalţi redactori şi colaboratori, dar “doamna Monica”, aşa o numea, era altceva. Era extraordinară. Pe mine, de pe unde, Monica Lovinescu, abia apoi bunicul şi tata, m-a convins că diriginta şi ceilalţi profesori se mânjesc şi ne mânjesc cu fecale apologiind unui regim criminal. O percepeam ca pe un membru al familiei, ca pe prima mea adevărată profesoară, o profesoară intransigentă a verticalităţii morale.
După ce Monica Lovinescu a murit în Duminica Floriilor, s-a rupt ceva în interiorul meu. Celor care s-au bucurat de decesul ei, stârpiturilor comunisto-securiste, cărora le-a provocat coşmaruri, le doresc să le dea Dumnezeu ce merită.
Alexandru PETRIA
marți, 22 aprilie 2008
A dat in judecata Biserica pentru ca a fost botezat. Ce ziceti?
Un timisorean a dat in judecata Biserica Ortodoxa, careia ii cere despagubiri de 6 milioane de euro, pentru ca a fost botezat imediat dupa nastere, cand nu avea discernamant, informeaza ProTV.Barbatul, acum in varsta de 26 de ani, este foarte furios pentru faptul ca desi se judeca de trei luni cu reprezentantii Bisericii acestia refuza sa il stearga din Cartea de Botez, motiv pentru care barbatul a mers sa ceara socoteala preotilor. El s-a prezentat mai intai la Catedrala din Timisoara, apoi la Mitropolie, unde a facut scandal, sustinand ca botezul ar trebui sa aiba loc la varsta de cel putin 14 ani, pentru ca cel in cauza sa aiba discernamantul necesar. Tanarul sustine ca, dupa ce a citit de cinci ori Biblia, si-a dat seama ca nu crede in Noul Testament, ci doar in cel vechi, motiv pentru care este extrem de indignat de faptul ca atatia ani de zile a fost fortat sa se inchine unui "Dumnezeu fals".Preotii au chemat la fata locului mai multi politisti care au reusit cu greu sa il potoleasca pe barbatul recalcitrant. Slujitorii Domnului spun ca nu au mai auzit de nimeni pana acum care sa ceara sa fie sters din Cartea de Botez. Ambele parti implicate in proces asteapta cu mult interes decizia finala a judecatorilor, care vor trebui sa hotarasca daca tanarul va primi cele 6 milioane de euro despagubiri pentru ca a fost "inselat".
luni, 21 aprilie 2008
Optimism în Săptămâna Mare
Pe uşa magazinului de la parterul blocului unde locuiesc stă atârnat un afiş conţinând cuvintele: „Haine copii import Austria la preţuri senzaţionale“. Nimic ieşit din comun până aici. Numai că buticul din povestea mea îl are ca patron pe un poliţist. Celebrul (din nefericire!) ofiţer al poliţiei judeţene prins la furat, împreună cu soţia, în Austria.
Comentând cu familia lumina ironică în care se scaldă textul publicitar după aflarea veştii privitoare la jefuirea austriecilor de către ofiţerul de la judiciar, copilul meu mă provoacă: „Oare cum se ajunge la astfel de situaţii, ca o persoană plătită în România pentru a veghea la respectarea legii să fie pusă sub acuzare în străinătate, fiindcă a încălcat-o?“. N-am putut da imediat un răspuns. Eram încă şocată. Respectivul individ era al doilea poliţist din condominiul nostru trimis după gratii.
Având o serioasă temă de meditaţie, mi-am amintit de câteva cazuri de răsunet din presa românească şi internaţională. Mi-am amintit de universitarul ieşean prins cu ciorapii sustraşi îndesaţi sub haină, „răsplătindu-i“ astfel pe americanii ce i-au oferit o bursă de studii. Mi-a venit în minte apoi ministrul Sănătăţii acuzat acum câţiva ani de plagiat. Am rememorat şi o parte dintre zecile de cazuri de furt şi tâlhărie avându-i ca protagonişti pe conaţionali de-ai noştri prinşi în flagrant delict peste graniţă, gesturi reprobabile având drept rezultat faptul că europenii au început să arate cu degetul şi către emigranţii români deprinşi a-şi câştiga pâinea cu sudoarea frunţii, măcinaţi de dorul de casă şi singurătate, ajungându-se, în timp, la situaţia că numele „român“ înseamnă, pentru mulţi, „ţigan“, ori, mai rău, hoţ.
Întrebându-mă repetat ce-l face pe om neom, cum ajung unii să dea cinstea pe necinste şi omenia pe un pumn de mărunţiş, am găsit, în cele din urmă, răspunsul: toleranţa. Căci noi, românii, ne dovedim prea toleranţi când asistăm la gesturi sancţionate sever de alte popoare sau când auzim de faptele reprobabile comise de semenii noştri. Dacă, de pildă, suntem martori la o „oră de dirigenţie“ ţinută de un părinte copilului său, refuzăm să atenţionăm „educatorul“ că urletele şi termenii injurioşi nu au de-a face cu educaţia. Afirmaţii de genul „Nu mi-am bătut nevasta, numa’ i-am dat o palmă“, în loc să ne revolte, ne fac, în cel mai bun caz, să strâmbăm subţire din nas. Nu comentăm nici când auzim că X lucrează la negru, „ca să nu dau de pomană banii la stat“, nici constatând că Y a furat lemne din pădure ca din propria magazie şi-i acceptăm motivaţia „doar nu s-or găta copacii din codru“.
Cineva spunea că am devenit hoţi în comunism, fiindcă pe atunci a sustrage un obiect din fabrică ori a fura din recolta de pe câmp nu era propriu-zis furt, căci şi fabricile, şi CAP-urile erau ale noastre, ale tuturor, iar a lua de la tine însuţi nu înseamnă furt. Nu pot fi de acord cu o astfel de afirmaţie. Am ajuns ceea ce am ajuns datorită faptelor noastre, pentru că am ales. Am ales să închidem ochii când profesorul îi măreşte nejustificat nota unui elev anume, pe motiv că este fiul lui Z. Am ales să ne facem că nu ne vedem copiii descărcând de pe internet referate pe care să le predea la şcoală pe post de temă de casă. Am ales să întoarcem capul când vecinul nostru mituieşte medicul ori când prietenul nostru îi îndeasă poliţistului bani în buzunar spre a-l scăpa de amendă. Am ales... Acceptând tacit toate aceste gesturi – mărunte, dar semnificative – ce echivalează cu încălcarea explicită a legii, ignorăm cu bună ştiinţă nu doar normele sociale, ci şi pe cele morale. Nu facem nimic, nu spunem nimic în astfel de împrejurări, iar prin aceasta contribuim la perpetuarea faptelor reprobabile ori ilegale, de parcă am fi toţi corupţi sau coruptibili, hoţi sau tâlhari. Cum am ajuns, Doamne, atât de indiferenţi când vine vorba de respectarea principiilor etice ce au stat la temelia poporului nostru? Pe vremuri, bătrânele mergeau la nuntă cu banii înfăşuraţi în năfrămuţa îndesată în sân, refuzând folosirea sacoşei drept accesoriu la ţinuta festivă, ca nu cumva să-i treacă prin cap cuiva să o acuze că ar fi îndesat acolo din bunătăţile de pe masă. Tot pe atunci, auzeai rostindu-se cu patos în casele românilor: „Mai bine să mi se usuce mâinile, decât să m-ating de ce nu-i al meu!“. În timpul nu prea îndepărtatei mele copilării, era aspră sancţionată îndrăzneala de a fura fructe din pomul vecinului ori aceea de a intra pe teren străin la cules de buruieni pentru porci. Azi, în schimb, cumpărăm îmbrăcăminte ori parfumuri despre care ştim sigur că au fost furate din Vest şi ne bucurăm c-am plătit mai puţin, nu ne pasă că, în felul acesta, îl încurajăm pe hoţ să-şi practice în continuare bănoasa „meserie“...
Poate, acum, în Săptămâna Patimilor, ne vom gândi mai mult la aceste lucruri. Şi, poate, Săptămâna Luminată va revărsa în sufletele noastre dorinţa de a fi mai buni şi ne va ambiţiona să ne întoarcem la valorile tradiţionale, la respectul pentru semenii noştri şi – de ce nu? – la respectul pentru noi înşine ca români, ca oameni ai lui Dumnezeu.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
Comentând cu familia lumina ironică în care se scaldă textul publicitar după aflarea veştii privitoare la jefuirea austriecilor de către ofiţerul de la judiciar, copilul meu mă provoacă: „Oare cum se ajunge la astfel de situaţii, ca o persoană plătită în România pentru a veghea la respectarea legii să fie pusă sub acuzare în străinătate, fiindcă a încălcat-o?“. N-am putut da imediat un răspuns. Eram încă şocată. Respectivul individ era al doilea poliţist din condominiul nostru trimis după gratii.
Având o serioasă temă de meditaţie, mi-am amintit de câteva cazuri de răsunet din presa românească şi internaţională. Mi-am amintit de universitarul ieşean prins cu ciorapii sustraşi îndesaţi sub haină, „răsplătindu-i“ astfel pe americanii ce i-au oferit o bursă de studii. Mi-a venit în minte apoi ministrul Sănătăţii acuzat acum câţiva ani de plagiat. Am rememorat şi o parte dintre zecile de cazuri de furt şi tâlhărie avându-i ca protagonişti pe conaţionali de-ai noştri prinşi în flagrant delict peste graniţă, gesturi reprobabile având drept rezultat faptul că europenii au început să arate cu degetul şi către emigranţii români deprinşi a-şi câştiga pâinea cu sudoarea frunţii, măcinaţi de dorul de casă şi singurătate, ajungându-se, în timp, la situaţia că numele „român“ înseamnă, pentru mulţi, „ţigan“, ori, mai rău, hoţ.
Întrebându-mă repetat ce-l face pe om neom, cum ajung unii să dea cinstea pe necinste şi omenia pe un pumn de mărunţiş, am găsit, în cele din urmă, răspunsul: toleranţa. Căci noi, românii, ne dovedim prea toleranţi când asistăm la gesturi sancţionate sever de alte popoare sau când auzim de faptele reprobabile comise de semenii noştri. Dacă, de pildă, suntem martori la o „oră de dirigenţie“ ţinută de un părinte copilului său, refuzăm să atenţionăm „educatorul“ că urletele şi termenii injurioşi nu au de-a face cu educaţia. Afirmaţii de genul „Nu mi-am bătut nevasta, numa’ i-am dat o palmă“, în loc să ne revolte, ne fac, în cel mai bun caz, să strâmbăm subţire din nas. Nu comentăm nici când auzim că X lucrează la negru, „ca să nu dau de pomană banii la stat“, nici constatând că Y a furat lemne din pădure ca din propria magazie şi-i acceptăm motivaţia „doar nu s-or găta copacii din codru“.
Cineva spunea că am devenit hoţi în comunism, fiindcă pe atunci a sustrage un obiect din fabrică ori a fura din recolta de pe câmp nu era propriu-zis furt, căci şi fabricile, şi CAP-urile erau ale noastre, ale tuturor, iar a lua de la tine însuţi nu înseamnă furt. Nu pot fi de acord cu o astfel de afirmaţie. Am ajuns ceea ce am ajuns datorită faptelor noastre, pentru că am ales. Am ales să închidem ochii când profesorul îi măreşte nejustificat nota unui elev anume, pe motiv că este fiul lui Z. Am ales să ne facem că nu ne vedem copiii descărcând de pe internet referate pe care să le predea la şcoală pe post de temă de casă. Am ales să întoarcem capul când vecinul nostru mituieşte medicul ori când prietenul nostru îi îndeasă poliţistului bani în buzunar spre a-l scăpa de amendă. Am ales... Acceptând tacit toate aceste gesturi – mărunte, dar semnificative – ce echivalează cu încălcarea explicită a legii, ignorăm cu bună ştiinţă nu doar normele sociale, ci şi pe cele morale. Nu facem nimic, nu spunem nimic în astfel de împrejurări, iar prin aceasta contribuim la perpetuarea faptelor reprobabile ori ilegale, de parcă am fi toţi corupţi sau coruptibili, hoţi sau tâlhari. Cum am ajuns, Doamne, atât de indiferenţi când vine vorba de respectarea principiilor etice ce au stat la temelia poporului nostru? Pe vremuri, bătrânele mergeau la nuntă cu banii înfăşuraţi în năfrămuţa îndesată în sân, refuzând folosirea sacoşei drept accesoriu la ţinuta festivă, ca nu cumva să-i treacă prin cap cuiva să o acuze că ar fi îndesat acolo din bunătăţile de pe masă. Tot pe atunci, auzeai rostindu-se cu patos în casele românilor: „Mai bine să mi se usuce mâinile, decât să m-ating de ce nu-i al meu!“. În timpul nu prea îndepărtatei mele copilării, era aspră sancţionată îndrăzneala de a fura fructe din pomul vecinului ori aceea de a intra pe teren străin la cules de buruieni pentru porci. Azi, în schimb, cumpărăm îmbrăcăminte ori parfumuri despre care ştim sigur că au fost furate din Vest şi ne bucurăm c-am plătit mai puţin, nu ne pasă că, în felul acesta, îl încurajăm pe hoţ să-şi practice în continuare bănoasa „meserie“...
Poate, acum, în Săptămâna Patimilor, ne vom gândi mai mult la aceste lucruri. Şi, poate, Săptămâna Luminată va revărsa în sufletele noastre dorinţa de a fi mai buni şi ne va ambiţiona să ne întoarcem la valorile tradiţionale, la respectul pentru semenii noştri şi – de ce nu? – la respectul pentru noi înşine ca români, ca oameni ai lui Dumnezeu.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
joi, 10 aprilie 2008
Te rog, anunţă-mă dacă nu o trimiţi (primita prin e-mail)
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe aceşti nouă prieteni (prietene) ai mei, maica Tereza de Calculta este mult iubită de Dumnezeu şi poate face minuni!
Trimite doar la nouă persoane
Se poate transmite aceasta doar la nouă persoane, iar tu eşti una dintre acestea. Te rog nu întrerupe această rugăciune, întotdeuna ajută!
Nu este un „lanţ de cărţi poştale” !
Este o novenă către maica Tereza de Calcuta, care nu s-a rupt niciodată, a străbătut lumea întreagă!
În 48 de ore trimite-o la nouă persoane, prieteni sau rude.
Despre ce e vorba: în ziua în care o primeşti, spune rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie) şi un Tatăl nostru, având clar stabilită o intenţie specială cu care faci această novenă.
MULŢUMESC PENTRU FAPTUL CĂ NU AI ÎNTRERUPT ACEASTĂ NOVENĂ
În cazul în care nu doreşti să continui această novenă, te rog să anunţi pe cel care ţi-a trimis-o ca să te înlocuiască cu altcineva.
Aceasta este rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie):
Bucură-te Marie cea plină de har, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.
Trimite doar la nouă persoane
Se poate transmite aceasta doar la nouă persoane, iar tu eşti una dintre acestea. Te rog nu întrerupe această rugăciune, întotdeuna ajută!
Nu este un „lanţ de cărţi poştale” !
Este o novenă către maica Tereza de Calcuta, care nu s-a rupt niciodată, a străbătut lumea întreagă!
În 48 de ore trimite-o la nouă persoane, prieteni sau rude.
Despre ce e vorba: în ziua în care o primeşti, spune rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie) şi un Tatăl nostru, având clar stabilită o intenţie specială cu care faci această novenă.
MULŢUMESC PENTRU FAPTUL CĂ NU AI ÎNTRERUPT ACEASTĂ NOVENĂ
În cazul în care nu doreşti să continui această novenă, te rog să anunţi pe cel care ţi-a trimis-o ca să te înlocuiască cu altcineva.
Aceasta este rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie):
Bucură-te Marie cea plină de har, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.
luni, 7 aprilie 2008
miercuri, 2 aprilie 2008
sâmbătă, 29 martie 2008
joi, 27 martie 2008
Terorist la intalnirea NATO
Prietena mi-a spus să fiu atent.
Mă roagă să nu mă îndepărtez de casă.
Bucureştiul este şi nu este el.
Pe suratele alea mari, care lasă în urmă dungi pe cer şi vânt, le văd mai rar. Poate se odihnesc în cuiburile lor gigantice. Au obosit să-i tot care pe oameni în burţi, poate. Poate clocesc. Oare nici puii n-o să le aibă pene? Cu ale mele mă mândresc.
A fost iar până în centru şi a adus veşti, în sfârşit. Oameni mascaţi sunt pe toate clădirile, cu puşti cu lunetă. Este convinsă că oamenii nu lasă păsările mari să zboare. Zice de întâlnirea NATO, de bombe, de măsuri de securitate, de terorişti. A citit ziarele. Că şi unii guguştiuci citesc ziarele, la un chioşc. Este alfabetizată. Eu nu. Cică de mâine nici noi n-avem voie să zburăm. Ca şi suratele care duc aschimodiile pe două picioare din aeroport în aeroport. Nu clocesc, deci.
Dacă ne ridicăm pe cer, riscăm. Este strict interzis. Oamenii o să tragă fără lungă tocmeală. Filează şi ţânţarii. Chiar curcubeul este suspect. Caută florile de polen explozibil.
Cum să-l anunţ pe vărul Cicirip, că nici el n-o are în ochi şi cioc cu literele? Este obişnuit să vagabondeze, pe unde nici nu te gândeşti. Nu se lasă, de dimineaţa până seara. L-or crede terorist. Precis, Doamne. Un groaznic guguştiuc terorist.
Alexandru PETRIA
Mă roagă să nu mă îndepărtez de casă.
Bucureştiul este şi nu este el.
Pe suratele alea mari, care lasă în urmă dungi pe cer şi vânt, le văd mai rar. Poate se odihnesc în cuiburile lor gigantice. Au obosit să-i tot care pe oameni în burţi, poate. Poate clocesc. Oare nici puii n-o să le aibă pene? Cu ale mele mă mândresc.
A fost iar până în centru şi a adus veşti, în sfârşit. Oameni mascaţi sunt pe toate clădirile, cu puşti cu lunetă. Este convinsă că oamenii nu lasă păsările mari să zboare. Zice de întâlnirea NATO, de bombe, de măsuri de securitate, de terorişti. A citit ziarele. Că şi unii guguştiuci citesc ziarele, la un chioşc. Este alfabetizată. Eu nu. Cică de mâine nici noi n-avem voie să zburăm. Ca şi suratele care duc aschimodiile pe două picioare din aeroport în aeroport. Nu clocesc, deci.
Dacă ne ridicăm pe cer, riscăm. Este strict interzis. Oamenii o să tragă fără lungă tocmeală. Filează şi ţânţarii. Chiar curcubeul este suspect. Caută florile de polen explozibil.
Cum să-l anunţ pe vărul Cicirip, că nici el n-o are în ochi şi cioc cu literele? Este obişnuit să vagabondeze, pe unde nici nu te gândeşti. Nu se lasă, de dimineaţa până seara. L-or crede terorist. Precis, Doamne. Un groaznic guguştiuc terorist.
Alexandru PETRIA
miercuri, 26 martie 2008
marți, 25 martie 2008
Mâna pe sex, chiloţii pe dos, mâţa neagră
Am citit mai demult că un bărbat în vârstă de 42 de ani, din localitatea italiană Como, a fost sancţionat de un tribunal fiindcă a respectat o veche superstiţie. După concepţia unora dintre macaronari, atingerea de către bărbaţi a propriilor organe genitale îndepărtează duhurile rele. Vezi frecvent italieni cu mâna între picioare la trecerea pe lângă ei a unui dric sau când vine vorba de boli grave sau calamităţi.
Judecătorii au fost însă de neînduplecat şi l-au condamnat pentru comportament indecent.
Ştirea m-a provocat să-mi evaluez comportamentul. Şi vă provoc şi pe voi… Şi nu e de şagă… Da, da…
Torn:
Când uit ceva dimineaţa, nu mă întorc niciodată acasă din drum. Nu pun mâna la sex când întâlnesc un popă ca alţii, dar cred că 13 îmi poartă noroc. Nu mor de fericire când îmi trece o mâţă neagră prin faţă, şi am ghinion când îmi apare înainte matinal vreunul cu o găleată goală. Nu port chiloţii pe dos ca să nu mă prindă blestemele. Cum nu alerg după trenuri şi femei.
Îndemn la turnat mărturisiri:
Purtaţi chiloţii pe dos, aveţi treabă cu mâţa, cu găleata goală, cu mâna la sex (nu vă gândiţi la prostioare, şugubeţilor!), şi alte minunăţii?
Alexandru PETRIA
luni, 24 martie 2008
vineri, 21 martie 2008
Am furat.Voi?
Cărţi. În armată. Am subtilizat câţiva saci dintr-o clădire dezafectată a aviaţiei militare, unde stăpâni erau şobolanii. În Siliştea, satul unde s-a născut Marin Preda, în ‘87.
N-aveam ce citi. Eram la artilerie antiaeriană, iar lângă clădirea dormitoarelor noastre se aflau blocurile abandonate ale unei foste unităţi de aviaţie, ca un cartier al fantomelor. Circula zvonul că unitatea a fost desfiinţată după ce şeful ei a fugit în străinătate cu un MIG. Şi cu drapelul unităţii.
Şi era vară. Şi Petria a umplut nişte saci cu ruşi îndeosebi. Tipăriţi în anii ‘50-‘60. Prozatori, poeţi. Tolstoi, Cehov, Esenin, marfă de marfă. Proletcultiştii i-am lăsat rozătoarelor, într-o împărţire echitabilă.
Când căram năduşit ultimul sac a dat peste mine un plutonier, care era la furat de motorină, iar comandantul garnizoanei m-a băgat la arest. La ţambal, fără şireturi la bocanci, fără curea. Îmi ţineam pantalonii cu mâna ca să nu pice. Mai marele garnizoanei, un colonel de infanterie, căruia cu ceva vreme în urmă i-am făcut un pocinog de-a ajuns de pe şareta care-l ducea la gară cu capul într-un rondou de flori, de astă dată nu m-a iertat.
Într-o seară, se lua curentul zilnic atunci, unui coleg i-a născut nevasta. Eram beţi. Fiind santinelă, am uitat o băncuţă în mijlocul drumului ce trecea, prin faţa dormitorului, spre gară. Stăteam atent şi pufăiam palmat o ţigară, ştiam că o să meargă colonelul spre casă. Trebuia să-mi anunţ camarazii să întrerupă tămbălăul până trece ofiţerul. Dar am aţipit. Am realizat pericolul când caii erau aproape. Le auzeam doar copitele pe asfalt, în beznă. Am reuşit să dau alarma în ultimul moment, însă am uitat de băncuţa care a ajuns între picioarele cailor, iar colonelul printre panseluţe.
Dacă prima oară am scăpat ca printr-o minune, la mustaţă, la faza cu cărţile colonelul mi-a spus că mă eliberează doar când termin de plivit ceapa unităţii. La aproape 40 de grade. Ceapă cât pe două stadioane. În trei zile am isprăvit.
M-am ales cu un bronzat de zile mari, cu bătături în palme şi cu o mini-bibliotecă. Şi colegii au citit, şi au citit, complici. Unii au isprăvit atunci primul roman din viaţa lor.
Colonelul a ştiut doar de sacul cu care am fost surprins.
Alexandru PETRIA
N-aveam ce citi. Eram la artilerie antiaeriană, iar lângă clădirea dormitoarelor noastre se aflau blocurile abandonate ale unei foste unităţi de aviaţie, ca un cartier al fantomelor. Circula zvonul că unitatea a fost desfiinţată după ce şeful ei a fugit în străinătate cu un MIG. Şi cu drapelul unităţii.
Şi era vară. Şi Petria a umplut nişte saci cu ruşi îndeosebi. Tipăriţi în anii ‘50-‘60. Prozatori, poeţi. Tolstoi, Cehov, Esenin, marfă de marfă. Proletcultiştii i-am lăsat rozătoarelor, într-o împărţire echitabilă.
Când căram năduşit ultimul sac a dat peste mine un plutonier, care era la furat de motorină, iar comandantul garnizoanei m-a băgat la arest. La ţambal, fără şireturi la bocanci, fără curea. Îmi ţineam pantalonii cu mâna ca să nu pice. Mai marele garnizoanei, un colonel de infanterie, căruia cu ceva vreme în urmă i-am făcut un pocinog de-a ajuns de pe şareta care-l ducea la gară cu capul într-un rondou de flori, de astă dată nu m-a iertat.
Într-o seară, se lua curentul zilnic atunci, unui coleg i-a născut nevasta. Eram beţi. Fiind santinelă, am uitat o băncuţă în mijlocul drumului ce trecea, prin faţa dormitorului, spre gară. Stăteam atent şi pufăiam palmat o ţigară, ştiam că o să meargă colonelul spre casă. Trebuia să-mi anunţ camarazii să întrerupă tămbălăul până trece ofiţerul. Dar am aţipit. Am realizat pericolul când caii erau aproape. Le auzeam doar copitele pe asfalt, în beznă. Am reuşit să dau alarma în ultimul moment, însă am uitat de băncuţa care a ajuns între picioarele cailor, iar colonelul printre panseluţe.
Dacă prima oară am scăpat ca printr-o minune, la mustaţă, la faza cu cărţile colonelul mi-a spus că mă eliberează doar când termin de plivit ceapa unităţii. La aproape 40 de grade. Ceapă cât pe două stadioane. În trei zile am isprăvit.
M-am ales cu un bronzat de zile mari, cu bătături în palme şi cu o mini-bibliotecă. Şi colegii au citit, şi au citit, complici. Unii au isprăvit atunci primul roman din viaţa lor.
Colonelul a ştiut doar de sacul cu care am fost surprins.
Alexandru PETRIA
joi, 20 martie 2008
Niste oameni cu care nu doresc sa am de-a face
Ignoranti care se dau in stamba
CITITI SI INJURATI:
„Teoria evolutiei trebuie sa ramana in afara scolilor
Scrisoare adresata de Alianta Familiilor din Romania domnului David Pollock, presedintele Federatiei Umaniste Europene, in urma interventiei acestei asociatii in chestiunea predarii teoriei evolutiei in scolile din Romania.
Stimate domnule Pollock,
Alianta Familiilor din România („AFR”) răspunde scrisorii dvs. din 9 martie 2008 adresată Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului („Ministerul”). Nu suntem de acord cu afirmatiile dvs. si, prin această scrisoare, solicităm Ministerului să le respingă. Afirmatiile si recomandările dvs. sunt nefaste pentru România, pentru Europa si pentru întreaga lume.
AFR este o organizatie civică, care reprezintă peste 650.000 de cetăteni români. În marea lor majoritate, acestia sunt părinti care cunosc experienta regimului totalitar din România, regim care, trebuie să stiti, era întemeiat ideologic pe evolutionism, darwinism si ateism. Astfel, găsim că este nu numai ironic, dar si respingător faptul că Federatia Umanistă Europeană („EHF”) si afiliatii săi să recomande să le predăm copiilor nostri chiar acea ideologie care ne-a privat pe noi de libertătile si drepturile omului, ducând la distrugere o tară întreagă.
Desigur, întelegem de ce organizatia dvs. ar promova o ideologie care pentru noi s-a dovedit distrugătoare si este respinsă. Cei care vă urmează nu au cunoscut mâna comunismului sau totalitarismului si de aceea se pot angaja asa usor în sofisme intelectuale. Sofistii din Occident, în special din Anglia, s-au bucurat întotdeauna de libertatea academică creată în mare măsură, în mod ironic, prin pluralismul religios născut în Europa în urma Reformei protestante. Ei se bucură acum de aceste avantaje si fac greseală de a sustine o ideologie care îi exclude pe altii. Poporul român nu a avut însă acest noroc. Ideologia evolutionismului, pe care o îmbrătisează EHF, a fost responsabilă în tara noastră de atrocităti de nedescris. Un amplu studiu realizat recent în România a arătat că în anii comunismului au fost ucisi de către regimul totalitar ateist între 700.000 si 900.000 de oameni nevinovati. În contrast, nu avem cunostintă despre numărul românilor ucisi, în istoria recentă, în numele credintei crestine. De aceea, suntem uimiti de pledarea pe care o faceti în favoarea evolutionismului.
Ceea ce deranjează în scrisoarea dvs. nu este doar lipsa de respect fată de poporul român, dată fiind teribila lor experientă nu foarte îndepărtată. Dumneavoastră subminati si drepturile noastre părintesti. În România, noi credem că unele lucruri sunt corecte si unele lucruri sunt gresite si, ca părinti, avem obligatia, pe baza credintei si a experientelor noastre, să promovăm si să ne învătăm copiii ce este bine si constructiv si să respingem ce este gresit si distructiv. De asemenea, credem că anumite doctrine, cum ar fi evolutionismul, nu sunt bune pentru copii si adolescenti, si am ales să spunem NU. Avem acest drept iar EHF nu are dreptul să ne spună altfel. România este încă un stat suveran. De asemenea, românii ar putea cu usurintă să indice si chiar să ridiculizeze evolutiile bizare din alte state, cum ar fi Marea Britanie, unde actualmente se adoptă legi prin care copiii nu mai pot vorbi la scoală despre „mami” si „tati”. Din respect pentru restul lumii, nu facem aceasta. Ar fi nefiresc pentru AFR, de pildă, să trimită o notă de protest Ministerului britanic al Educatiei, solicitând să nu se adopte legi care le interzic copiilor să-si mentioneze părintii la scoală ca „mami” si „tati”.
Sperăm că nu presupuneti că românii ar fi înapoiati dacă resping predarea evolutionismului în scoli si licee. Actiunea noastră se bazează pe dreptul nostru colectiv de a proteja mintile tinere. Ca adulti, studentii pot citi si studia ce doresc. Îi pot citi liber pe Freud, Nietzsche si Voltaire. Nu dorim însă îndoctrinarea copiilor nostri cu teorii distructive, acum când intelectul lor nu este complet dezvoltat. Cum ar putea întelege niste copii si niste adolescenti teoria evolutiei, când 99,99% dintre adulti nu o înteleg? Desigur, la baza predării evolutionismului unor minti tinere există un obiectiv ultim – îndoctrinarea. Am avut parte de asa ceva si noi, vreme de 45 de ani, în perioada comunistă, si nu vrem ca si copiii nostri să aibă parte de asemenea experiente nefericite. Ateismul si ateizarea fortată a societătii au constituit obiective de căpătâi ale comunismului. Astfel, este util să reamintim că EHF nu este prima structură care militează sustinut pentru îndoctrinarea cu ateism. Internationala Ateistă („Liga Ateilor Militanti”), sponsorizată la nivel international de Rusia lui Stalin, făcea acelasi lucru si încă inspiră anumite organizatii din ziua de azi.
Suntem de asemenea constineti că radicalismul ateismului lui Stalin este astăzi copiat în întreaga lume de către cei care promovează fervent evolutionismul. Cazul doctorului Guillermo Gonzalez din SUA, căruia recent i s-a refuzat titularizarea pe un post universitar pentru că promovează o alternativă la evolutie, este bine cunoscut în întreaga lume. Recentul film documentar „EXPELLED, No Intelligence Allowed,” dovedeste caracterul exclusivist si discriminatoriu al evolutionistilor. Desi religia a învătat ceva din trecutul ei tumultuos, evolutionistii nu au învătat nimic. Ei sunt noii inchizitori si călăi. În secolul douăzeci, evolutionistii au fost răspunzători de uciderea a peste 100 de milioane de oameni nevinovati, de la extrema stângă până la extrema dreaptă, din Rusia Sovietică până la Khmerii Rosii din Cambogia. La ce altceva ne putem astepta de la cei care predau si aderă la darwinismul social, la lupta de clasă, si care au făurit, ca o consecintă inevitabilă, o lipsă de respect pentru viata umană si pentru valoarea vietii? De aceea, orice comentariu este inutil în fata acelor miscări intelectuale care vor ca omenirea să repete trecutul ei recent.
Pe de altă parte, nu suntem convinsi că evolutionismul este o realitate verificabilă obiectiv, si nici măcar pe aproape. Nu vedem cum ar putea contribui la întelegerea corectă a vietii umane, după cum afirmati în scrisoarea dvs. Ajunge să citim lucrările fundamentale ale biologilor evolutionisti si ale psihologiei evolutioniste ca să ne treacă un fior. Cel puternic prevalează si îl distruge pe cel slab. Se deschide astfel o usă pentru avort, eugenie, eutanasie, supravietuirea celor mai înzestrati si rasism fătis. Comentariile lui James Wilson, de la sfârsitul anului trecut, au trădat – involuntar dar binevenit – secretul întunecat al darwinismului: etica evolutionistă si rasismul stiintific. În contrast, Biblia prezintă un sistem moral si etic imuabil, în care toti oamenii sunt egali indiferent de diferente, slăbiciuni sau capacităti fizice.
În ceea ce priveste afirmatia dvs. că evolutionismul ajută la întelegerea „promisiunii de creare a unor varietăti de alimente mai productive”, întelegem ce înseamnă, în termeni orwellieni. Cum ar putea respinge un om cu minte o asemenea minunată perspectivă? Da, evolutionismul se ocupă cu „crearea”, inclusiv cu „crearea” unei noi specii umane, asa-numitii „cyborgi” – o perspectivă înfricosătoare.
De asemenea, nu apreciem comentariul dvs. în care afirmati că cei care se opun evolutionismului sunt doar niste „grupuri religioase marginale [care] se bucură de enorme resurse financiare provenite de la sectele religioase fundamentaliste din SUA”. Nu este loc de sarcasm aici. Cu respect, vă atragem atentia că nu sunteti sinceri cu poporul român si nici cu restul lumii. Ar trebui să căutăm mult pentru a găsi astăzi o societate care să adere în masă la evolutionism. În schimb, peste 90% din populatia României are o credintă în Dumnezeu. Inutil să mai spunem că etichetându-ne drept „grupuri religioase marginale”, ne jigniti.
Ce să spunem despre Hotărârea din octombrie 2007 a Consiliului Europei, referitoare la creationism, pe care o invocati adesea în scrisoarea dvs.? Acea hotărâre a fost etichetată de multi editorialisti de la prestigioase publicatii internationale, drept „un cosmar”, „o glumă” si „ireală”. Pe 23 octombrie 2007, AFR a înaintat Consiliului Europei o notă de protest în care solicita retragerea acelei Hotărâri. Aceasta este una dintre cele mai nedemocratice si jignitoare documente redactate de Consiliu. Este nepotrivit si malefic pentru Consiliu să impună opiniile unei minorităti atee unor natiuni care nu dau prea multi bani pe evolutionism. Mai mult, Hotărârea nu este obligatorie pentru statele membre si nici nu produce efecte juridice. Este deci incorect din punct de vedere intelectual să faceti referire la ea. Sperăm că EHF nu a mentionat acea Hotărâre în scrisoare sa, sperând că românii sunt atât de jos pe scara intelectului, încât să nu observe că Hotărârea are picioare de lut.
În final, dvs. mentionati Recomandările de la Toledo privind predarea religiei, care sunt un non sequitur. De când poate o autoritate seculară să dicteze în domeniul predării religiei? Dacă evolutionistii cred în separarea dintre Biserică si Stat, atunci nu este treaba lor felul în care se predă religia. Afirmatia dvs. cum că un număr tot mai mare de juristi si educatori lucrează împreună pentru a stabili parametrii predării religiei, nu ne bucură. Drepturile părintilor sunt mai presus de teoretizarea lor abstractă. Probabil că si părintii ar trebui să se adune pentru a stabili normele pentru predarea evolutionismului.
În încheiere, am încrederea că în ciuda fermitătii acestei scrisori, am păstrat un ton decent, asa cum este necesar. Cu toate acestea, noi trebui să spunem NU predării evolutionismului unor minti tinere.
Cu stimă,
Avocat Petre CosteaPresedinte, Alianta Familiilor din România"
marți, 18 martie 2008
Obama sex homo
http://www.youtube.com/watch?v=sVeFVtcdSYY
http://www.youtube.com/watch?v=S-rdlE7qjug&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=S-rdlE7qjug&feature=related
Hitler si astrologia
Hitler se duce la astrologul său şi îl întreabă cînd va muri. Acesta, după ce îi consultă harta astrală, îi spune:
- Vei muri într-o zi de sărbătoare evreiască!
- Cum aşa?
- Păi, în orice zi ai muri, va fi o sărbătoare pentru evrei.
Completarea mea: cand vad tineri prinsi in mrejele celor de extrema dreapta ma apuca tristetea si revolta. De fapt, simt la fel cand ii aud pe unii perorand despre socialism cu Che pe piept sau pe ceapica.
luni, 17 martie 2008
marți, 11 martie 2008
duminică, 9 martie 2008
Sex-shop mutat la manastire. Despre sexul in chilii
Am dat la Mediafax amuzat peste:
"Aproape 230 de DVD-uri cu materiale pornografice au fost găsite ascunse în camera unui călugăr din Mănăstirea Maria Laach, una dintre cele mai celebre din Germania, potrivit ediţiei de joi a cotidianului Abendzeitung.
Poliţia a făcut descoperirea după ce călugărul, de 49 de ani, a furat patru DVD-uri într-un sex-shop în Bavière şi a fost prins în flagrant delict de către vânzătoare."
Oare câte magazine erotice s-ar putea umple cu ce se găseşte în chiliile preoţilor de la noi?
ALTCEVA
De pe un forum, în legătură cu turiştii care se cazează în mănăstiri:
"carman
majoritatea manastirilor au asa numitele ''camere de oaspeti" (gratuite sau cu tarif). unele din ele pot fi incadrate usor la 4*... intrebarea este daca este pacat sa faci sex acolo...
mentionez ca partenera nu era maicuta!
de tutun si alcool nu mai zic nimic... s-au consumat in spatele cimitirului manastirii."
Ei?!
"Aproape 230 de DVD-uri cu materiale pornografice au fost găsite ascunse în camera unui călugăr din Mănăstirea Maria Laach, una dintre cele mai celebre din Germania, potrivit ediţiei de joi a cotidianului Abendzeitung.
Poliţia a făcut descoperirea după ce călugărul, de 49 de ani, a furat patru DVD-uri într-un sex-shop în Bavière şi a fost prins în flagrant delict de către vânzătoare."
Oare câte magazine erotice s-ar putea umple cu ce se găseşte în chiliile preoţilor de la noi?
ALTCEVA
De pe un forum, în legătură cu turiştii care se cazează în mănăstiri:
"carman
majoritatea manastirilor au asa numitele ''camere de oaspeti" (gratuite sau cu tarif). unele din ele pot fi incadrate usor la 4*... intrebarea este daca este pacat sa faci sex acolo...
mentionez ca partenera nu era maicuta!
de tutun si alcool nu mai zic nimic... s-au consumat in spatele cimitirului manastirii."
Ei?!
Noul Partid Comunist Roman
Conform statutului, se consideră: “un partid autentic de stânga, un partid al oamenilor muncii, de la oraşe şi sate, toţi cei ce cu mintea şi braţele contribuie la progresul social. Are ca doctrină marxismul, adică socialismul ştiinţific, învăţătura lui Marx şi Engels îmbogăţită în mod creator de V.I.Lenin şi de alţi militanţi ai mişcării muncitoreşti, socialiste şi comuniste româneşti şi internaţionale. Îşi construieşte întreaga activitate, pe permanenta analiză sau critică a fenomenelor sociale cu care se confruntă societatea românească, în special, şi umană, în general, având la bază teoria materialismul dialectic şi istoric, precum şi adevărul că Oamenii pe Pamânt au aceiaşi origine biologică, deci sunt fraţi, şi prin urmare trebuie să convieţuiască ca fraţii, într-o mare familie umană.” Au şi o adresă pe net http://www.npcr.ro/index.html
Tipii, loviţi de istorie în moalele capului, dau şi linkurile prietenilor:
www.china.org.cn
www.idcpc.org.cn
www.pcc.cu
www.granma.cu
www.prensa-latina.cu
www.kscm.cz
www.kprf.ru
www.lcparty.org
www.rebelion.org
www.avante.pt
www.solidnet.org
www.pcv-venezuela.org
www.rezistenze.org
www.corea-dpr.com
www.pksh.org
www.porcuba.org
www.kke.gr
www.koel.gr
www.workers.org.uk
www.rksmb.ru
www.kpoe.at
www.particommuniste.be
www.newworker.org
www.wpb.be
www.vermelho.org.br
www.communist-bg.org
www.comunisti-italiani.it
www.jcp.or.jp
www.comunistas-mexicanos.org
www.pcrm.md
www.pcperuano.com
www.maoism.ru
www.tara-moldovei.org
www.balkanconference.com
www.september23.com
Tipii, loviţi de istorie în moalele capului, dau şi linkurile prietenilor:
www.china.org.cn
www.idcpc.org.cn
www.pcc.cu
www.granma.cu
www.prensa-latina.cu
www.kscm.cz
www.kprf.ru
www.lcparty.org
www.rebelion.org
www.avante.pt
www.solidnet.org
www.pcv-venezuela.org
www.rezistenze.org
www.corea-dpr.com
www.pksh.org
www.porcuba.org
www.kke.gr
www.koel.gr
www.workers.org.uk
www.rksmb.ru
www.kpoe.at
www.particommuniste.be
www.newworker.org
www.wpb.be
www.vermelho.org.br
www.communist-bg.org
www.comunisti-italiani.it
www.jcp.or.jp
www.comunistas-mexicanos.org
www.pcrm.md
www.pcperuano.com
www.maoism.ru
www.tara-moldovei.org
www.balkanconference.com
www.september23.com
O tâmpenie ilegală.
Alexandru PETRIA
Mame de ingeri
Sper să nu faceţi parte din rândul celor cărora au pierdut un copilaş, dar sper să mă ajutaţi… să îi ajutăm pe cei care au trăit o asemenea dramă.Transmiteţi, vă rog, mai departe acest mesaj, la cât mai multe persoane… printre care se află, poate, cineva care are nevoie de alinare… Nu vi se va îndeplini nicio dorinţă dacă faceţi acest lucru dar, cu siguranţă, veţi face un bine cuiva care suferă cumplit…Vă mulţumesc!*********Adresez acest mesaj tuturor celor care au aşteptat un copilaş, pe care l-au iubit… oricât de mic a fost, dar de care nu s-au putut bucura aşa cum şi-ar fi dorit… Fie că sunteţi mame, taţi, fraţi, surori sau bunici ale acelor copilaşi, plecaţi prea curând de lângă voi, vă aştept la o întâlnire… de suflet!Oricât ne-am dori, nu putem da timpul înapoi, nu putem să ne aducem copilaşii înapoi, dar putem să le cinstim memoria în cel mai frumos modposibil! şi asta, îndreptând lucrurile! Iar ei vor fi mândri de noi!!!Un prim pas… ar fi să ne întâlnim cu toţii, mame, taţi, fraţi, surori şi bunici de îngeri, să povestim despre ei, să aprindem câte o lumânare, să rostim în cor Tatăl Nostru şi apoi să înălţăm la cer baloane colorate!Să fie mesajul nostru de dor şi dragoste către puii noştri, dar şi mesajul nostru către cei din jur că suntem mame, chiar dacă ei nu ne-au cunoscut copilaşii şi că e timpul să ne înţeleagă şi să nerespecte durerea… şi în viitor să ştie cum să le sprijine, dacă le vor întâlni, pe cele care vor avea cumplita neşansă de a deveni mame deîngeri!Vă aştept duminică, 9 martie, începând cu orele 17.00, pe stadionul Iolanda Balaş, Str. Primo Nebiolo nr.2 (mergând pe Bulevardul Kiseleff, dinspre Piaţa Presei Libere, înspre Arcul de Triumf, se intră spreştrandul Tineretului), cu lumânări şi baloane colorate (cu Heliu!)!Dacă 8 Martie e Ziua Mamei, 9 Martie să devina Ziua Mamelor de îngeri!Voi invita câţiva psihologi, cu care să puteţi vorbi, dar şi stabili o legătură care să vă ajute şi îmi permit să invit reprezentanţi ai presei şi televiziunilor, pentru a fi martorii primei întâlniri a OrganizatieiE.M.M.A. Prezenţa lor este extrem de importantă, ei fiind aceia care ne pot sprijini şi ajuta să deschidem minţi, ochi, urechi şi inimi!Dacă sunteţi prea departe de Bucureşti, şi nu puteţi ajunge la întrunire, căutaţi şi alte mămici şi alţi tătici de îngeri, mergeţi, tot pe 9 martie, într-un parc, aprindeţi lumânări, rostiţi Tatăl Nostru şiînalţaţi la cer baloane colorate! Contactaţi presa locală şi televiziunea locală, invitaţi-i la întâlnirea voastră şi mediatizaţi mai departe, campania „Mame de îngeri”! Faceţi poze şi trimiteţi-mi, la OP26, CP 383, însoţite de numele vostru şi al îngeraşilor voştri şi de datele unde puteţi fi contactate! Vor intra în istoricul Organizaţiei E.M.M.A., le voi publica pe situl Organizaţiei, atunci când va fi gata şi dintre cele mai reuşite, voi alege câteva pentru cartea pe care doresc să o scriu în memoria îngeraşilor noştri şi care să vină în sprijinul mamelor de îngeri!Aştept, cu speranţă, confirmările voastre de participare pe: www.biancabrad.com/pierderea_sarcinii!!Vă mulţumesc pentu înţelegere şi sprijin şi vă aştept cu drag!în amintirea copilaşilor noştri,
Bianca Brad
Vreti malarie? Primiti malarie!
Am găsit în Glasul Maramureşului: "Ati fi dispus sã vã îmbolnãviti de bunãvoie cu malarie? Dacã da, atunci sunteti omul potrivit pentru Institutul de Cercetare Biomedicalã din Seattle, SUA, care a anuntat cã va oferi câte 4.000 de dolari voluntarilor care se lasã muscati de tântari infectati cu malarie. Institutul american a precizat cã nicio viatã nu va fi pusã în pericol, întrucât voluntarii vor putea fi vindecati. Institutul doreste sã efectueze mai multe experimente si sã testeze care dintre vaccinurile disponibile la ora actualã functioneazã mai rapid." V-am fericit cu vestea?
sâmbătă, 8 martie 2008
László Tőkés şi Securitatea. O mărturie
Iosif Kabai - născut la 19 februarie 1950 în satul Ady Endre (jud. Satu Mare), tehnician dentar la Policlinica 3 (atît în 1989 cît şi în 2001), membru al presbiteriului Parohiei Reformate Timişoara (atît în 1989 cît şi în 2001), locatar al clădirii în care se află biserica.
"L-am cunoscut pe László Tőkés după mutarea acestuia la Timişoara. Eu locuiesc în clădirea bisericii reformate. În primele luni, cînd soţia lui László încă nu venise de la Dej, deseori era invitatul nostru la masă.
Preotul paroh Leo Peuker, după prezentarea lui Tőkés, m-a tras deoparte şi mi-a atras atenţia că Tőkés are activitate antistatală, iar acum a fost mutat disciplinar la Timişoara, el avînd sarcina să-l supravegheze.
Avînd deseori discuţii cu Tőkés, i-am comunicat şi ceea ce mi-a spus bătrînul Peuker despre el. László mi-a mărturisit că a avut probleme cu autorităţile încă de cînd terminase teologia. În lucrarea de diplomă a citat un pasaj din Biblie în care se pomeneşte de "altă ţară" pe care Dumnezeu o dă oamenilor - de fapt împărăţia cerească - dar pasajul putea fi interpretat tendenţios.
Cînd László a ajuns preot la Dej s-a confruntat cu faptul că mulţi părinţi unguri erau nehotărîţi unde să-şi dea copiii la şcoală - la secţia română sau maghiară. Atunci, cu un grup de tineri, a copiat din Constituţie drepturile minorităţilor şi a trimis prin poştă pasajele respective familiilor ungureşti (alese din cartea de telefon).
Tot la Dej s-a ocupat intens cu tineretul, ţinînd cercuri literare. Acolo se recitau de pildă poezii naţionale româneşti de Octavian Goga, dar traduse în limba maghiară acestea deveneau poezii naţionale maghiare.
Astfel, László a intrat în vizorul Securităţii şi a fost exclus din rîndul preoţilor de către episcopul din Cluj. Tot atunci a fost pensionat tatăl lui László, Istvan Tőkés, care era profesor de teologie şi adjunct de episcop.
După aceasta, László a trimis scrisori la Uniunea Mondială Reformată, ceea ce a făcut autorităţile să-l reaccepte în preoţie, fiind mutat la Timişoara.
Peuker îl cam marginaliza pe László Tőkés, nu prea îl lăsa să predice. László a scris scrisori către episcopul Papp arătînd neregulile pe care le constata la Timişoara.
Leo Peuker a mers la o înmormîntare pe timp urît (nu voia să-l trimită pe László Tőkés) şi acolo i s-a făcut rău, fiind dus la spital. În scurt timp a murit. Astfel, parohia a rămas în grija lui László Tőkés.
După aceasta am fost ales şi eu printre presbiteri. Şi pe vremea lui Ceauşescu, alegerile de presbiteri se făceau democratic.
Presbiteriul l-a ales pe László Tőkés ca preot definitiv, dar trebuia confirmat şi de episcopul Papp. Acesta nu a dat confirmarea. Era de altfel o politică a episcopului de a nu confirma pe post preoţii, mulţi preoţi din episcopie erau în situaţia asta [observaţia martorului corespunde cu ceea ce László Tőkés însuşi scrie în cartea "Asediul Timişoarei", [6] - pag. 24, anume că 70% dintre parohii aveau doar pastori substituţi]. Cît timp nu erau confirmaţi, preoţii puteau fi mutaţi cînd şi unde voia episcopul. După confirmare, episcopul nu mai putea muta preotul.
Din 1987, după moartea lui Peuker, la fiecare şedinţă a presbiteriului se ridica problema definitivării lui László Tőkés ca preot paroh. Aceste şedinţe aveau loc aproximativ lunar. De fiecare dată, László trimitea extrasele din procesul verbal al şedinţei la episcopie. Ştiu că au fost şi delegaţii la episcop pentru definitivarea lui László. Episcopul ori nu-i primea, ori dădea răspunsuri negative.
Cred că prin 1987, nu ştiu precis, la o şedinţă a preoţilor la Arad (unde era protopopiatul), Tőkés a luat atitudine împotriva aşa-zisei sistematizări a satelor.
În 1989 episcopul nu-l mai recunoştea pe László ca preot de Timişoara (îl mutase la Mineu) şi trimitea alţi preoţi să ţină slujbele de duminică, însă aceştia nu erau primiţi de enoriaşi şi presbiteriu. De pildă, odată protopopul Kovács a vrut să ţină slujba în locul lui László. Acesta însă a intrat în biserică cu vreo 2 minute mai repede şi lumea începuse să cînte. Cînd a intrat şi protopopul, îmbrăcat în sutană ca pentru slujbă, lumea parcă mai apăsat a cîntat, dîndu-i de înţeles că nu e bine primit. Protopopul a intrat, s-a rugat puţin în tăcere, apoi a plecat.
De prin septembrie 1989 era sesizabilă prezenţa securiştilor în jurul parohiei. În 15 septembrie, începînd anul şcolar şi cumpărînd flori pentru profesoare, în spatele meu un securist mă urmărea dacă nu transmit scrisori florăresei - ei nu ştiau cum izbuteşte Tőkés să trimeată informaţii în străinătate.
Era o senzaţie ciudată să privesc împreună cu László Tőkés emisiunea Panorama a televiziunii maghiare, unde se transmitea interviul dat de Tőkés, în timp ce clădirea era înconjurată de securişti care se chinuiau să afle cum izbuteşte Tőkés să dea interviuri mass-mediei maghiare. După revoluţie am aflat că videocamera cu care a fost filmat stătea permanent în clădire, reporterii veneau fără aparatură, astfel încît securiştii să nu-şi dea seamă ce scop au. Ca să poată intra în clădire, uneori vizitatorii lui László spuneau că merg la mine. Atunci erau lăsaţi să intre, cei care păzeau clădirea aveau încredere în mine. [adăugăm la cele spuse de martor faptul că, chiar dacă intrarea în locuinţa lui Tőkés era supravegheată, exista o uşă care dădea spre subsol care n-a fost niciodată supravegheată]. Deasemeni, vizitatorii mai puteau intra duminica, împreună cu mulţimea care venea la biserică pentru slujbă.
Am fost deseori chemat la Securitate, să mă întrebe ce se întîmplă. Apoi îi mărturiseam aceasta lui László Tőkés.
La Securitate, încercam să-l protejez pe László Tőkés, creînd impresia interlocutorilor că acesta este sub protecţie înaltă. Cînd preşedintele american Reagan a făcut o vizită în Ungaria, ştiam că în aceeaşi perioadă fratele lui Tőkés din Canada merge şi el în Ungaria. Le-am spus securiştilor "Reagan călătoreşte în acelaşi avion cu fratele lui Tőkés, iar pe drum discută despre situaţia lui László Tőkés". S-au uitat miraţi la mine, dar n-au consemnat asta. De la televiziunea maghiară aflasem că şeful KGB, Kriucikov, fusese în 1956 în Ungaria (colaborase cu Iuri Andropov) şi cunoştea limba maghiară. Am spus la Securitate "vedeţi că Kriucikov direct în limba maghiară citeşte rapoartele despre Tőkés".
Cînd presiunea asupra lui Tőkés sporise, nu mai primea salar, geamurile locuinţei fuseseră sparte, fusese atacat de 3 inşi mascaţi în locuinţă, eu i-am spus lui Tőkés ce-ar fi dacă am negocia o mutare mai favorabilă, adică nu la Mineu ci într-o localitate mai mare, astfel încît Tőkés să plece cu fruntea sus. László a spus să încercăm să vedem ce se poate.
Securitatea m-a contactat şi am întrebat securistul dacă n-ar fi o posibilitate să fie mutat Tőkés într-o localitate mai mare. Securistul a spus că va transmite această propunere, dar nu ştie unde se iau hotărîrile, ori la procurorul general ori la şeful statului. Nu am primit răspuns la această încercare de negociere.
După ce László nu mai primea salar, a venit la el un preot din Ungaria care i-a spus că a făcut colectă pentru el, cunoscîndu-i situaţia, şi i-a dat 20000 lei cerîndu-i o confirmare scrisă de primire a banilor. La scurt timp a venit un poliţist cu biletul iscălit de Tőkés spunînd că l-au găsit în buzunarul unui cetăţean străin care se întorcea acasă şi dacă recunoaşte semnătura, să aleagă: fie era vorba de banii bisericii pe care şi i-a însuşit, pedeapsă pentru delapidare; fie a primit banii pentru mesajele trimise în străinătate, pedeapsă pentru spionaj. Eu am vorbit despre acest subiect cu un procuror, care m-a sfătuit ca Tőkés să nu recunoască nimic.
Unul din colaboratorii lui László Tőkés era Újvárossy Ernő. Acesta ajuta la amenajarea bisericii, fiind inginer constructor cu practică în marile şantiere socialiste.
Tőkés mi-a povestit că Securitatea i-ar fi cerut lui Újvárossy să aducă materiale fără acte legale la biserică, pentru ca apoi Tőkés să fie acuzat că lucrează cu materiale fără provenienţă legală. Újvárossy însă nu s-a conformat şi a adus numai materiale cu acte în regulă. La scurt timp Újvárossy a dispărut, fiind găsit mort în Pădurea Verde. Am auzit că şi tînărul care a găsit cadavrul, inginer la UMT, a dispărut mai apoi. Deasemeni, am auzit că un prieten al lui Újvárossy, Toszo Árpád, care a lucrat cu acesta la amenajarea spaţiilor bisericii, prin 1990-1991 a suferit o fractură craniană şi a murit după cîteva luni de agonie. În timpul agoniei, într-un moment de luciditate, Toszo a spus că, invitat fiind la o cafea, a fost lovit în cap de o femeie.
Episcopia a deschis proces pentru evacuarea lui Tőkés. În acea perioadă fiind la serviciu am fost chemat la conducere, eu împreună cu László Teleki (şi dînsul membru în presbiteriu) şi ni s-a comunicat că trebuie să ne prezentăm la o şedinţă a presbiteriului şi să avem grijă ce facem acolo. Eu ştiam că e vorba de o şedinţă de mazilire a lui Tőkés. I-am spus şi lui László Tőkés ce se pregăteşte. La sugestia lui mi-am dat demisia din presbiteriu. Am scris demisia şi în numele lui Teleki, care nu avea cum ajunge la biserică, aceasta fiind înconjurată de poliţie.
În ziua cînd trebuia să aibe loc şedinţa cadrele medicale m-au anunţat că Securitatea aşteaptă să plecăm la şedinţa anunţată. Şi soţia, care lucra cu mine, a fost chemată la conducere ca să mă convingă să plec. Eu am spus că nu pot pleca în timpul serviciului.
La chemări repetate, împreună cu Teleki m-am dus la directoare, care primise de la Spitalul Judeţean telefon să ne ducă acolo. Am ajuns la Spitalul Judeţean, unde ni s-a pus în vedere să mergem la şedinţă, dacă nu, să ne întoarcem să ne predea carnetele de muncă. Eu am spus că noi ne-am dat demisia din presbiteriu, dar n-au vrut să ţină seama de asta.
Am ajuns la biserică cu 1 oră şi un sfert întîrziere, şedinţa deja se terminase, lumea tocmai pleca dar fost întoarsă. Ni s-a citit procesul verbal cu hotărîrea împotriva lui Tőkés luată şi ne-au pus să semnăm. Şedinţa se ţinuse pe hol, căci Tőkés n-a deschis uşa parohiei.
În 1989 citind Biblia mi-a sărit în ochi pasajul din Leviticul 25, 10: "Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie". Căzîndu-mi în mînă Revista Cultului Mozaic, la care biserica era abonată, am văzut că anul 1989 corespunde anului evreiesc 5750, deci poate fi considerat "an al cincizecilea", în care se vesteşte slobozenia. Anul evreiesc începe în septembrie, chiar în ziua respectivă Ungaria a deschis graniţa cu Austria pentru est-germanii care nu voiau să se întoarcă acasă. De aceea în această perioadă eram ferm convins că e aproape şi clipa "slobozeniei" noastre.
Duminică 10 decembrie 1989, Tőkés, care primise de la Judecătorie somaţia de evacuare, a anunţat enoriaşii că cine vrea să vadă cum este evacuat un preot reformat să vină vineri în faţa bisericii.
Pe data de 11 l-am dus pe Tőkés la o înmormîntare. El mi-a spus atunci că în cursul zilei fusese chemat la responsabilul cu cultele de la Consiliul Judeţean PCR, care i-a spus următoarele: "nu vineri veţi fi evacuat, nu sîmbătă, duminică vă veţi ţine slujba, eventual luni". Ştiu că luni trebuia să plece Ceauşescu în Iran.
Precum se ştie, evacuarea a avut totuşi loc în noaptea de sîmbătă spre duminică. Eu am auzit zgomote, spargerea uşilor, n-am văzut prea multe căci cînd am deschis geamul să mă uit un individ mi-a făcut semn să-l închid. László îmi dăduse trei dosare cu acte, într-o plasă, ca să le păstrez, spunîndu-mi "acestea dovedesc nevinovăţia mea". Mi-a fost frică să nu se găsească dosarele la mine la o eventuală percheziţie, de aia le-am dus în pod (care era comun pentru toate apartamentele), apoi am ars pantofii cu care fusesem ca să nu fie nici o urmă prin care să se cunoască că eu am dus dosarele în pod. După revoluţie i-am înapoiat lui László dosarele, şi ştiu că actele de acolo au stat la baza cărţii lui László Tőkés "Asediul Timişoarei".
17 şi 20 septembrie 2001
"L-am cunoscut pe László Tőkés după mutarea acestuia la Timişoara. Eu locuiesc în clădirea bisericii reformate. În primele luni, cînd soţia lui László încă nu venise de la Dej, deseori era invitatul nostru la masă.
Preotul paroh Leo Peuker, după prezentarea lui Tőkés, m-a tras deoparte şi mi-a atras atenţia că Tőkés are activitate antistatală, iar acum a fost mutat disciplinar la Timişoara, el avînd sarcina să-l supravegheze.
Avînd deseori discuţii cu Tőkés, i-am comunicat şi ceea ce mi-a spus bătrînul Peuker despre el. László mi-a mărturisit că a avut probleme cu autorităţile încă de cînd terminase teologia. În lucrarea de diplomă a citat un pasaj din Biblie în care se pomeneşte de "altă ţară" pe care Dumnezeu o dă oamenilor - de fapt împărăţia cerească - dar pasajul putea fi interpretat tendenţios.
Cînd László a ajuns preot la Dej s-a confruntat cu faptul că mulţi părinţi unguri erau nehotărîţi unde să-şi dea copiii la şcoală - la secţia română sau maghiară. Atunci, cu un grup de tineri, a copiat din Constituţie drepturile minorităţilor şi a trimis prin poştă pasajele respective familiilor ungureşti (alese din cartea de telefon).
Tot la Dej s-a ocupat intens cu tineretul, ţinînd cercuri literare. Acolo se recitau de pildă poezii naţionale româneşti de Octavian Goga, dar traduse în limba maghiară acestea deveneau poezii naţionale maghiare.
Astfel, László a intrat în vizorul Securităţii şi a fost exclus din rîndul preoţilor de către episcopul din Cluj. Tot atunci a fost pensionat tatăl lui László, Istvan Tőkés, care era profesor de teologie şi adjunct de episcop.
După aceasta, László a trimis scrisori la Uniunea Mondială Reformată, ceea ce a făcut autorităţile să-l reaccepte în preoţie, fiind mutat la Timişoara.
Peuker îl cam marginaliza pe László Tőkés, nu prea îl lăsa să predice. László a scris scrisori către episcopul Papp arătînd neregulile pe care le constata la Timişoara.
Leo Peuker a mers la o înmormîntare pe timp urît (nu voia să-l trimită pe László Tőkés) şi acolo i s-a făcut rău, fiind dus la spital. În scurt timp a murit. Astfel, parohia a rămas în grija lui László Tőkés.
După aceasta am fost ales şi eu printre presbiteri. Şi pe vremea lui Ceauşescu, alegerile de presbiteri se făceau democratic.
Presbiteriul l-a ales pe László Tőkés ca preot definitiv, dar trebuia confirmat şi de episcopul Papp. Acesta nu a dat confirmarea. Era de altfel o politică a episcopului de a nu confirma pe post preoţii, mulţi preoţi din episcopie erau în situaţia asta [observaţia martorului corespunde cu ceea ce László Tőkés însuşi scrie în cartea "Asediul Timişoarei", [6] - pag. 24, anume că 70% dintre parohii aveau doar pastori substituţi]. Cît timp nu erau confirmaţi, preoţii puteau fi mutaţi cînd şi unde voia episcopul. După confirmare, episcopul nu mai putea muta preotul.
Din 1987, după moartea lui Peuker, la fiecare şedinţă a presbiteriului se ridica problema definitivării lui László Tőkés ca preot paroh. Aceste şedinţe aveau loc aproximativ lunar. De fiecare dată, László trimitea extrasele din procesul verbal al şedinţei la episcopie. Ştiu că au fost şi delegaţii la episcop pentru definitivarea lui László. Episcopul ori nu-i primea, ori dădea răspunsuri negative.
Cred că prin 1987, nu ştiu precis, la o şedinţă a preoţilor la Arad (unde era protopopiatul), Tőkés a luat atitudine împotriva aşa-zisei sistematizări a satelor.
În 1989 episcopul nu-l mai recunoştea pe László ca preot de Timişoara (îl mutase la Mineu) şi trimitea alţi preoţi să ţină slujbele de duminică, însă aceştia nu erau primiţi de enoriaşi şi presbiteriu. De pildă, odată protopopul Kovács a vrut să ţină slujba în locul lui László. Acesta însă a intrat în biserică cu vreo 2 minute mai repede şi lumea începuse să cînte. Cînd a intrat şi protopopul, îmbrăcat în sutană ca pentru slujbă, lumea parcă mai apăsat a cîntat, dîndu-i de înţeles că nu e bine primit. Protopopul a intrat, s-a rugat puţin în tăcere, apoi a plecat.
De prin septembrie 1989 era sesizabilă prezenţa securiştilor în jurul parohiei. În 15 septembrie, începînd anul şcolar şi cumpărînd flori pentru profesoare, în spatele meu un securist mă urmărea dacă nu transmit scrisori florăresei - ei nu ştiau cum izbuteşte Tőkés să trimeată informaţii în străinătate.
Era o senzaţie ciudată să privesc împreună cu László Tőkés emisiunea Panorama a televiziunii maghiare, unde se transmitea interviul dat de Tőkés, în timp ce clădirea era înconjurată de securişti care se chinuiau să afle cum izbuteşte Tőkés să dea interviuri mass-mediei maghiare. După revoluţie am aflat că videocamera cu care a fost filmat stătea permanent în clădire, reporterii veneau fără aparatură, astfel încît securiştii să nu-şi dea seamă ce scop au. Ca să poată intra în clădire, uneori vizitatorii lui László spuneau că merg la mine. Atunci erau lăsaţi să intre, cei care păzeau clădirea aveau încredere în mine. [adăugăm la cele spuse de martor faptul că, chiar dacă intrarea în locuinţa lui Tőkés era supravegheată, exista o uşă care dădea spre subsol care n-a fost niciodată supravegheată]. Deasemeni, vizitatorii mai puteau intra duminica, împreună cu mulţimea care venea la biserică pentru slujbă.
Am fost deseori chemat la Securitate, să mă întrebe ce se întîmplă. Apoi îi mărturiseam aceasta lui László Tőkés.
La Securitate, încercam să-l protejez pe László Tőkés, creînd impresia interlocutorilor că acesta este sub protecţie înaltă. Cînd preşedintele american Reagan a făcut o vizită în Ungaria, ştiam că în aceeaşi perioadă fratele lui Tőkés din Canada merge şi el în Ungaria. Le-am spus securiştilor "Reagan călătoreşte în acelaşi avion cu fratele lui Tőkés, iar pe drum discută despre situaţia lui László Tőkés". S-au uitat miraţi la mine, dar n-au consemnat asta. De la televiziunea maghiară aflasem că şeful KGB, Kriucikov, fusese în 1956 în Ungaria (colaborase cu Iuri Andropov) şi cunoştea limba maghiară. Am spus la Securitate "vedeţi că Kriucikov direct în limba maghiară citeşte rapoartele despre Tőkés".
Cînd presiunea asupra lui Tőkés sporise, nu mai primea salar, geamurile locuinţei fuseseră sparte, fusese atacat de 3 inşi mascaţi în locuinţă, eu i-am spus lui Tőkés ce-ar fi dacă am negocia o mutare mai favorabilă, adică nu la Mineu ci într-o localitate mai mare, astfel încît Tőkés să plece cu fruntea sus. László a spus să încercăm să vedem ce se poate.
Securitatea m-a contactat şi am întrebat securistul dacă n-ar fi o posibilitate să fie mutat Tőkés într-o localitate mai mare. Securistul a spus că va transmite această propunere, dar nu ştie unde se iau hotărîrile, ori la procurorul general ori la şeful statului. Nu am primit răspuns la această încercare de negociere.
După ce László nu mai primea salar, a venit la el un preot din Ungaria care i-a spus că a făcut colectă pentru el, cunoscîndu-i situaţia, şi i-a dat 20000 lei cerîndu-i o confirmare scrisă de primire a banilor. La scurt timp a venit un poliţist cu biletul iscălit de Tőkés spunînd că l-au găsit în buzunarul unui cetăţean străin care se întorcea acasă şi dacă recunoaşte semnătura, să aleagă: fie era vorba de banii bisericii pe care şi i-a însuşit, pedeapsă pentru delapidare; fie a primit banii pentru mesajele trimise în străinătate, pedeapsă pentru spionaj. Eu am vorbit despre acest subiect cu un procuror, care m-a sfătuit ca Tőkés să nu recunoască nimic.
Unul din colaboratorii lui László Tőkés era Újvárossy Ernő. Acesta ajuta la amenajarea bisericii, fiind inginer constructor cu practică în marile şantiere socialiste.
Tőkés mi-a povestit că Securitatea i-ar fi cerut lui Újvárossy să aducă materiale fără acte legale la biserică, pentru ca apoi Tőkés să fie acuzat că lucrează cu materiale fără provenienţă legală. Újvárossy însă nu s-a conformat şi a adus numai materiale cu acte în regulă. La scurt timp Újvárossy a dispărut, fiind găsit mort în Pădurea Verde. Am auzit că şi tînărul care a găsit cadavrul, inginer la UMT, a dispărut mai apoi. Deasemeni, am auzit că un prieten al lui Újvárossy, Toszo Árpád, care a lucrat cu acesta la amenajarea spaţiilor bisericii, prin 1990-1991 a suferit o fractură craniană şi a murit după cîteva luni de agonie. În timpul agoniei, într-un moment de luciditate, Toszo a spus că, invitat fiind la o cafea, a fost lovit în cap de o femeie.
Episcopia a deschis proces pentru evacuarea lui Tőkés. În acea perioadă fiind la serviciu am fost chemat la conducere, eu împreună cu László Teleki (şi dînsul membru în presbiteriu) şi ni s-a comunicat că trebuie să ne prezentăm la o şedinţă a presbiteriului şi să avem grijă ce facem acolo. Eu ştiam că e vorba de o şedinţă de mazilire a lui Tőkés. I-am spus şi lui László Tőkés ce se pregăteşte. La sugestia lui mi-am dat demisia din presbiteriu. Am scris demisia şi în numele lui Teleki, care nu avea cum ajunge la biserică, aceasta fiind înconjurată de poliţie.
În ziua cînd trebuia să aibe loc şedinţa cadrele medicale m-au anunţat că Securitatea aşteaptă să plecăm la şedinţa anunţată. Şi soţia, care lucra cu mine, a fost chemată la conducere ca să mă convingă să plec. Eu am spus că nu pot pleca în timpul serviciului.
La chemări repetate, împreună cu Teleki m-am dus la directoare, care primise de la Spitalul Judeţean telefon să ne ducă acolo. Am ajuns la Spitalul Judeţean, unde ni s-a pus în vedere să mergem la şedinţă, dacă nu, să ne întoarcem să ne predea carnetele de muncă. Eu am spus că noi ne-am dat demisia din presbiteriu, dar n-au vrut să ţină seama de asta.
Am ajuns la biserică cu 1 oră şi un sfert întîrziere, şedinţa deja se terminase, lumea tocmai pleca dar fost întoarsă. Ni s-a citit procesul verbal cu hotărîrea împotriva lui Tőkés luată şi ne-au pus să semnăm. Şedinţa se ţinuse pe hol, căci Tőkés n-a deschis uşa parohiei.
În 1989 citind Biblia mi-a sărit în ochi pasajul din Leviticul 25, 10: "Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie". Căzîndu-mi în mînă Revista Cultului Mozaic, la care biserica era abonată, am văzut că anul 1989 corespunde anului evreiesc 5750, deci poate fi considerat "an al cincizecilea", în care se vesteşte slobozenia. Anul evreiesc începe în septembrie, chiar în ziua respectivă Ungaria a deschis graniţa cu Austria pentru est-germanii care nu voiau să se întoarcă acasă. De aceea în această perioadă eram ferm convins că e aproape şi clipa "slobozeniei" noastre.
Duminică 10 decembrie 1989, Tőkés, care primise de la Judecătorie somaţia de evacuare, a anunţat enoriaşii că cine vrea să vadă cum este evacuat un preot reformat să vină vineri în faţa bisericii.
Pe data de 11 l-am dus pe Tőkés la o înmormîntare. El mi-a spus atunci că în cursul zilei fusese chemat la responsabilul cu cultele de la Consiliul Judeţean PCR, care i-a spus următoarele: "nu vineri veţi fi evacuat, nu sîmbătă, duminică vă veţi ţine slujba, eventual luni". Ştiu că luni trebuia să plece Ceauşescu în Iran.
Precum se ştie, evacuarea a avut totuşi loc în noaptea de sîmbătă spre duminică. Eu am auzit zgomote, spargerea uşilor, n-am văzut prea multe căci cînd am deschis geamul să mă uit un individ mi-a făcut semn să-l închid. László îmi dăduse trei dosare cu acte, într-o plasă, ca să le păstrez, spunîndu-mi "acestea dovedesc nevinovăţia mea". Mi-a fost frică să nu se găsească dosarele la mine la o eventuală percheziţie, de aia le-am dus în pod (care era comun pentru toate apartamentele), apoi am ars pantofii cu care fusesem ca să nu fie nici o urmă prin care să se cunoască că eu am dus dosarele în pod. După revoluţie i-am înapoiat lui László dosarele, şi ştiu că actele de acolo au stat la baza cărţii lui László Tőkés "Asediul Timişoarei".
17 şi 20 septembrie 2001
vineri, 7 martie 2008
Filmul indecent cu profesoara universitara Angela Repanovici din Brasov
Filmuletul a fost postat pe youtube (retras ulterior) şi a fost prezentat si pe Realitatea TV. Cei care doresc sa vada lenjeria intima a profesoarei sa dea click http://uk.youtube.com/watch?v=yB6xsojeTzw
C.V. Angela Repanovici, de pe site-ul locului ei de munca:
N. 23 mai 1965, Braşov
Preşedintele Comisiei Naţionale a Bibliotecilor (2006 - )
Director al Bibliotecii Universităţii "Transilvania" din Braşov (2001 - )
Absolventă a Facultăţii de Mecanică, Universitatea "Transilvania" din Braşov (1988)
Profesor universitar, Facultatea de Inginerie Mecanică, Catedra de Mecanică Fină şi Mecatronică, şi Facultatea de Litere, specializarea Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, Universitatea "Transilvania" din Braşov (din 2005, coordonator, specializarea Ştiinţa Informării şi Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere, IDD)
Doctor în ştiinţe tehnice (1999)
Formator programe Leonardo da Vinci - RO/2004/91017/EX (2004) şi RO/2005/95006/EX (2006)
Iniţiator şi organizator al Conferinţelor Internaţionale în domeniul Biblioteconomiei şi Ştiinţei
Informării BIBLIO-BRAŞOV (2002- )
Membru al Consiliului Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ (2006- )
Membru al Consiliului de conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţământ-România (ABIR)
Membru al ABIR, EAHIL (European Association for Health Information and Libraries), AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România), AER (Asociaţia Editorilor din România), (SRMTA ( Societatea Română de Mecanică Teoretică şi Aplicată), ABI ( American Biografical Institute), SROMECA ( Societatea Română de Mecatronică)
Membru al colegiului de redacţie al Bulletin of Transilvania University of Braşov, Series A (ISSN 1223-964X)
Autor: Cărţi, articole şi cursuri universitare în domeniul tehnic şi în domeniul biblioteconomiei publicate în ţară şi străinătate
Comunicări susţinute în cadrul unor manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.
1 brevet de invenţie
Cărţi în domeniul biblioteconomiei şi al ştiinţelor informării publicate în perioada 2001-2006:
GARNES, Kari; LANDOY, Ane; REPANOVICI, Angela. Aspects of the Digital Library. Laksevag: Alvheim & Eide Akademisk Forlag, 2006. ISBN 82-90359-76-4
REPANOVICI, Angela; BARNA, Andrei. Exploatation des ressources informationelles dans la societe du savoir. Chişinău: Editura U.T.M., 2006. ISBN 978-9975-9853-8-3
REPANOVICI, Angela; MAILAT, Gabriela; POP, Corina; LATEŞ, Magdalena. Catalog carte veche şi rară la Biblioteca Universităţii "Transilvania" din Braşov. Editura Universităţii "Transilvania", 2005.760 p. ISBN 973-635-494-6.
REPANOVICI, A.; LATEŞ, M. Tehnici de documentare tradiţională. Aplicaţii în mecanica fină. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2003, ISBN 973-635-128-9
RADU, M.; REPANOVICI, A. O istorie a tiparului şi a tipăriturilor. Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2002, ISBN 973-635-084-3
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.2: New technology of communication and information. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.2 ISBN 973-635-057-6
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.1: Traditional Documentation. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.1 ISBN 973-635-056-8
REPANOVICI, A. Informaţia ştiinţifică. Tehnici de documentare. Editura INFOMARKET Braşov, 2000, ISBN 973-8204-04-6, 192 p.ALEXANDRU, C., REPANOVICI, A.. Bazele utilizării calculatoarelor, în inginerie, în biblioteconomie. Editura INFOMARKET, Braşov, 2000, ISBN 973-99827-1-9; 262 p.
C.V. Angela Repanovici, de pe site-ul locului ei de munca:
N. 23 mai 1965, Braşov
Preşedintele Comisiei Naţionale a Bibliotecilor (2006 - )
Director al Bibliotecii Universităţii "Transilvania" din Braşov (2001 - )
Absolventă a Facultăţii de Mecanică, Universitatea "Transilvania" din Braşov (1988)
Profesor universitar, Facultatea de Inginerie Mecanică, Catedra de Mecanică Fină şi Mecatronică, şi Facultatea de Litere, specializarea Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, Universitatea "Transilvania" din Braşov (din 2005, coordonator, specializarea Ştiinţa Informării şi Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere, IDD)
Doctor în ştiinţe tehnice (1999)
Formator programe Leonardo da Vinci - RO/2004/91017/EX (2004) şi RO/2005/95006/EX (2006)
Iniţiator şi organizator al Conferinţelor Internaţionale în domeniul Biblioteconomiei şi Ştiinţei
Informării BIBLIO-BRAŞOV (2002- )
Membru al Consiliului Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ (2006- )
Membru al Consiliului de conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţământ-România (ABIR)
Membru al ABIR, EAHIL (European Association for Health Information and Libraries), AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România), AER (Asociaţia Editorilor din România), (SRMTA ( Societatea Română de Mecanică Teoretică şi Aplicată), ABI ( American Biografical Institute), SROMECA ( Societatea Română de Mecatronică)
Membru al colegiului de redacţie al Bulletin of Transilvania University of Braşov, Series A (ISSN 1223-964X)
Autor: Cărţi, articole şi cursuri universitare în domeniul tehnic şi în domeniul biblioteconomiei publicate în ţară şi străinătate
Comunicări susţinute în cadrul unor manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.
1 brevet de invenţie
Cărţi în domeniul biblioteconomiei şi al ştiinţelor informării publicate în perioada 2001-2006:
GARNES, Kari; LANDOY, Ane; REPANOVICI, Angela. Aspects of the Digital Library. Laksevag: Alvheim & Eide Akademisk Forlag, 2006. ISBN 82-90359-76-4
REPANOVICI, Angela; BARNA, Andrei. Exploatation des ressources informationelles dans la societe du savoir. Chişinău: Editura U.T.M., 2006. ISBN 978-9975-9853-8-3
REPANOVICI, Angela; MAILAT, Gabriela; POP, Corina; LATEŞ, Magdalena. Catalog carte veche şi rară la Biblioteca Universităţii "Transilvania" din Braşov. Editura Universităţii "Transilvania", 2005.760 p. ISBN 973-635-494-6.
REPANOVICI, A.; LATEŞ, M. Tehnici de documentare tradiţională. Aplicaţii în mecanica fină. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2003, ISBN 973-635-128-9
RADU, M.; REPANOVICI, A. O istorie a tiparului şi a tipăriturilor. Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2002, ISBN 973-635-084-3
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.2: New technology of communication and information. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.2 ISBN 973-635-057-6
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.1: Traditional Documentation. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.1 ISBN 973-635-056-8
REPANOVICI, A. Informaţia ştiinţifică. Tehnici de documentare. Editura INFOMARKET Braşov, 2000, ISBN 973-8204-04-6, 192 p.ALEXANDRU, C., REPANOVICI, A.. Bazele utilizării calculatoarelor, în inginerie, în biblioteconomie. Editura INFOMARKET, Braşov, 2000, ISBN 973-99827-1-9; 262 p.
Popii ies la cules de voturi
Este hotărârea Sinodului BOR. Culesul o să fie posibil pentru funcţiile de consilieri locali. Ca indepentenţi. Politicienii tac de parcă ar avea gura plină. Cu ce vreţi. Tac oportunist. Nu-şi permit să deranjeze clericii în an electoral. Pe mine mă doare în paişpe şi zic că situaţia este un regres, cu dus-întors şi pentru biserică.
O să fie frumos să-l bag în mama lui pe popa-consilier, care închide ochii la o afacere a primăriei? Sau care a promis minţind că, dacă o să fie votat, îmi va asfalta strada?
Azi s-a decis să se întindă rahatul politicii pe sutane. La vedere, fără fereală.
Alexandru Petria
O să fie frumos să-l bag în mama lui pe popa-consilier, care închide ochii la o afacere a primăriei? Sau care a promis minţind că, dacă o să fie votat, îmi va asfalta strada?
Azi s-a decis să se întindă rahatul politicii pe sutane. La vedere, fără fereală.
Alexandru Petria
Ce vrei de ziua ta?
Nu ai stat niciodată să te gândeşti de două ori înainte să ceri anumite cadouri de ziua ta sau pur şi simplu de sărbători? Ceva mă face sa mă gândesc că răspunsul e "nu", deoarece nici eu nu am făcut-o. Până am cunoscut nişte adolescenţi care au privit altfel lucrurile. Şi-au imaginat cum ar fi să trăiască o zi ca şi cei care sunt total lipsiţi de aceste privilegii sau care nu se pot bucura de ele şi au realizat că nu ar rezista foarte usor. Mai apoi şi-au dat seama că dacă situaţia s-ar inversa probabil că aceştia nu ar profita din plin, cum facem noi zi de zi, ci ar cere doar strictul necesar. Încearcă şi tu în puţinul timp liber, fă ca şi cei din actuala clasă a VIII-a D de la Grigore Silaşi din Beclean! Maturizează-ţi această parte! Şi pentru că lor nu le-a plăcut ce şi-au închipuit, au încercat să îmbunătăţească puţin lucrurile, ca de Crăciun o parte din copiii cu dizabilităţi să primească mici cadouri, de care să se poată bucura împreună, în acelaşi timp învăţând unul de la celălalt. Pentru a strânge banii necesari, au fost ajutaţi de elevii din clasa a VII-a B, care s-au implicat doar din acest an, confecţionând împreună felicitări ale căror valoare era sursa lor de sponsorizare. Iar ca totul să iasă perfect, au apelat la diriginţi şi psihologul şcolii care au ajutat la organizarea acestui "proiect". Deşi pare incredibil, au reuşit! Fac asta de câţiva ani şi şi-au propus să îi înveţe pe cei din grupa de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Inclusivă, cei cărora le-au fost destinate cadourile, să facă felicitări. Un act de caritate venind din partea unor adolescenţi greu găseşti. De aceea mi-au atras atenţia. Eu, cel puţin, nu aş fi avut ideea şi nici ambiţia să încep o astfel de acţiune.
După toate astea, te mai poţi gândi ce vrei de ziua ta? Sau te face să te întrebi unde îţi este acel suflet bun cu care te tot mândreşti? Şi cum poţi să dovedeşti existenţa lui?
Bianca PETRIA, 14 ani
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, numărul februarie-martie)
După toate astea, te mai poţi gândi ce vrei de ziua ta? Sau te face să te întrebi unde îţi este acel suflet bun cu care te tot mândreşti? Şi cum poţi să dovedeşti existenţa lui?
Bianca PETRIA, 14 ani
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, numărul februarie-martie)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
