SCRISOARE CĂTRE MINISTRUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI, CRISTIAN ADOMNIŢEI
Teoria evoluţionistă şi abordările filosofice asupra religiei au fost eliminate din programa şcolilor publice româneşti
Domnule Ministru,
La sesizarea unor profesori am constatat ceea ce la o primă vedere părea de neconceput. Elevilor din România le este refuzat accesul la informaţii şi cunoştinţe esenţiale pe care sistemul de învăţământ public este obligat să le asigure, în caz contrar fiind afectat accesul lor la cultură, drept prevăzut de art 33 din Constituţie şi de Legea învăţământului.
Astfel, teoria evoluţiei speciilor şi a omului nu mai figurează nici în programa pentru bacalaureat, nici în programa curentă de biologie, fiind eliminate lecţiile de prezentare a acesteia. Nu numai programa postată pe site-ul www.edu.ro (clasele V – XII) confirmă acest lucru, dar şi manualele de biologie pe care le-am investigat şi care nu menţionează tema evoluţiei speciilor şi a omului ca temă sau lecţie distinctă.
De asemenea, este reprobabilă şi eliminarea temei „Dumnezeu” din programa şi manualele de Filosofie de clasa a XII-a, prin Ordinul ministrului educaţiei si cercetării nr. 5959 / 22.12.2006. În anii trecuţi, această temă figura în programa şi manualele de Filosofie de clasa a XII-a, elevii având ocazia să studieze atât diferite concepţii filosofice de inspiraţie religioasă precum cele ale lui Pascal sau Toma d’Aquino, cât şi perspective critice la adresa religiei, de genul celor formulate de filosofi precum Voltaire, Camus, Epicur sau Nietzsche.
Astăzi însă, elevii sunt privaţi, în învăţământul public din România, de orice fel de cunoştinţe şi abordări filosofice asupra unei teme de maxim interes pentru viziunea asupra lumii a fiecăruia dintre noi cum este tema „Dumnezeu”. Astfel că singura perspectivă asupra acestei teme este cea asimilată de elevi în cei 12 ani de religie predată în şcolile publice în mod confesional.
Domnule Ministru, această stare de lucruri trebuie remediată neîntârziat întrucât reprezintă o totală abdicare a învăţământului românesc de la misiunea şi raţiunile sale fundamentale şi o trădare revoltătoare a intereselor educaţionale ale elevilor din România.
Vă cerem, domnule ministru, să dispuneţi de urgenţă reintroducerea, la materia Biologie, a unui capitol sau a unor lecţii privind teoria evoluţiei speciilor şi a omului în programa unuia dintre anii de liceu, în cel de-al doilea trimestru al acestui an şcolar, 2007/2008. De asemenea, vă cerem să reintroduceţi tema „Dumnezeu” în programa de Filosofie pentru clasa a XII-a, urmând ca aceasta să fie studiată încă din trimestrul al doilea al acestui an şcolar. Ambele teme, dată fiind importanţa lor pentru cele două discipline, vor trebui să figureze şi în programa de bacalaureat pentru vara lui 2008.
În caz contrar, domnule Ministru, vom uza de toate căile legale pentru îndreptarea acestei situaţii şi vom semnala instituţiilor europene această extrem de gravă derivă a învăţământului românesc.
De asemenea, vom organiza o acţiune de protest miercuri, 24 octombrie a.c., ora 16.30, în Piaţa Universităţii (pe platoul din faţa Teatrului Naţional), unde „Elevii şi studenţii vor fi întemniţaţi în Catedrala Bântuirii Neamului”.
Pentru organizarea acţiunii de protest avem nevoie de voluntari! Dacă doriţi să vă implicaţi în organizarea evenimentului trimiteţi un e-mail la libertatea_de_constiinta@yahoo.com
Contact:
Emil Moise - Preşedintele Consiliului Director - 0747.034.431, emfilia@yahoo.com
Remus Cernea - Director executiv - 0727.583.594, tualegi.eu@gmail.com
joi, 11 octombrie 2007
Mă bucur că mai sunt Oameni sau cum a fost ajutată o feţiţă să ajungă la un concurs internaţional de şah
Radu Gonciar a postat ieri pe blogul său:
"gens una sumus...
...suntem o familie, este deviza Federaţiei Internaţionale de Şah.
Nu este obiceiul meu să preiau ştiri fără să le comentez, totuşi fac o excepţie cu această ştire din Evenimentul de Botoşani. E vorba despre o fetiţă cu o inteligenţă ieşită din comun, în vârstă de numai 8 ani, elevă la şcoala unde lucrez. Ea este deja înscrisă la Campionatul European (e o inadvertenţă în articol) de Şah din Georgia, ce se va desfăşura între 12 şi 23 octombrie, dar nu are cu ce să meargă acolo! Poate există oameni care citesc asta şi vor să contribuie. E vorba de 100 de milioane de lei (vechi).
«Iarina Dumitras are doar opt ani. S-a calificat la Campionatul mondial de sah de la Batumi, in Georgia. Dar, pentru a participa la competitie, are nevoie de 100 de milioane de lei, pana pe data de 10 octombrie, bani necesari pentru transport si cazare. Colegii i-au sarit in ajutor, dar si reprezentantul unei firme, impresionat in urma articolului aparut in cotidianul nostru.
Miracolele se implinesc uneori, dar numai cu ajutorul oamenilor cu suflet mare! Mai sunt la dispozitie doua saptamani pentru a strange suma de o suta de milioane de lei, necesara deplasarii micutei vicecampioane a Romaniei la Campionatul Mondial de sah de la Batumi, Georgia. Pana in prezent, s-a strans jumatate de suma. Eforturile invatatoarei fetitei au fost rasplatite, cu ajutorul comitetului de parinti, in liceul unde invata Iarina lansandu-se o campanie de sprijinire materiala pentru strangerea de fonduri, la care deja s-au angajat parinti cu dare de mana sa contribuie cu sume in limita posibilitatilor financiare. „La nivelul clasei, avem promisiunea parintilor de a strange cinci milioane, iar cadrele profesorale au prezentat situatia fetitei si altor parinti, ai caror copii invata la alte clase. Cel mai mult s-a implicat matusa Iarinei, care a venit din Iasi cu o suma mare. Momentan s-au strans in jur de 40 de milioane si luptam pana in ultima clipa sa completam suma", a declarat Eugenia Mustata, invatatoarea Iarinei, de la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga" Botosani.
Oameni impresionati in urma articolului din ziar
Palatul Copiilor, pe de alta parte, a incheiat un contract de sponsorizare cu o societate comerciala din Botosani. „Administratorul firmei s-a hotarat sa sponsorizeze fetita cu zece milioane, in urma aparitiei articolului in ziar, fiindca a fost impresionat de situatia materiala a Iarinei si ambitia ei de a ajunge la cel mai important concurs pentru a castiga o noua medalie", declara Silvia Diaconu, profesoara cercului de sah de la Palatul Copiilor. Timpul se scurge, dar Iarina nu si-a pierdut speranta. Ea considera ca „oamenii din Botosani sunt generosi" si tocmai de aceea e hotarata sa castige, pentru a nu-i dezamagi pe cei care au sprijinit-o.
Bani pentru medicamentele bunicului
Pentru ca situatia materiala este mai deosebita, fetita si-a propus sa castige cat mai multe concursuri, iar banii nu-si doreste sa-i investeasca in scopuri personale, din contra, sa-i rasplateasca pe cei care au sustinut-o: „Iarina este un copil foarte sensibil, cu o inima mare. Din sumele pe care le-a castigat pana acum, a cumparat bomboane pentru colegi, dar si medicamente pentru bunicul ei. Este sociabila, iar rezultatele la scoala sunt impecabile si merita sa ajunga departe", declara Eugenia Musteata, invatatoarea fetitei.
Vis grandios, bani putini
Palatul Copiilor face un apel la inimile botosanenilor pentru a ajuta vicecampioana la sah si, totodata, mandria Botosaniului, contribuind cu sume minime, destinate transportului si cazarii. Asociatia Judeteana de Sah va incheia un contract de sponsorizare cu persoanele interesate si dispuse sa infaptuiasca un gest nobil. In schimb, vor primi chitante cu care se vor prezenta la Finante in vederea reducerii taxei de 16%, pe care o platesc la stat. Platile se pot efectua in doua moduri: direct, luand legatura cu Silvia Diaconu, profesoara Cercului de Sah al Palatului Copiilor, sau depunand banii in contul IBAN al Asociatiei Judetene de sah Botosani, deschis la BCR: RO56RNCB0041041201600001.»"
Apelul emis de Radu a fost recepţionat de mai mulţi bloggeri care până azi au strâns pentru fetiţă o sumă nu de lepădat. Un asemenea act de solidaritate şi mobilizare, mai rar. Să le dea Dumnezeu sănătate tuturor. Filmul acţiunii îl găsiţi mai jos
http://andreanum.wordpress.com/2007/10/10/un-premiu-pentru-bunicul-meu/#comments
http://andreanum.wordpress.com/2007/10/11/iti-tinem-pumnii-iarina/#comments
"gens una sumus...
...suntem o familie, este deviza Federaţiei Internaţionale de Şah.
Nu este obiceiul meu să preiau ştiri fără să le comentez, totuşi fac o excepţie cu această ştire din Evenimentul de Botoşani. E vorba despre o fetiţă cu o inteligenţă ieşită din comun, în vârstă de numai 8 ani, elevă la şcoala unde lucrez. Ea este deja înscrisă la Campionatul European (e o inadvertenţă în articol) de Şah din Georgia, ce se va desfăşura între 12 şi 23 octombrie, dar nu are cu ce să meargă acolo! Poate există oameni care citesc asta şi vor să contribuie. E vorba de 100 de milioane de lei (vechi).
«Iarina Dumitras are doar opt ani. S-a calificat la Campionatul mondial de sah de la Batumi, in Georgia. Dar, pentru a participa la competitie, are nevoie de 100 de milioane de lei, pana pe data de 10 octombrie, bani necesari pentru transport si cazare. Colegii i-au sarit in ajutor, dar si reprezentantul unei firme, impresionat in urma articolului aparut in cotidianul nostru.
Miracolele se implinesc uneori, dar numai cu ajutorul oamenilor cu suflet mare! Mai sunt la dispozitie doua saptamani pentru a strange suma de o suta de milioane de lei, necesara deplasarii micutei vicecampioane a Romaniei la Campionatul Mondial de sah de la Batumi, Georgia. Pana in prezent, s-a strans jumatate de suma. Eforturile invatatoarei fetitei au fost rasplatite, cu ajutorul comitetului de parinti, in liceul unde invata Iarina lansandu-se o campanie de sprijinire materiala pentru strangerea de fonduri, la care deja s-au angajat parinti cu dare de mana sa contribuie cu sume in limita posibilitatilor financiare. „La nivelul clasei, avem promisiunea parintilor de a strange cinci milioane, iar cadrele profesorale au prezentat situatia fetitei si altor parinti, ai caror copii invata la alte clase. Cel mai mult s-a implicat matusa Iarinei, care a venit din Iasi cu o suma mare. Momentan s-au strans in jur de 40 de milioane si luptam pana in ultima clipa sa completam suma", a declarat Eugenia Mustata, invatatoarea Iarinei, de la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga" Botosani.
Oameni impresionati in urma articolului din ziar
Palatul Copiilor, pe de alta parte, a incheiat un contract de sponsorizare cu o societate comerciala din Botosani. „Administratorul firmei s-a hotarat sa sponsorizeze fetita cu zece milioane, in urma aparitiei articolului in ziar, fiindca a fost impresionat de situatia materiala a Iarinei si ambitia ei de a ajunge la cel mai important concurs pentru a castiga o noua medalie", declara Silvia Diaconu, profesoara cercului de sah de la Palatul Copiilor. Timpul se scurge, dar Iarina nu si-a pierdut speranta. Ea considera ca „oamenii din Botosani sunt generosi" si tocmai de aceea e hotarata sa castige, pentru a nu-i dezamagi pe cei care au sprijinit-o.
Bani pentru medicamentele bunicului
Pentru ca situatia materiala este mai deosebita, fetita si-a propus sa castige cat mai multe concursuri, iar banii nu-si doreste sa-i investeasca in scopuri personale, din contra, sa-i rasplateasca pe cei care au sustinut-o: „Iarina este un copil foarte sensibil, cu o inima mare. Din sumele pe care le-a castigat pana acum, a cumparat bomboane pentru colegi, dar si medicamente pentru bunicul ei. Este sociabila, iar rezultatele la scoala sunt impecabile si merita sa ajunga departe", declara Eugenia Musteata, invatatoarea fetitei.
Vis grandios, bani putini
Palatul Copiilor face un apel la inimile botosanenilor pentru a ajuta vicecampioana la sah si, totodata, mandria Botosaniului, contribuind cu sume minime, destinate transportului si cazarii. Asociatia Judeteana de Sah va incheia un contract de sponsorizare cu persoanele interesate si dispuse sa infaptuiasca un gest nobil. In schimb, vor primi chitante cu care se vor prezenta la Finante in vederea reducerii taxei de 16%, pe care o platesc la stat. Platile se pot efectua in doua moduri: direct, luand legatura cu Silvia Diaconu, profesoara Cercului de Sah al Palatului Copiilor, sau depunand banii in contul IBAN al Asociatiei Judetene de sah Botosani, deschis la BCR: RO56RNCB0041041201600001.»"
Apelul emis de Radu a fost recepţionat de mai mulţi bloggeri care până azi au strâns pentru fetiţă o sumă nu de lepădat. Un asemenea act de solidaritate şi mobilizare, mai rar. Să le dea Dumnezeu sănătate tuturor. Filmul acţiunii îl găsiţi mai jos
http://andreanum.wordpress.com/2007/10/10/un-premiu-pentru-bunicul-meu/#comments
http://andreanum.wordpress.com/2007/10/11/iti-tinem-pumnii-iarina/#comments
miercuri, 10 octombrie 2007
Stă credinţa în înălţimea turlelor? (revenire asupra unui subiect abordat în urmă cu câteva zile)
De ce să dăm bani publici pe proiecte megalomane, când credinţa nu are nimic în comun cu înălţimea turlelor, cu lănţoaiele de la gâtul preoţilor, la concurenţă cu Adrian Minune sau cu lăţimea roţilor jeep-urilor în care îşi plimbă burţile revărsate şi cu umilinţă postitoare?
Dacă păşiţi pe aceeaşi parte cu mine, fuguţa de semnaţi Petiţia împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului din bani publici http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_impotriva_construirii_catedralei_manturii_neamului_din_fondurile_statului-p04700042.html
Dacă păşiţi pe aceeaşi parte cu mine, fuguţa de semnaţi Petiţia împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului din bani publici http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_impotriva_construirii_catedralei_manturii_neamului_din_fondurile_statului-p04700042.html
marți, 9 octombrie 2007
"Blaga, Basescu & Company solicitasera si obtinusera sponsorizari de peste 100 miliarde lei in 2004 de la penticostali"
O adevarata furtuna a produs la cultul penticostal decizia Partidului Democrat (PD) de a-l da afara din partid pe Radu Tirle dupa ce acesta nu a votat motiunea de cenzura propusa de PSD.
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights Observer scrie:
"Stupoare! Incredibil, cel mai apreciat penticostal roman, Senatorul Dr. Radu Tirle - care a propulsat Partidul Democrat si alegerea presedintelui Traian Basescu in Bihor in 2004 - a fost sacrificat de catre mafia din P.D. Oradea condusa de Vasile Blaga si Petru Filip si supervizata de piticul Emil Boc, activist de frunte al fostului U.T.C."
Penticostalii spun ca Tirle ar fi organizat vizita in Romania a lui John Ashcroft,procurorul general al SUA.
Ioan S.Pop mai precizeaza ca :"Blaga, Basescu & Company solicitasera si obtinusera sponsorizari de peste 100 miliarde lei in 2004 de la penticostali".
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights Observer scrie:
"Stupoare! Incredibil, cel mai apreciat penticostal roman, Senatorul Dr. Radu Tirle - care a propulsat Partidul Democrat si alegerea presedintelui Traian Basescu in Bihor in 2004 - a fost sacrificat de catre mafia din P.D. Oradea condusa de Vasile Blaga si Petru Filip si supervizata de piticul Emil Boc, activist de frunte al fostului U.T.C."
Penticostalii spun ca Tirle ar fi organizat vizita in Romania a lui John Ashcroft,procurorul general al SUA.
Ioan S.Pop mai precizeaza ca :"Blaga, Basescu & Company solicitasera si obtinusera sponsorizari de peste 100 miliarde lei in 2004 de la penticostali".
Orgasmul, ocrotit de legea din dormitor
Un tip suspendat la capatul existentei: "Uneori sexul oral, este mai indicat decat poezia... alcool si fum… iubirea este, pe naiba in p***a ma-si si iubirea, doar femeile nu pot fara iubire, iar pe mine ma doare in cur de iubire, egoist. Insa uneori sunt absurd si incerc sa intreb, dar raspunsul este apa trasa in WC…si ma trezesc."
Nu are importanta cine e... Insa sustine ca doar femeile nu pot trai fara iubire... Adica barbatilor le e cam indiferenta povestea asta cu iubirea... Si cred ca li se pare abstracta si chestia cu orgasmul... Ma rog, nu tuturor barbatilor. Ar insemna sa fiu rautacioasa.
E drept ca orgasmul, oricum o fi el - mai chinuit, mai tacut, numai simulat sa nu fie -, ne invirte pe degete dupa propriul chef. Daca avem un orgasmul zgomotos, atunci vecinii au subiect de discutie. Fie ca debitezi cuvinte intregi (pornografice sau nu...), fie ca scoti pe gura doar interjectii, sunete ciuntite sau gifiieli ritmate, orgasmul acesta zgomotos luat la pachet cu ceva zvircoliri artistice prinde de minune uneori... In schimb sa te fereasca Dumnezeu de orgasmul simulat! Desi, cred ca asta nu a ocolit pe nimeni.... Te poti preface ca femeie ca esti in al noualea cer din doua motive mari si late: mai palpitanta ti se pare alegerea nuantei de oja pentru unghiile de la picioare decit ce-ti face in momentul de fata partenerul si-ai prefera chiar si epilarea inghinala decit sa stai la eforturile nepricepute ale iubitului; sau n-ai inima sa zaci ca lemnul si te gindesti ca partenerul s-ar simti incurajat daca ai zvicni din picioare mai cu spor si-ai geme de-ar dirdii ferestrele. O specie pe cale de disparitie, intilnita rar in dormitorul oricarui pamintean este orgasmul simultan. Ei dragilor, asta trebuie pastrat cu atentie, tandrete, dragoste si ceva pricepere, pentru a-i mari sansele de supravietuire. Pentru ca toata lumea il vineaza! Poate n-ar fi rau daca ar fi ocrotit de legea din dormitor; io-ti fac tie, tu-mi faci mie... In fine... Din punctul meu de vedere, orgasmul la femei depinde in proportie de 80% de barbati! Parerea mea!
Din pacate, uneori nu imi amintesc si nu pot sa scriu despre barbati fara sa simt toate ranile banale din suflet, un rau, mai bine spus un gol - lipsa acelui ceva esential "rau dar mai rau fara rau". Ma gindesc cu cite injuraturi m-as alege in seara asta daca as spune ca barbatii sunt un dop pe care trebuie sa il pui la viata, dar sunt si un balon cu care te pierzi in vazduh... Insa sunt si foarte multi barbati care sunt si de unica folosinta! Exista si asa ceva! De ce ar exista numai femei de unica folosinta? Tare as vrea sa pot spune tot, insa mai sper sa gasesc pe o strada, undeva, un barbat care sa mazgalesca pe asfalt visele ca un poem vechi in versuri cu rima si eu sa mazgalesc pe cer tot ce spune fara sa imi amintesc cat de singura sunt...
Octavian Paler spunea ca omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…
Hai nu aruncati cu pietre...
(Sursa: o tipă necomplexată şi isteaţă)
Depuneţi păreri?
Nu are importanta cine e... Insa sustine ca doar femeile nu pot trai fara iubire... Adica barbatilor le e cam indiferenta povestea asta cu iubirea... Si cred ca li se pare abstracta si chestia cu orgasmul... Ma rog, nu tuturor barbatilor. Ar insemna sa fiu rautacioasa.
E drept ca orgasmul, oricum o fi el - mai chinuit, mai tacut, numai simulat sa nu fie -, ne invirte pe degete dupa propriul chef. Daca avem un orgasmul zgomotos, atunci vecinii au subiect de discutie. Fie ca debitezi cuvinte intregi (pornografice sau nu...), fie ca scoti pe gura doar interjectii, sunete ciuntite sau gifiieli ritmate, orgasmul acesta zgomotos luat la pachet cu ceva zvircoliri artistice prinde de minune uneori... In schimb sa te fereasca Dumnezeu de orgasmul simulat! Desi, cred ca asta nu a ocolit pe nimeni.... Te poti preface ca femeie ca esti in al noualea cer din doua motive mari si late: mai palpitanta ti se pare alegerea nuantei de oja pentru unghiile de la picioare decit ce-ti face in momentul de fata partenerul si-ai prefera chiar si epilarea inghinala decit sa stai la eforturile nepricepute ale iubitului; sau n-ai inima sa zaci ca lemnul si te gindesti ca partenerul s-ar simti incurajat daca ai zvicni din picioare mai cu spor si-ai geme de-ar dirdii ferestrele. O specie pe cale de disparitie, intilnita rar in dormitorul oricarui pamintean este orgasmul simultan. Ei dragilor, asta trebuie pastrat cu atentie, tandrete, dragoste si ceva pricepere, pentru a-i mari sansele de supravietuire. Pentru ca toata lumea il vineaza! Poate n-ar fi rau daca ar fi ocrotit de legea din dormitor; io-ti fac tie, tu-mi faci mie... In fine... Din punctul meu de vedere, orgasmul la femei depinde in proportie de 80% de barbati! Parerea mea!
Din pacate, uneori nu imi amintesc si nu pot sa scriu despre barbati fara sa simt toate ranile banale din suflet, un rau, mai bine spus un gol - lipsa acelui ceva esential "rau dar mai rau fara rau". Ma gindesc cu cite injuraturi m-as alege in seara asta daca as spune ca barbatii sunt un dop pe care trebuie sa il pui la viata, dar sunt si un balon cu care te pierzi in vazduh... Insa sunt si foarte multi barbati care sunt si de unica folosinta! Exista si asa ceva! De ce ar exista numai femei de unica folosinta? Tare as vrea sa pot spune tot, insa mai sper sa gasesc pe o strada, undeva, un barbat care sa mazgalesca pe asfalt visele ca un poem vechi in versuri cu rima si eu sa mazgalesc pe cer tot ce spune fara sa imi amintesc cat de singura sunt...
Octavian Paler spunea ca omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…
Hai nu aruncati cu pietre...
(Sursa: o tipă necomplexată şi isteaţă)
Depuneţi păreri?
Chestie evreiască
Desferecată din cetatea Balaurului Joe King… http://www.websense-media.co.il/eatbigfish/eatbigfish_minisite.htm
Un ziarist căruia îi este ruşine
“Sînt fripturist şi nu mi-e ruşine: dă-mi, băi, cadoul pentru presă! Unde pleci cu el?” http://subiectiv.ro/media/sint-fripturist-si-nu-mi-e-rusine-da-mi-bai-cadoul-pentru-presa-unde-pleci-cu-el/
luni, 8 octombrie 2007
Jegoşenie ziaristică la Cotidianul
Citiţi atent tilul articolului, şapoul şi … textul http://www.cotidianul.ro/index.php?id=14636&art=36931&cHash=0710305188
Unde a recunoscut Ioan Avram Mureşan că mita era pentru un ministru? O minciună cât casa. Dorin Petrişor, autorul articolului, este hăbăuc sau nu-i aparţine şapoul?
Unde a recunoscut Ioan Avram Mureşan că mita era pentru un ministru? O minciună cât casa. Dorin Petrişor, autorul articolului, este hăbăuc sau nu-i aparţine şapoul?
Provocatorul
Transcriere 2 (caiet- 1964)
Mie-mi plăceau femei cu sînii mari
Cît capul de motan, rujate tare
Şi care-n plin stradă-şi trag ciorapii
Fin încreţiţi pe albele picioare.
Ce întîlniri şi despărţiri brutale
Îmi sfîşiau obrazul. Se-auzea
Fularul de pe umăr cum îmi ţipă
Rămas îndrăgostit în urma mea.
O, şi-aş fi vrut mereu, cuprins de ciudă,
Ca-ntre băieţi cu mine să mă-ncaier.
Eu respiram atît de pur c-adesea
Mă-nzăpezeam pînă la nări în aer.
Şi nimeni din oraş nu mă striga
Cîte o vară, pînă s-a aflat
Că traversînd, prins între două coapse,
Sufletul meu a fost accidentat…
Imn (transcriere - caiet 1964)
Cît capul de motan, rujate tare
Şi care-n plin stradă-şi trag ciorapii
Fin încreţiţi pe albele picioare.
Ce întîlniri şi despărţiri brutale
Îmi sfîşiau obrazul. Se-auzea
Fularul de pe umăr cum îmi ţipă
Rămas îndrăgostit în urma mea.
O, şi-aş fi vrut mereu, cuprins de ciudă,
Ca-ntre băieţi cu mine să mă-ncaier.
Eu respiram atît de pur c-adesea
Mă-nzăpezeam pînă la nări în aer.
Şi nimeni din oraş nu mă striga
Cîte o vară, pînă s-a aflat
Că traversînd, prins între două coapse,
Sufletul meu a fost accidentat…
Imn (transcriere - caiet 1964)
Îmi plac femeile cu şolduri
Şi sîni, ce se rujează tare
Şi dacă sînt puţin grăbite
Se pişă falnic din picioare,
Şi li-s pătaţi mereu chiloţii
De spermă, şi iubesc adînc,
Şi-şi bat rivalele în piaţă,
Şi prăbuşite-n perne plîng;
Femeile date cu pudră
Şi cu colonie intens,
Pierzîndu-şi vremea în discuţii
Şi-n certuri fără nici un sens;
Îmi place să tot scriu de ele
Şi-mi vine chiar foarte uşor;
Trăiască-n veci vulgaritatea
Şi imbecilitatea lor!!!
Şi sîni, ce se rujează tare
Şi dacă sînt puţin grăbite
Se pişă falnic din picioare,
Şi li-s pătaţi mereu chiloţii
De spermă, şi iubesc adînc,
Şi-şi bat rivalele în piaţă,
Şi prăbuşite-n perne plîng;
Femeile date cu pudră
Şi cu colonie intens,
Pierzîndu-şi vremea în discuţii
Şi-n certuri fără nici un sens;
Îmi place să tot scriu de ele
Şi-mi vine chiar foarte uşor;
Trăiască-n veci vulgaritatea
Şi imbecilitatea lor!!!
Emil BRUMARU
(Sursa- de pe blogul scriitorului, click la blogroll. Grădină de minunăţii!)
(Sursa- de pe blogul scriitorului, click la blogroll. Grădină de minunăţii!)
Părinţii au trebuit să le sape gropile copiilor. Noi amănunte despre crimele de la Spermezeu
În numărul anterior al ziarului am prezentat raportul Institului de Investigare a Crimelor Comunismului care a finalizat cercetările crimelor de la Spermezeu.
În 9 martie 1950 au fost omorâte prin împuşcare 6 persoane pe nişte dealuri de la marginea satului Hălmăsău, comuna Spermezeu, de către o trupă de soldaţi aparţinând securităţii. Motivul oficial a fost că au refuzat să se prezinte la încorporare. Patru dintre cei împuşcaţi, Pop Ioan, Cristurean Vasile, Căienar Simion şi Căienar Valer aveau vârste între 16 şi 20 de ani. Ei au fost executaţi pe malul drept al unui pârâu, Valea Rea , iar pe culmea unui deal au fost înmormântaţi în aceeaşi zi de către părinţii lor, care au fost aduşi cu forţa şi obligaţi să le sape gropile.
Ceilalţi doi, Petruţ Constantin din satul Negrileşti, considerat dezertor din armată, fiindcă a venit în permisie şi nu s-a mai întors la unitate şi Burzo Gavril din Hălmăsău, de 67 de ani, care îl adăpostise pe Petruţ, au fost executaţi tot în aceeaşi zi, pe vârful dealului Şasa-Poieni, la o distanţă de 6 km de Hălmăsău. Înainte de a fi omorâţi au fost puşi să-şi sape singuri gropile.
După Revoluţie, în 1992, după intervenţia rudelor, osemintele celor patru au fost mutate în morminte noi, pentru a fi mai bine protejate de apă.
Pentru părinţii şi rudeniile celor decedaţi aceste amintiri sunt un coşmar. Unii nici nu mai vreau să-şi aducă aminte de ce s-a întâmplat atunci. Cu mare greutate povestesc, şi o fac vorbind mai mult despre persoana dragă dispărută decât despre întâmplarea propriu-zisă.
Am reuşit totuşi să vorbesc cu una dintre surorile lui Pop Ioan, Elisabeta Molnar. " Eu eram mai mică pe atunci, sora mea Nazarica care a fost a doua după Ion ar fi putut să spună mai multe, dar din păcate a murit… Aveam vreo 8 ani şi eram la şcoală în Halmăsău. Şcoala se afla pe un dâmb, aproape de căsoiul unde ei au fost prinşi. Numai şcoală nu se făcea, că lumea era învrăjbită şi vorbea despre cei împuşcaţi în noaptea trecută: de Ioan al lui Maxim, poreclit Buglea, fratele meu, de Cristurean al lui Todor, zis al Logofestului şi de verii Căienar ai lui Hurlup. Am stat ce am stat la şcoală şi în drum spre casă m-am întâlnit cu Moldovan Melente care era pe la armată ceva ofiţer, şi care se pare că i-ar fi turnat la Securitate pe cei împuşcaţi. “Tu, să meargă tată-to după cureaua şi şapca lui Ion. Şi după poze", mi-a zis mai mult în bătaie de joc. Nu o să-l uit cât trăiesc. S-a dus tata, că era la plug, şi adus şi cureaua şi pozele care erau în curea. Şapca toată era găurită de gloanţe… Părinţii mei au păstrat foarte mult timp aceste obiecte ca pe nişte lucruri sfinte. Cred că şi poza asta ce v-o dau este din cureaua lui. Ion era cel mai mare dintre noi şapte, că mama atunci era gravidă. Era un băiat deştept, ştia bine ungureşte şi desena pe toţi pereţii numai biciclete. Poate îi plăceau. Au fost îngropaţi de către părinţii lui Căienar. Fiind întrebaţi cine sunt cei doi, ei, săracii, au spus că nu-i cunosc. Ca să nu le facă probleme părinţilor şi nouă. După Revoluţie ne-au chemat la Cluj şi la Poliţie să declarăm cum a fost. Aşa am declarat cum vă povestesc şi dumneavoastră. Nouă nu ne prea place să pomenim de această minune ce a fost atunci", mi-a declarat Molnar.
Am mai discut despreVasile Cristurean, tot ucis atunci, cu Ioan Cristurean: "Bunicul meu Todor mi-a spus că unchiul Vasile avea numai 16 ani când a fost împuşcat. A fost o mare durere pentru el şi familia lui".
"Eram copil şi eram vecini cu familia soţiei mele. Îl reţin foarte bine pe Ion, că tata i-a dat nişte bani împrumut. Numărau pe ungureşte. Când i-a împuşcat eram la plug cu tata că era primăvară. A trecut un om şi ne-a spus că o mare minune a fost azi noapte. L-a împuşcat pe Ionu lui Maxim a lui Buglea. De ce a trebuit să-i împuşte ca pe nişte câini? Dacă le-a pus cătuşele, să-i fi dus la închisoare, nu să-i omoare. Şi Moldovan Melente a ieşit la pensie colonel. Faceţi bine că scoateţi la lumină aceste lucruri. Ei au murit ca nişte eroi.", a completat cu indignare în glas Dănilă Molnar, soţul Elisabetei şi cumnatul lui Ioan Pop.
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
În 9 martie 1950 au fost omorâte prin împuşcare 6 persoane pe nişte dealuri de la marginea satului Hălmăsău, comuna Spermezeu, de către o trupă de soldaţi aparţinând securităţii. Motivul oficial a fost că au refuzat să se prezinte la încorporare. Patru dintre cei împuşcaţi, Pop Ioan, Cristurean Vasile, Căienar Simion şi Căienar Valer aveau vârste între 16 şi 20 de ani. Ei au fost executaţi pe malul drept al unui pârâu, Valea Rea , iar pe culmea unui deal au fost înmormântaţi în aceeaşi zi de către părinţii lor, care au fost aduşi cu forţa şi obligaţi să le sape gropile.
Ceilalţi doi, Petruţ Constantin din satul Negrileşti, considerat dezertor din armată, fiindcă a venit în permisie şi nu s-a mai întors la unitate şi Burzo Gavril din Hălmăsău, de 67 de ani, care îl adăpostise pe Petruţ, au fost executaţi tot în aceeaşi zi, pe vârful dealului Şasa-Poieni, la o distanţă de 6 km de Hălmăsău. Înainte de a fi omorâţi au fost puşi să-şi sape singuri gropile.
După Revoluţie, în 1992, după intervenţia rudelor, osemintele celor patru au fost mutate în morminte noi, pentru a fi mai bine protejate de apă.
Pentru părinţii şi rudeniile celor decedaţi aceste amintiri sunt un coşmar. Unii nici nu mai vreau să-şi aducă aminte de ce s-a întâmplat atunci. Cu mare greutate povestesc, şi o fac vorbind mai mult despre persoana dragă dispărută decât despre întâmplarea propriu-zisă.
Am reuşit totuşi să vorbesc cu una dintre surorile lui Pop Ioan, Elisabeta Molnar. " Eu eram mai mică pe atunci, sora mea Nazarica care a fost a doua după Ion ar fi putut să spună mai multe, dar din păcate a murit… Aveam vreo 8 ani şi eram la şcoală în Halmăsău. Şcoala se afla pe un dâmb, aproape de căsoiul unde ei au fost prinşi. Numai şcoală nu se făcea, că lumea era învrăjbită şi vorbea despre cei împuşcaţi în noaptea trecută: de Ioan al lui Maxim, poreclit Buglea, fratele meu, de Cristurean al lui Todor, zis al Logofestului şi de verii Căienar ai lui Hurlup. Am stat ce am stat la şcoală şi în drum spre casă m-am întâlnit cu Moldovan Melente care era pe la armată ceva ofiţer, şi care se pare că i-ar fi turnat la Securitate pe cei împuşcaţi. “Tu, să meargă tată-to după cureaua şi şapca lui Ion. Şi după poze", mi-a zis mai mult în bătaie de joc. Nu o să-l uit cât trăiesc. S-a dus tata, că era la plug, şi adus şi cureaua şi pozele care erau în curea. Şapca toată era găurită de gloanţe… Părinţii mei au păstrat foarte mult timp aceste obiecte ca pe nişte lucruri sfinte. Cred că şi poza asta ce v-o dau este din cureaua lui. Ion era cel mai mare dintre noi şapte, că mama atunci era gravidă. Era un băiat deştept, ştia bine ungureşte şi desena pe toţi pereţii numai biciclete. Poate îi plăceau. Au fost îngropaţi de către părinţii lui Căienar. Fiind întrebaţi cine sunt cei doi, ei, săracii, au spus că nu-i cunosc. Ca să nu le facă probleme părinţilor şi nouă. După Revoluţie ne-au chemat la Cluj şi la Poliţie să declarăm cum a fost. Aşa am declarat cum vă povestesc şi dumneavoastră. Nouă nu ne prea place să pomenim de această minune ce a fost atunci", mi-a declarat Molnar.
Am mai discut despreVasile Cristurean, tot ucis atunci, cu Ioan Cristurean: "Bunicul meu Todor mi-a spus că unchiul Vasile avea numai 16 ani când a fost împuşcat. A fost o mare durere pentru el şi familia lui".
"Eram copil şi eram vecini cu familia soţiei mele. Îl reţin foarte bine pe Ion, că tata i-a dat nişte bani împrumut. Numărau pe ungureşte. Când i-a împuşcat eram la plug cu tata că era primăvară. A trecut un om şi ne-a spus că o mare minune a fost azi noapte. L-a împuşcat pe Ionu lui Maxim a lui Buglea. De ce a trebuit să-i împuşte ca pe nişte câini? Dacă le-a pus cătuşele, să-i fi dus la închisoare, nu să-i omoare. Şi Moldovan Melente a ieşit la pensie colonel. Faceţi bine că scoateţi la lumină aceste lucruri. Ei au murit ca nişte eroi.", a completat cu indignare în glas Dănilă Molnar, soţul Elisabetei şi cumnatul lui Ioan Pop.
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Pe dealuri, fără ulii, la Runcu Salvei
”Mergem doamnă la Runc, că de când aţi tot vrut să mergeţi…", mi-a zis într-o duminică însorită (păcat că soarele nu mai încălzeşte ca atunci) Petru Miron, patronul unei firme din Beclean. Am zâmbit, aducându-mi aminte că, cu câţiva ani în urmă, un prieten i-a spus: "Du-o mă pe doamna asta unde se învârt ulii, şi n-o mai aduce înapoi niciodată."
Ne-am îmbarcat într-o maşină pe care Miron a ticsit-o de lume şi hai la Runcu Salvei cu noi. Nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine şi iată-ne ajunşi, că omul când îi vorba de satul lui nu mai stă pe gânduri, merge înainte fără opriri, prin foc şi apă, cum se spune.
“Vedeţi dealul acela, din faţă? Acolo trebuie să ajungem, că acolo am stat eu" ne-a spus cu mândrie însoţitorul meu, arătându-ne un deal care parcă se unea cu cerul. De fapt şi celelalte care străjuiau satul nu erau mai joase. Dar ceea ce m-a mirat mai mult a fost că aceste dealuri zgârie-nori erau presărate, din loc în loc, cu case locuite. Săracii, bieţii oameni, m-am gândit, greu le este să urce şi să coboare. Oare de ce le-or fi făcut acolo, şi nu jos în sat, unde acum este asfalt în centru şi curge şi o vale şerpuitoare? Valea Ideci, interesant nume. ”Noi ne-am obişnuit pe aceste dealuri, de acolo veneam la şcoală în sat, urcam, coboram, părinţii cu bagaje... Ce să faci dacă pământul le este la oameni acolo?", a continuat Miron, parcă citindu-mi gândurile şi oprind maşina lângă dealul pe care trebuia să-l urcăm.
De aici, ţine-te bine…. Şi eu încălţată în sandale de oraş… că, de, era diminică şi oamenii de la ţară te analizează, nu glumă. Ştiu cum este şi la mine în sat.
Am început să urcăm. şi hai, şi hai, cu greu, cu opriri, apoi am văzut la ceva distanţă prima casă, printre pomi. “Vedeţi, ăsta era tot pământul nostru, până acolo, pomii ăştia i-am pus când locuiam aici, au crescut mari", a început să-mi explice cu ochii scânteind de bucurie Miron, ca şi Ion al lui Rebreanu. Am zâmbit- aşa am făcut şi eu când i-am arătat soţului o parcelă de pământ de la mine din sat . “Vedeţi dealul acela, acolo locuiesc părinţii poetului Ioan Pintea, mai încolo peste deal stă poetul Vasile Dâncu, ce-l are pe fiul său în Parlament, pe celălalt deal a stat fostul subprefect Gheorghe Pop, pe vale stă vestitul ceteraş Dumitru Cilica, pe dealul cu nuci au stat părinţii Genucăi Ceuca, care cântă muzică populară, oameni de seamă au dat aceste dealuri". Nu neg.
Socrul lui Miron, nenea Pop, la şaptezeci şi ceva de ani locuieşte singur, în nişte condiţii ca de oraş: televizor, apă trasă în casă, baie cu faianţă, telefon. A lucrat pe şantier, în ţară şi străinătate, şi a văzut multe. Deşi grăieşte că "l-a trântit diabetul jos", este plin de umor, îi plac florile, nu păşeşte cât glumeşte: "eu nu mânânc cu oamenii la masă, că mânânc hâd" sau “luaţi fructe să nu ziceţi că v-am dat numai unul", etc. După popasul la nenea Pop, am urcat şi prin vecini, la tanti Nonica, care avea cândva o familie numeroasă, dar acum mărturiseşte că au rămas puţini, că copiii au plecat care încotro- "Ce să facă pe aceste dealuri?"
Tot cu o vorbă, cu o vizită, nu am simţit că timpul s-a scurs aşa de repede, şi, luându-ne rămas bun, am coborât prin "stânjeri", ca şi pe perete, până la o fântână dintre doi brazi, izvor cu apă rece ca gheaţa, amenajat de locuitorii din sat, lângă care stau părinţii primarului din comună, Pavelea.
Am vizitat şi biserica greco-catolică, din lemn, foarte veche, acoperită în interior cu pânză pictată, am văzut că aici mai sunt oameni care confecţionează opinci, "moderne", din muşama. Am vărut destule cu plămânii primeniţi de aerul curat. Doar ulii nu.
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ne-am îmbarcat într-o maşină pe care Miron a ticsit-o de lume şi hai la Runcu Salvei cu noi. Nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine şi iată-ne ajunşi, că omul când îi vorba de satul lui nu mai stă pe gânduri, merge înainte fără opriri, prin foc şi apă, cum se spune.
“Vedeţi dealul acela, din faţă? Acolo trebuie să ajungem, că acolo am stat eu" ne-a spus cu mândrie însoţitorul meu, arătându-ne un deal care parcă se unea cu cerul. De fapt şi celelalte care străjuiau satul nu erau mai joase. Dar ceea ce m-a mirat mai mult a fost că aceste dealuri zgârie-nori erau presărate, din loc în loc, cu case locuite. Săracii, bieţii oameni, m-am gândit, greu le este să urce şi să coboare. Oare de ce le-or fi făcut acolo, şi nu jos în sat, unde acum este asfalt în centru şi curge şi o vale şerpuitoare? Valea Ideci, interesant nume. ”Noi ne-am obişnuit pe aceste dealuri, de acolo veneam la şcoală în sat, urcam, coboram, părinţii cu bagaje... Ce să faci dacă pământul le este la oameni acolo?", a continuat Miron, parcă citindu-mi gândurile şi oprind maşina lângă dealul pe care trebuia să-l urcăm.
De aici, ţine-te bine…. Şi eu încălţată în sandale de oraş… că, de, era diminică şi oamenii de la ţară te analizează, nu glumă. Ştiu cum este şi la mine în sat.
Am început să urcăm. şi hai, şi hai, cu greu, cu opriri, apoi am văzut la ceva distanţă prima casă, printre pomi. “Vedeţi, ăsta era tot pământul nostru, până acolo, pomii ăştia i-am pus când locuiam aici, au crescut mari", a început să-mi explice cu ochii scânteind de bucurie Miron, ca şi Ion al lui Rebreanu. Am zâmbit- aşa am făcut şi eu când i-am arătat soţului o parcelă de pământ de la mine din sat . “Vedeţi dealul acela, acolo locuiesc părinţii poetului Ioan Pintea, mai încolo peste deal stă poetul Vasile Dâncu, ce-l are pe fiul său în Parlament, pe celălalt deal a stat fostul subprefect Gheorghe Pop, pe vale stă vestitul ceteraş Dumitru Cilica, pe dealul cu nuci au stat părinţii Genucăi Ceuca, care cântă muzică populară, oameni de seamă au dat aceste dealuri". Nu neg.
Socrul lui Miron, nenea Pop, la şaptezeci şi ceva de ani locuieşte singur, în nişte condiţii ca de oraş: televizor, apă trasă în casă, baie cu faianţă, telefon. A lucrat pe şantier, în ţară şi străinătate, şi a văzut multe. Deşi grăieşte că "l-a trântit diabetul jos", este plin de umor, îi plac florile, nu păşeşte cât glumeşte: "eu nu mânânc cu oamenii la masă, că mânânc hâd" sau “luaţi fructe să nu ziceţi că v-am dat numai unul", etc. După popasul la nenea Pop, am urcat şi prin vecini, la tanti Nonica, care avea cândva o familie numeroasă, dar acum mărturiseşte că au rămas puţini, că copiii au plecat care încotro- "Ce să facă pe aceste dealuri?"
Tot cu o vorbă, cu o vizită, nu am simţit că timpul s-a scurs aşa de repede, şi, luându-ne rămas bun, am coborât prin "stânjeri", ca şi pe perete, până la o fântână dintre doi brazi, izvor cu apă rece ca gheaţa, amenajat de locuitorii din sat, lângă care stau părinţii primarului din comună, Pavelea.
Am vizitat şi biserica greco-catolică, din lemn, foarte veche, acoperită în interior cu pânză pictată, am văzut că aici mai sunt oameni care confecţionează opinci, "moderne", din muşama. Am vărut destule cu plămânii primeniţi de aerul curat. Doar ulii nu.
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Lansare de carte la Năsăud
Într-un număr al ziarului nostru scriam despre publicistul Ioan Mititean din Năsăud că pregăteşte al treilea volum al cărţii “În vârful peniţei", care este o culegere de texte publicate în presă, şi că aştept cu nerăbdare să iasă de sub tipar. Dar Ioan Mititean a scos volulmul III şi IV în acelaşi timp. Mai ai cuvinte? Nu mai vorbesc de mărimea tomurilor, că, dacă îţi cad pe picioare, rişti să ţi le rupă.
Lansarea lor a fost organizată aşa cum se face la un om bine apreciat de intelectualii din zonă: cadre didactice, scriitori, preoţi, cadre militare în rezervă, colegi de presă, reprezentanţi ai Asociaţiunii "Astra” din Iaşi, Blaj, Beclean, Năsăud, care au participat în număr foarte mare la eveniment, aducând laude meritelor lui Mititean. 25 dintre cei prezenţi au luat cuvântul. Mai rar aşa ceva la o lansare de carte. Redau din unele luări de poziţie: “ Ioan Mititean este ca o albină în stup… Ioane, să nu înţepi tare, că rămâne acul şi nu mai iese nici un volum."(profesor dr. Gheorghe Pleş); profesorul de limba şi literatura română Grigore Marţian: ”Astăzi ne surprinde plăcut Ioan Mititean cu cele două volume. Avea o carte Arghezi, “Cu bastonul prin Bucureşti", şi lui Ioan Mititean i s-ar potrivi titlul "Cu bastonul prin Năsăud", însă n-are nevoie de baston. El face o cronică a personalităţilor. Se ocupă şi de cartierul Luşca, şi de un ţăran Gavrilă Mititean pasionat de istorie care are o colecţie întreagă a revistei "Magazin Istoric", şi de scriitori, şi de politicieni."; Raveca Vlaşin din Dej: "Ioan Mititean este suflet din sufletul neamului său. Materialele publicate vor constitui o cronică în timp".
Atmosfera a fost plăcută, masat bogată, graţiei soţiei lui Mititean, Lucreţia., M-am simţit excelent, mai ales că i-am revăzut pe unii dintre foştii profesori din liceu: doamna dirigintă Steluţa Someşan, profesorul de chimie Vasile Viman, directorul Grigore Marţian.
Succes Ioan Mititean, să vă ţină Dumnezeu să scoateţi cât mai multe volume. Şi cât mai multe articole în Realitatea!
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Lansarea lor a fost organizată aşa cum se face la un om bine apreciat de intelectualii din zonă: cadre didactice, scriitori, preoţi, cadre militare în rezervă, colegi de presă, reprezentanţi ai Asociaţiunii "Astra” din Iaşi, Blaj, Beclean, Năsăud, care au participat în număr foarte mare la eveniment, aducând laude meritelor lui Mititean. 25 dintre cei prezenţi au luat cuvântul. Mai rar aşa ceva la o lansare de carte. Redau din unele luări de poziţie: “ Ioan Mititean este ca o albină în stup… Ioane, să nu înţepi tare, că rămâne acul şi nu mai iese nici un volum."(profesor dr. Gheorghe Pleş); profesorul de limba şi literatura română Grigore Marţian: ”Astăzi ne surprinde plăcut Ioan Mititean cu cele două volume. Avea o carte Arghezi, “Cu bastonul prin Bucureşti", şi lui Ioan Mititean i s-ar potrivi titlul "Cu bastonul prin Năsăud", însă n-are nevoie de baston. El face o cronică a personalităţilor. Se ocupă şi de cartierul Luşca, şi de un ţăran Gavrilă Mititean pasionat de istorie care are o colecţie întreagă a revistei "Magazin Istoric", şi de scriitori, şi de politicieni."; Raveca Vlaşin din Dej: "Ioan Mititean este suflet din sufletul neamului său. Materialele publicate vor constitui o cronică în timp".
Atmosfera a fost plăcută, masat bogată, graţiei soţiei lui Mititean, Lucreţia., M-am simţit excelent, mai ales că i-am revăzut pe unii dintre foştii profesori din liceu: doamna dirigintă Steluţa Someşan, profesorul de chimie Vasile Viman, directorul Grigore Marţian.
Succes Ioan Mititean, să vă ţină Dumnezeu să scoateţi cât mai multe volume. Şi cât mai multe articole în Realitatea!
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Un năsăudean demn de Cartea Recordurilor
Năsăudeanul Gheorghe Traian Dascăl este demn de toată admiraţia pentru faptele sale, însumând atâtea şi atâtea împliniri pe parcursul ultimului deceniu, cu preocupări febrile de-aşi finaliza multe alte proiecte.
Cele 26 de monumente amplasate pe soclu din veniturile proprii în localităţile: Năsăud, Beclean, Dej, Chiuieşti, Cristeştii Ciceului, Leşu, Maieru, Anieş, Zagra, Poiana Ilvei, Nuşeni, constituie o garanţie a încununării de noi pagini în istoria locală pe care o completează cu migala şi tenacitatea unui ardelean autentic.
Intelectualul năsăudean a făcut multe vizite la monumente şi locuri istorice din ţară şi din afara graniţelor, definitivându-şi investigaţiile cercetărilor sale privind istoria neamului românesc. Între timp a participat la diferite congrese, simpozioane internaţionale, atât în specialitatea sa, medicina dentară, cât şi pe teme de istorie, literatură, cultură şi civilizaţie românească.
Face dese popasuri în biblioteci şi arhive, s-a împrietenit cu specialişti, istorici, sculptori, oameni de artă, de unde adună informaţii ce îi întregesc documentarea.
Din această perspectivă, putem spune că Gheorghe Traian Dascăl se înscrie pe linia unor direcţii ştiinţifice trasate de înaintaşi ilustrii, ducând mai departe preocupările acestora pentru temele majore ale istoriei şi culturii, privite în context european şi universal.
Calităţile sale de bun organizator a atâtor manifestări culturale de mare amploare, ce l-au perfecţionat ca bun orator, sunt unanim recunoscute şi-l investesc cu titlul de cetăţean de onoare a localităţilor în care este vădită contribuţia sa.
Comuna Maieru, prin primarul Vasile Borş, un om al faptelor cu reale calităţi manageriale, i-a înmânat nu demult această diplomă, odată cu dezvelirea şi sfiinţirea Lupei Capitolina, amplasată în parcul din centrul comunei alături de bustul distinsului poet Iustin Ilieşiu, ridicat de acelaşi donator în luna noiembrie 2006.
Grlui Dascălu, Lupa Capitolina şi-a făcut loc în cinci localităţi, şi anume: Cristeştii Ciceului, Dej, Năsăud, Leşu şi Maieru.
Au stat de strajă la monumentul ridicat la Maieru academicienii Protase şi Colan, universitarii Ioan Radu Bălan, scriitorii Cornel Cotuţiu şi Ştefan Mihuţ, o delegaţie de astrişti din Dej în frunte cu ec. Radu Gavrilă, de pe valea Ilvelor-prof. Pavel Berengea, de la Rebrişoara-Leon Catarig şi un grup numeros de năsăudeni, buni colaboratori şi prieteni ai lui Dascălu- Ioan Seni, preşedintele Astrei Năsăud, vicepreşedinţii Ioan Mititean şi Valer Petrehuş, reprezentanţi ai cercurilor astriste- Lucreţia Mititean, Livia Găvrilaş, Vasile Moţ, Ilie Filip, Emil Nistor, consilierul judeţean Ioan Magdea, consilierii locali Claudia Talpoş şi Vasile Berci, parlamentarul Ioan Oltean, reprezentanţii cotidienelor judeţene Olga Lucuţa, Radu Sârb, cât şi mulţi măiereni, în frunte cu păstorii spirituali Coman şi Lăpuşte şi un preot invitat din judeţul Călăraşi, Gheorghe Marcel, un prieten al măierenilor. ce slujeşte în comuna Independenţa.
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Cele 26 de monumente amplasate pe soclu din veniturile proprii în localităţile: Năsăud, Beclean, Dej, Chiuieşti, Cristeştii Ciceului, Leşu, Maieru, Anieş, Zagra, Poiana Ilvei, Nuşeni, constituie o garanţie a încununării de noi pagini în istoria locală pe care o completează cu migala şi tenacitatea unui ardelean autentic.
Intelectualul năsăudean a făcut multe vizite la monumente şi locuri istorice din ţară şi din afara graniţelor, definitivându-şi investigaţiile cercetărilor sale privind istoria neamului românesc. Între timp a participat la diferite congrese, simpozioane internaţionale, atât în specialitatea sa, medicina dentară, cât şi pe teme de istorie, literatură, cultură şi civilizaţie românească.
Face dese popasuri în biblioteci şi arhive, s-a împrietenit cu specialişti, istorici, sculptori, oameni de artă, de unde adună informaţii ce îi întregesc documentarea.
Din această perspectivă, putem spune că Gheorghe Traian Dascăl se înscrie pe linia unor direcţii ştiinţifice trasate de înaintaşi ilustrii, ducând mai departe preocupările acestora pentru temele majore ale istoriei şi culturii, privite în context european şi universal.
Calităţile sale de bun organizator a atâtor manifestări culturale de mare amploare, ce l-au perfecţionat ca bun orator, sunt unanim recunoscute şi-l investesc cu titlul de cetăţean de onoare a localităţilor în care este vădită contribuţia sa.
Comuna Maieru, prin primarul Vasile Borş, un om al faptelor cu reale calităţi manageriale, i-a înmânat nu demult această diplomă, odată cu dezvelirea şi sfiinţirea Lupei Capitolina, amplasată în parcul din centrul comunei alături de bustul distinsului poet Iustin Ilieşiu, ridicat de acelaşi donator în luna noiembrie 2006.
Grlui Dascălu, Lupa Capitolina şi-a făcut loc în cinci localităţi, şi anume: Cristeştii Ciceului, Dej, Năsăud, Leşu şi Maieru.
Au stat de strajă la monumentul ridicat la Maieru academicienii Protase şi Colan, universitarii Ioan Radu Bălan, scriitorii Cornel Cotuţiu şi Ştefan Mihuţ, o delegaţie de astrişti din Dej în frunte cu ec. Radu Gavrilă, de pe valea Ilvelor-prof. Pavel Berengea, de la Rebrişoara-Leon Catarig şi un grup numeros de năsăudeni, buni colaboratori şi prieteni ai lui Dascălu- Ioan Seni, preşedintele Astrei Năsăud, vicepreşedinţii Ioan Mititean şi Valer Petrehuş, reprezentanţi ai cercurilor astriste- Lucreţia Mititean, Livia Găvrilaş, Vasile Moţ, Ilie Filip, Emil Nistor, consilierul judeţean Ioan Magdea, consilierii locali Claudia Talpoş şi Vasile Berci, parlamentarul Ioan Oltean, reprezentanţii cotidienelor judeţene Olga Lucuţa, Radu Sârb, cât şi mulţi măiereni, în frunte cu păstorii spirituali Coman şi Lăpuşte şi un preot invitat din judeţul Călăraşi, Gheorghe Marcel, un prieten al măierenilor. ce slujeşte în comuna Independenţa.
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Cartea şi leşenii
Un vers arghezian ne reaminteşte de carte ca proiect al unui vis şi monument al memoriei.
Lumea Leşului cufundată prin mălai şi ierburi aproape de coasă este întruchipată în imagini ce închid în ele veştile unui destin visat încă din anii de început ai copilăriei şi face obiectul paginilor de carte, ce devine la leşeni cuvânt împlinit.
Începutul de septembrie şi totodată a începutului de toamnă 2007 a înşirat aici ca pietrele din ziduri pagini de cărţi, îmbrăcate în ornamente somtuoase ca nişte măreţe vitralii luminoase realizate de trei dintre fiii satului: VERONICA OŞORHEIAN, ELISABETA LUŞCAN şi MIHAI MĂLAI, care cu lumina lor ocrotitoare au fascinat ochii iubitorilor de frumos îndreptaţi spre o fereastră deschisă în zidurile cărţii, ca cititorii să simtă aceeaşi înălţare ca şi în spaţiile reale ale timpului.
Veronica, venită din oraşul Marii Uniri, a zidit mai multe pietre frumos şlefuite în zidul literaturii, s-a străduit să coboare în burgul şi pe pământul seniorial, spre a descrie scene din viaţa satului ca şi în tratatele despre luptele cavalereşti sau în cărţile de vânătoare. Pentru Veronica scrisul reprezintă ceva din tezaurul folclorului năsăudean, din caracterul şi verticalitatea ei.
Doamna Elisabeta Luşcan şi-a creat la Leşu un magistral edificiu al lecturii şi contemplării prin debutul său editorial cu cartea”1001 de proverbe şi zicători educative", cuprinzând scene ale lumii reale, unde viaţa cotidiană îşi derulează obişnuitele secvenţe.
Inginerul Mihai Mălai, venit la Leşu cu o suită intelectuală din capitala Ardealului, redă în cartea sa istoria neamului “Mălai", cu trei sute de ani în urmă, un neam cu rădăcini adânci în solul fertil al Leşului şi cu ramificaţii în ţară şi nu numai. Din neamul mălăienilor s-au ridicat oameni ce au pătruns pe marile ecrane ale ştiinţei şi culturii cât şi cu bune rezultate în acţiunile gospodăreşti ca plugari, semănători sau cosaşi în fâneţele verii, păstori sau culegători ai roadelor pământului, ţărani cinstiţi cu dragoste de Dumnezeu ce-şi desfăşoară activitatea zilnică într-un decor peisagistic după un model văzut sau trăit.
Iubitorii cărţii ce şi-au dat întâlnire în satul de la poalele Heniului, ca un preambul la cea de-a 38-a ediţie a Festivalului trişcaşilor şi prima ediţie a Concursului instrumentelor de suflet, parcă toate spre a readuce în memoria sătenilor primul Congres al Căminelor Culturale ce s-a desfăşurat aici acum 71 de ani, exprimându-se încă de pe atunci chintesenţa vorbirii româneşti în acest sat al culturii cu un orizont de lumină a libertăţii şi dreptăţii.
Cărţile prezentate s-au îmbogăţit cu noi mijloace de comunicare prin aprecierile participanţilor, ce au curs ca apele ce şlefuiesc pietrele, exprimând în forme nuanţate sentimente de mare delicateţe în persoana domnilor Nicolae Lupşan, Vasile Tutula, Ioan Mititean, preot Mircea Suciu, Elena Lupşan, Valer Petrehuş, toţi folosind un vocabular de o rară bogăţie şi o sinteză suplă cu virtuţi de claritate şi precizie.
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Lumea Leşului cufundată prin mălai şi ierburi aproape de coasă este întruchipată în imagini ce închid în ele veştile unui destin visat încă din anii de început ai copilăriei şi face obiectul paginilor de carte, ce devine la leşeni cuvânt împlinit.
Începutul de septembrie şi totodată a începutului de toamnă 2007 a înşirat aici ca pietrele din ziduri pagini de cărţi, îmbrăcate în ornamente somtuoase ca nişte măreţe vitralii luminoase realizate de trei dintre fiii satului: VERONICA OŞORHEIAN, ELISABETA LUŞCAN şi MIHAI MĂLAI, care cu lumina lor ocrotitoare au fascinat ochii iubitorilor de frumos îndreptaţi spre o fereastră deschisă în zidurile cărţii, ca cititorii să simtă aceeaşi înălţare ca şi în spaţiile reale ale timpului.
Veronica, venită din oraşul Marii Uniri, a zidit mai multe pietre frumos şlefuite în zidul literaturii, s-a străduit să coboare în burgul şi pe pământul seniorial, spre a descrie scene din viaţa satului ca şi în tratatele despre luptele cavalereşti sau în cărţile de vânătoare. Pentru Veronica scrisul reprezintă ceva din tezaurul folclorului năsăudean, din caracterul şi verticalitatea ei.
Doamna Elisabeta Luşcan şi-a creat la Leşu un magistral edificiu al lecturii şi contemplării prin debutul său editorial cu cartea”1001 de proverbe şi zicători educative", cuprinzând scene ale lumii reale, unde viaţa cotidiană îşi derulează obişnuitele secvenţe.
Inginerul Mihai Mălai, venit la Leşu cu o suită intelectuală din capitala Ardealului, redă în cartea sa istoria neamului “Mălai", cu trei sute de ani în urmă, un neam cu rădăcini adânci în solul fertil al Leşului şi cu ramificaţii în ţară şi nu numai. Din neamul mălăienilor s-au ridicat oameni ce au pătruns pe marile ecrane ale ştiinţei şi culturii cât şi cu bune rezultate în acţiunile gospodăreşti ca plugari, semănători sau cosaşi în fâneţele verii, păstori sau culegători ai roadelor pământului, ţărani cinstiţi cu dragoste de Dumnezeu ce-şi desfăşoară activitatea zilnică într-un decor peisagistic după un model văzut sau trăit.
Iubitorii cărţii ce şi-au dat întâlnire în satul de la poalele Heniului, ca un preambul la cea de-a 38-a ediţie a Festivalului trişcaşilor şi prima ediţie a Concursului instrumentelor de suflet, parcă toate spre a readuce în memoria sătenilor primul Congres al Căminelor Culturale ce s-a desfăşurat aici acum 71 de ani, exprimându-se încă de pe atunci chintesenţa vorbirii româneşti în acest sat al culturii cu un orizont de lumină a libertăţii şi dreptăţii.
Cărţile prezentate s-au îmbogăţit cu noi mijloace de comunicare prin aprecierile participanţilor, ce au curs ca apele ce şlefuiesc pietrele, exprimând în forme nuanţate sentimente de mare delicateţe în persoana domnilor Nicolae Lupşan, Vasile Tutula, Ioan Mititean, preot Mircea Suciu, Elena Lupşan, Valer Petrehuş, toţi folosind un vocabular de o rară bogăţie şi o sinteză suplă cu virtuţi de claritate şi precizie.
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
PS Ioan Sălăjanu ajută bolnavii din Bistriţa- Năsăud
Prezent la slujba arhierească care a marcat împlinirea centenarului Bisericii Ortodoxe din Chintelnic, PS Ioan Sălăjanu, episcopul Harghitei şi Covasnei, a purtat un dialog cu părintele paroh Ioan Pintea şi directorul Spitalului Judeţean, Mircea Gelu Buta, pe linia campaniei umanitare pe care o derulează înaltul prelat.
Rezultatul s-a văzut, când la secţia Urgenţă a Spitalului Judeţean a sosit o tonă de alimente conservate, donaţie a PS Ioan Sălăjanu.
Candidatul la scaunul patriarhal, PS Ioan Sălăjanu, este episcop al Covasnei şi Harghitei din anul 1994, eparhie în care s-a impus refăcând bisericile aflate în paragină din perioada regimului horthyst şi revigorând activitatea pastorală într-o regiune în care românii sunt minoritari. Episcopul a promis că va organiza şi alte campanii umanitare pentru spitalele din judeţul nostru şi, în general, pentru oamenii aflaţi în suferinţă.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Rezultatul s-a văzut, când la secţia Urgenţă a Spitalului Judeţean a sosit o tonă de alimente conservate, donaţie a PS Ioan Sălăjanu.
Candidatul la scaunul patriarhal, PS Ioan Sălăjanu, este episcop al Covasnei şi Harghitei din anul 1994, eparhie în care s-a impus refăcând bisericile aflate în paragină din perioada regimului horthyst şi revigorând activitatea pastorală într-o regiune în care românii sunt minoritari. Episcopul a promis că va organiza şi alte campanii umanitare pentru spitalele din judeţul nostru şi, în general, pentru oamenii aflaţi în suferinţă.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
“Nu-ţi faci la mine pensie privată?”
Goana după pensiile private a început în judeţul Bistriţa- Năsăud încă de acum două luni, când au fost organizate cursuri de câteva ore în urma cărora au fost eliberate diplome participanţilor. Interesant este că potenţialii clienţi nu au fost căutaţi doar de cei cu diplome, ci şi de alţii, astăzi numărul “brokerilor” depăşind câteva sute. Fiecare agent din judeţ care colaborează cu una din cele 17 firme intrate în competiţia pentru fondul de pensii private poate câştiga între 70 şi 100 de lei pentru fiecare client nou adus. Banii obţinuţi de agenţii de pensii private sunt impozabili, dar pentru cei care lucrează deja în domeniul asigurărilor şi pensiilor facultative lista de clienţi vechi a devenit o sursă sigură de câştig. Direcţia Judeţeană de Statistică are în evidenţe peste 61.000 de salariaţi, din care 45% lucrează în industrie şi construcţii şi 52% în domeniul serviciilor. Salariul mediu net al unui bistriţean este puţin mai mare de 820 lei, cu 20% mai scăzut decât rata pe ţară.
Dacă persoanele până la 35 de ani nu se vor înscrie la o anumită firmă pentru fondul privat de pensii, ele vor fi introduse automat de către sistem după 1 ianuarie 2008.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
Dacă persoanele până la 35 de ani nu se vor înscrie la o anumită firmă pentru fondul privat de pensii, ele vor fi introduse automat de către sistem după 1 ianuarie 2008.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
Lucia Todoran, regina portului popular, care i-a fermecat pe regele Mihai şi pe preşedintele Băsescu
Adevărat ambasador al României, costumul naţional este purtat astăzi de puţini oameni din lumea satului, cu precădere din localităţile unde tradiţiile populare au fost ridicate la rang de artă. Meşterul popular Lucia Todoran reuşeşte să promoveze cu succes tradiţiile ancestrale de pe Valea Someşului, atât de frumos descrisă în operele lor de Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, în cele mai îndepărtate ţări ale lumii. În anul 1999 a luat drumul Americii. Îmbrăcată în costumul popular de la Salva "i-a înnebunit pe americanii din New York, colaborând de atunci cu o casă de modă care a preluat câteva din modelele tradiţionale bistriţene pentru curele, poşete, dar şi blugi şi ii. "Eu nu lucru doar cu casa de modă din America, ci cu români de pretutindeni. Doar anul acesta am fost prezentă la Târgul de turism din Austria, Spania, Germania", declară Lucia Todoran. De-a lungul timpului i-au trecut pragul personalităţi marcante ale vieţii politice şi culturale din ţară şi străinătate. A impresionat-o întâlnirea din iarnă cu familia regală. "Regele Mihai s-a simţit foarte bine în atelierul meu şi s-a încumetat alături de regina Ana să înveţe să lucreze cu mărgele cu acul. Când au văzut câtă abilitate am, au zis că sunt ca o maşină de cusut", spune Lucia Todoran. Primit cu "jinars de poame, plăcintă cu brânză, colac cu nucă, vin cu scorţişoară din struguri de pe gard", regele a promis că mai revine în casa gospodarilor. Nu a plecat de aici cu mâna goală, alegând un clop cu cinci rânduri de pene de păun, iar regina şi fetele Ana şi Margareta, bentiţe din mărgele. O altă întâlnire istorică a fost cu preşedintele Băsescu la Târgul de turism. Acesta, după ce a aşezat clopul cu păun, a spus entuziasmat: "Mi-ar sta bine ca fecior năsăudean".
Poate una dintre cele mai grele misiuni a fost aceea de la Strasbourg, când a reprezentat România la Parlamentul European. De atunci, pe casa ei tronează două steaguri mari: unul al României şi altul al Uniunii Europene. Se câştigă destul de bine din artizanat, motiv pentru care i-a îndrumat pe acelaşi drum şi pe copii, Mihaela (licenţiată a două facultăţi) şi Mihăiţă (elev în Năsăud). De altfel, anul acesta Mihăiţă a obţinut premiul I la olimpiada de tradiţii pe ţară. Pe Lucia am găsit-o în costumul popular, încinsă cu o frânghie care prinde două zadii roşii şi pe cap cu o pălărie de sărbătoare bogat decorată cu florile câmpului. Ne-a primit zâmbind, însă nu şi-a lăsat lucrul, mânuind cu rapiditate şi agilitate acul şi mărgelele. Prelucrează pe an câteva sute de clopuri de păun şi câteva mii de pene. Preţul diferă: pentru o pălărie cu trei rânduri de pene trebuie să scoţi din buzunar 4 milioane, pentru patru rânduri - 6 milioane etc. "Nu cumpără doar turiştii de la mine obiecte de artizanat, ci şi autorităţile judeţului, dar şi din ţară, pentru a face cadouri delegaţiilor din străinătate. Se fălesc cu clopul cu păun".
Este prezentă întotdeauna la marile târguri de turism din lume unde ştie să promoveze cu succes portul nostru: "Am schimbat patru preşedinţi, însă întotdeauna am fost invitată la marile acţiuni culturale să expun obiectele noastre tradiţionale. Eu în costumul popular naţional mă simt ca o regină. Am meseria în sânge, pun tot sufletul când mă apuc de lucru şi nu simt niciodată oboseala. La unele cămăşi lucrez şi câteva săptămâni, iar la altele, în funcţie de model, le dau gata într-o zi", declară meşterul.
Menuţ MAXIMINIAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Poate una dintre cele mai grele misiuni a fost aceea de la Strasbourg, când a reprezentat România la Parlamentul European. De atunci, pe casa ei tronează două steaguri mari: unul al României şi altul al Uniunii Europene. Se câştigă destul de bine din artizanat, motiv pentru care i-a îndrumat pe acelaşi drum şi pe copii, Mihaela (licenţiată a două facultăţi) şi Mihăiţă (elev în Năsăud). De altfel, anul acesta Mihăiţă a obţinut premiul I la olimpiada de tradiţii pe ţară. Pe Lucia am găsit-o în costumul popular, încinsă cu o frânghie care prinde două zadii roşii şi pe cap cu o pălărie de sărbătoare bogat decorată cu florile câmpului. Ne-a primit zâmbind, însă nu şi-a lăsat lucrul, mânuind cu rapiditate şi agilitate acul şi mărgelele. Prelucrează pe an câteva sute de clopuri de păun şi câteva mii de pene. Preţul diferă: pentru o pălărie cu trei rânduri de pene trebuie să scoţi din buzunar 4 milioane, pentru patru rânduri - 6 milioane etc. "Nu cumpără doar turiştii de la mine obiecte de artizanat, ci şi autorităţile judeţului, dar şi din ţară, pentru a face cadouri delegaţiilor din străinătate. Se fălesc cu clopul cu păun".
Este prezentă întotdeauna la marile târguri de turism din lume unde ştie să promoveze cu succes portul nostru: "Am schimbat patru preşedinţi, însă întotdeauna am fost invitată la marile acţiuni culturale să expun obiectele noastre tradiţionale. Eu în costumul popular naţional mă simt ca o regină. Am meseria în sânge, pun tot sufletul când mă apuc de lucru şi nu simt niciodată oboseala. La unele cămăşi lucrez şi câteva săptămâni, iar la altele, în funcţie de model, le dau gata într-o zi", declară meşterul.
Menuţ MAXIMINIAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ciocolată amăruie
Profesoara de limba română şi editoarea VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ debutează în literatură cu romanul “Ciocolată amăruie”, unde brodează pe canavaua unor fapte la început de carieră didactică, cu elemente ce reprezintă ecoul fascinant al vieţii şi fanteziei creatoare.
Având în viziunea ei o lume realistă complicată a şcolii, redă amintirea unor fapte obiective, prin optica unor coordonate proprii.
În esenţă Voichiţa comunică pe un plan cu istoria, iar pe celălalt cu viaţa de zi cu zi dintr-o şcoală din provincie, care prin însăşi natura lor oferă o imagine a formelor sociale a vieţii reale a satului prin filtrul unei mentalităţi ontologice care implică în fond prelucrarea activă a realităţii.
Fără a transmite ştiri din valoarea incontestabilă sau absolută Voichiţa redă opera timpului unui dascăl debutant, cu imagini spontane din propria memorie, oferind cititorilor mărturii din vremi mai îndepărtate dintr-un unghi inedit.
Romanul redă fapte ce izbesc fantezia unui dascăl sub legile aceluiaşi unic proces de însuşire artistică a realităţii ce amplifică şi înfloreşte viaţa ca un văl de lumină ce proiectează pe un plan practic, stabilind corelaţii insolite cu viaţa.
Voichiţa prin eroul său principal, Irina, demonstrează că nimic nu este inexplicabil. Totul are sau ar trebui să aibă o cauză, ce dă omului noi puteri, îl îndeamnă, îl asistă, îl consiliază pe măsura inimii lui.
Fiecare nume din acest roman, fiecare întâmplare din munca cu liceenii îşi află o explicaţie, dând realităţii un nou suport ontologic.
De aici frumuseţea romanului, diferită de basm, tocmai prin faptul că autoarea nu inventează decât parţial şi acoperă un plan cert al existenţei ce o transfigurează artistic prin semnificaţia ascunsă a faptelor, fiind produsul unei stări afective, care aprobă sau dezaprobă viaţa.
Cartea de faţă are un dublu interes– pedagogic şi literar, în care povestirile comunică un adevăr şi pot stimula dezvoltarea literaturii cu tematică şcolară– o părticică componentă a culturii.
Cu aceste gânduri autoarea zăboveşte, care chiar dacă n-au meritul de a fi inedite au pe acela de a fi o îngrijită selecţie de flori neveştejite.
"Ciocolată amăruie" este o carte cu o dulceaţă şi un parfum autentic, iar creatorul ei dispune de mijloace artistice, fiind produsul unei stări afective, care aprobă sau dezaprobă viaţa, stări ce colorează adevărul, acordând educaţiei un sens moral, justificându-i valoarea estetică.
Farmecul cărţii stă în savoarea, în ingeniozitatea unui profesor debutant care crede cu o sfântă naivitate în scara valorilor pedagogice, cu un spor de cunoaştere a dinamicii interioare a fiecărui elev, prin proiecţia unui ideal, prin ilustrarea talentului fiecăruia ca zestre artistică nativă.
Voichiţa, prin arta naraţiunii, a descripţiei şi portretizării şi în general prin arta cuvântului reprezintă concepţia ei de viaţă, o contribuţie– deloc neglijabilă la definirea spiritualităţii unui licean.
Relaţia profesor- elev capătă noi valenţe. Optica se modifică. Imaginea Irinei cunoaşte o evoluţie ilustrativă. Ne apare portretul ei ca în prima redactare. Ea e aceeaşi ca şi acum trei ani cu bustul puternic, atentă la ferestrele sufletului, prin remanieri şi eliminări succesive, înălţând la o nouă scară romanul, regretând după anii începutului şi parcă ar vrea să strige din fundul plămânilor: "Îmi vreau viaţa înapoi şi o ciocolată amăruie ca să mă împiedice să plâng de tristeţe şi de bucurie".
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Având în viziunea ei o lume realistă complicată a şcolii, redă amintirea unor fapte obiective, prin optica unor coordonate proprii.
În esenţă Voichiţa comunică pe un plan cu istoria, iar pe celălalt cu viaţa de zi cu zi dintr-o şcoală din provincie, care prin însăşi natura lor oferă o imagine a formelor sociale a vieţii reale a satului prin filtrul unei mentalităţi ontologice care implică în fond prelucrarea activă a realităţii.
Fără a transmite ştiri din valoarea incontestabilă sau absolută Voichiţa redă opera timpului unui dascăl debutant, cu imagini spontane din propria memorie, oferind cititorilor mărturii din vremi mai îndepărtate dintr-un unghi inedit.
Romanul redă fapte ce izbesc fantezia unui dascăl sub legile aceluiaşi unic proces de însuşire artistică a realităţii ce amplifică şi înfloreşte viaţa ca un văl de lumină ce proiectează pe un plan practic, stabilind corelaţii insolite cu viaţa.
Voichiţa prin eroul său principal, Irina, demonstrează că nimic nu este inexplicabil. Totul are sau ar trebui să aibă o cauză, ce dă omului noi puteri, îl îndeamnă, îl asistă, îl consiliază pe măsura inimii lui.
Fiecare nume din acest roman, fiecare întâmplare din munca cu liceenii îşi află o explicaţie, dând realităţii un nou suport ontologic.
De aici frumuseţea romanului, diferită de basm, tocmai prin faptul că autoarea nu inventează decât parţial şi acoperă un plan cert al existenţei ce o transfigurează artistic prin semnificaţia ascunsă a faptelor, fiind produsul unei stări afective, care aprobă sau dezaprobă viaţa.
Cartea de faţă are un dublu interes– pedagogic şi literar, în care povestirile comunică un adevăr şi pot stimula dezvoltarea literaturii cu tematică şcolară– o părticică componentă a culturii.
Cu aceste gânduri autoarea zăboveşte, care chiar dacă n-au meritul de a fi inedite au pe acela de a fi o îngrijită selecţie de flori neveştejite.
"Ciocolată amăruie" este o carte cu o dulceaţă şi un parfum autentic, iar creatorul ei dispune de mijloace artistice, fiind produsul unei stări afective, care aprobă sau dezaprobă viaţa, stări ce colorează adevărul, acordând educaţiei un sens moral, justificându-i valoarea estetică.
Farmecul cărţii stă în savoarea, în ingeniozitatea unui profesor debutant care crede cu o sfântă naivitate în scara valorilor pedagogice, cu un spor de cunoaştere a dinamicii interioare a fiecărui elev, prin proiecţia unui ideal, prin ilustrarea talentului fiecăruia ca zestre artistică nativă.
Voichiţa, prin arta naraţiunii, a descripţiei şi portretizării şi în general prin arta cuvântului reprezintă concepţia ei de viaţă, o contribuţie– deloc neglijabilă la definirea spiritualităţii unui licean.
Relaţia profesor- elev capătă noi valenţe. Optica se modifică. Imaginea Irinei cunoaşte o evoluţie ilustrativă. Ne apare portretul ei ca în prima redactare. Ea e aceeaşi ca şi acum trei ani cu bustul puternic, atentă la ferestrele sufletului, prin remanieri şi eliminări succesive, înălţând la o nouă scară romanul, regretând după anii începutului şi parcă ar vrea să strige din fundul plămânilor: "Îmi vreau viaţa înapoi şi o ciocolată amăruie ca să mă împiedice să plâng de tristeţe şi de bucurie".
Ioan MITITEAN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ziarist şantajat de DNA
Dupa ce am anuntat la Kanal D ca sunt santajat de doi ani de DNA, mai multa lume mi-a cerut sa ma explic. O fac acum, pe scurt, desi povestea este mult mai încâlcita decât o prezint eu astazi. Pâna la urma ce înseamna un santaj? El se manifesta diferit de la caz la caz, de la santajist la santajist sau de la santajat la santajat. Te poti duce direct la cineva si sa obtii o înlesnire, amenintându-l, sau poti doar sa exerciti o presiune în speranta ca lucrul pe care ti-l doresti este atât de evident, încât „presatul" pricepe ce vrei de la el.
Urmarea http://www.gardianul.ro/2007/10/08/dezvaluiri-c11/alecu_racoviceanu_filmul_santajarii_mele_de_catre_dna-s102445.html
Urmarea http://www.gardianul.ro/2007/10/08/dezvaluiri-c11/alecu_racoviceanu_filmul_santajarii_mele_de_catre_dna-s102445.html
Petitie impotriva construirii Catedralei Manturii Neamului din fondurile statului
destinatar: Guverul Romaniei
Consideram finantarea Catedralei Manturii Neamului de catre guvernul Romaniei cu 30 de milioane Ron o incalcare a neutralitatii statului asa-zis laic roman, o jignire adusa bunului simt, o proasta utilizare a fondurilor guvernamentale.
Actul semnat de catre premierul Tariceanu si nou alesul Patriarh al bisericii Ortodoxe declara ca scopul acestei constructii este ajutorarea celor defavorizati. Noi credem ca acei bani ar putea ajuta efectiv prin donatii directe catre azile de batrani, spitale, orfelinate, sate fara electricitate, bolnavi care au nevoie de operatii vitale etc.
Aratati ca vreti sa fiti implicati in luarea unor astfel de decizii pentru a nu mai avea parte de o a doua aberatie asemanatoare Casei poporului. Iar daca Biserica Ortodoxa Romana doreste construirea unei (alte) catedrale, nu are decat sa o finanteze cu banii proprii.
Semnati aici
http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_impotriva_construirii_catedralei_manturii_neamului_din_fondurile_statului-p04700042.html
Consideram finantarea Catedralei Manturii Neamului de catre guvernul Romaniei cu 30 de milioane Ron o incalcare a neutralitatii statului asa-zis laic roman, o jignire adusa bunului simt, o proasta utilizare a fondurilor guvernamentale.
Actul semnat de catre premierul Tariceanu si nou alesul Patriarh al bisericii Ortodoxe declara ca scopul acestei constructii este ajutorarea celor defavorizati. Noi credem ca acei bani ar putea ajuta efectiv prin donatii directe catre azile de batrani, spitale, orfelinate, sate fara electricitate, bolnavi care au nevoie de operatii vitale etc.
Aratati ca vreti sa fiti implicati in luarea unor astfel de decizii pentru a nu mai avea parte de o a doua aberatie asemanatoare Casei poporului. Iar daca Biserica Ortodoxa Romana doreste construirea unei (alte) catedrale, nu are decat sa o finanteze cu banii proprii.
Semnati aici
http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_impotriva_construirii_catedralei_manturii_neamului_din_fondurile_statului-p04700042.html
vineri, 5 octombrie 2007
În asemenea hal să se fi prostit Prostănacul sau minte Gyuri Funar?
Senatorul PRM, Gheorghe Funar, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că liderul PSD, Mircea Geoană, a votat din greşeală împotriva moţiunii, probabil din cauza emoţiilor, transmite corespondentul NewsIn.
Vă vine să credeţi?
Vă vine să credeţi?
Patriarhul este arogant şi cam nesimţit
Am ochit în Cotidianul de azi un fragment, care m-a enervat, dintr-un articol: "Patriarhul Daniel a participat joi la deschiderea cursurilor Facultatii de Teologie din Bucuresti, prilej cu care a fost intrebat de Cotidianul cum vede rezolvata problema coruptiei in sistemul de invatamint teologic. „Avem asta pe ordinea de zi, dar momentan ne gindim cum ati putea voi sa ne dati din banii vostri pentru a renova facultatea. Din spagile pe care le iau ziarele", a fost raspunsul." (" PF Daniel vrea spagile presei in cutia milei", de Paula Safta)
Bărbosul şef este arogant şi cam nesimţit?
Bărbosul şef este arogant şi cam nesimţit?
joi, 4 octombrie 2007
Dacă Tăriceanu chiar are sânge în instalaţie…
După ce a ieşit cu fruntea sus din încleştarea moţiunii de cenzură puite de PSD, premierul are ocazia să marcheze puncte electorale dacă se va încumeta să treacă prin Parlament legea votului uninominal. Prin asumarea răspunderii guvernamentale. Şi dacă va lipi de ea şi o lege care să condamne punctual comunismul (subţierea pensiilor securiştilor, de exemplu) , succesul este garantat. Are ori ba sânge…?
Altceva... Ultima tâmpenie a lui Băsescu. Azi, către o ziaristă de la Antena 1: “Sigur, vin direct în birou la tine să o facem”. Mârlanul este incorigibil.
Altceva... Ultima tâmpenie a lui Băsescu. Azi, către o ziaristă de la Antena 1: “Sigur, vin direct în birou la tine să o facem”. Mârlanul este incorigibil.
miercuri, 3 octombrie 2007
Senatorul Cristian Diaconescu a fost agresat
S-a intamplat pe net, din fericire. Sta scris pe blogul lui Diaconescu, care este victima:
"In urma inflatiei de atacuri virtuale si SPAMing, activitatea pe acest blog va fi suspendata tip de 3 zile, pana la intoarcera dl. sen. Cristian Diaconescu din Bruxelles.
Va multumim pentru intelegere.
Admin Blog"
Ici http://cristiandiaconescu.blogspot.com/
"In urma inflatiei de atacuri virtuale si SPAMing, activitatea pe acest blog va fi suspendata tip de 3 zile, pana la intoarcera dl. sen. Cristian Diaconescu din Bruxelles.
Va multumim pentru intelegere.
Admin Blog"
Ici http://cristiandiaconescu.blogspot.com/
Mă bat cu cărămida în piept. Ce se va întâmpla cu Geoană? Se va îmbăta de ciudă Băsescu în această seară?
Încă de la începutul poveştii cu moţiunea PSD, am spus că nu va trece. Aşa-i că-s bun?
În acest context, este interesant ce se va întâmpla cu Mircea Geoană, iniţiatorul tâmpeniei care a făcut spectacol azi în Parlament. Normal, ar trebui să-şi dea demisia. Sau dacă nu, să i se aplice un şut în fund!
Alexandru PETRIA
P.S. Se va îmbăta, cum am scris mai sus, Băsescu în această seară?
În acest context, este interesant ce se va întâmpla cu Mircea Geoană, iniţiatorul tâmpeniei care a făcut spectacol azi în Parlament. Normal, ar trebui să-şi dea demisia. Sau dacă nu, să i se aplice un şut în fund!
Alexandru PETRIA
P.S. Se va îmbăta, cum am scris mai sus, Băsescu în această seară?
Concubinajul dintre stat şi Biserica Ortodoxă Română. Tăriceanu şi Patriarhul Daniel au sărit calul
Ca să vă informaţi, clikuiţi ici http://www.gardianul.ro/2007/10/03/politica-c7/prea_fericitul_calin-s102192.html .
Subiectul este sensibil. O să postez pe temă când o să am puţin timp liber. Spuneţi-vă părerea.
Subiectul este sensibil. O să postez pe temă când o să am puţin timp liber. Spuneţi-vă părerea.
UPDATE. De câteva zile mă tot gândesc la decorarea patriarhului cu “Steaua României” de către Băse. Pen’ ce? Ca "un semn al speranţei că Biserica Ortodoxă Româna va continua să fie un partener al statului român", argumentează Cotroceniul. N-am mai auzit de dat decoraţii în numele speranţei. Da’ voi?
Despre tratative între politicieni şi disperarea marinarului de la Cotroceni
Nu mi-a venit să cred. Am crezut prima oară că am halucinaţii. Un ziar pro- Băsescu să titreze pe prima pagină asta http://www.cotidianul.ro/index.php?id=14468&art=36608&cHash=5723448497
marți, 2 octombrie 2007
La mulţi ani, Paul Goma!
Despre omul care a marcat conştiinţa multor români, aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Goma http://paulgoma.free.fr/Sănătate şi numai bine la împlinirea a 72 de ani.
luni, 1 octombrie 2007
SRI face politie politica in beneficiul lui Traian Basescu
GIP publica originalele adreselor SRI si noi dovezi ale faptului ca serviciul face politie politica.
In data de 23 septembrie 2007 am publicat doua adrese ale Grupului de Evidenta din cadrul SRI. Aceste documente demonstrau ca SRI spioneaza un partid politic parlamentar si un senator al Romaniei.
Raspunsul SRI la dezvaluirile noastre a venit pe mai multe planuri. Pe de o parte, in 24 septembrie 2007, directorul SRI, George Cristian Maior, a mintit in fata Comisiei parlamentare de control a SRI si in fata opiniei publice, declarind ca "nu au existat monitorizari asupra senatorului Norica Nicolai sau asupra unui partid politic oricare ar fi acela" si ca respinge "orice prejudecata sau judecata referitoare la actiuni de politie politica, monitorizari de partide ce ar fi imputate serviciului". In plus, directorul SRI, a solicitat un termen de 7 zile pentru a prezenta rezultatele unei anchete interne referitoare la documentele publicate de GIP.
George Maior a recunoscut totusi existenta in SRI a "Grupului de Evidenta", unitate ce se ocupa de ofiterii acoperiti ai serviciului.
Pe de alta parte, SRI a incercat sa intoxice presa furnizind informatii potrivit carora adresele s-ar referi la simple analize de presa sau la intilniri cu spioni rusi sau punind la indoiala autenticitatea documentelor prezentate de GIP.
Precizam ca, in momentul in care am intrat in posesia documentelor prezentate in data de 23 septembrie, am avut o intelegere cu sursele noastre. Potrivit acestei intelegeri, in cazul in care SRI va nega faptul ca face politie politica, va tergiversa raspunsul sau va pune la indoiala autenticitatea adreselor, GIP va fi in masura sa prezinte atit originalele celor 2 adrese, cit si noi dovezi ale faptului ca SRI face politie politica.
Asa se face ca GIP publica astazi 4 adrese originale ale SRI, respectiv originalele celor 2 adrese publicate in urma cu o saptamina, plus 2 adrese noi (tot in original) ale aceluiasi Grup de Evidenta din SRI. Una dintre adresele noi pe care le publicam are urmatorul continut: "Domnule Director, Informatia prezentata se refera la intentia P.S.D. de a-l inlocui pe Victor Ponta din functia de secretar al Camerei Deputatilor".
Cealalta adresa are urmatorul continut: "Domnule Director, Informatia prezentata se refera la unele intentii ale P.N.L.". Aceasta adresa este vizata si semnata de prim-adjunctul SRI Florian Coldea si este datata 21 octombrie 2005.
Toate cele 4 adrese demonstreaza ca:
SRI face politie politica. Directorul SRI a mintit cind a declarat ca serviciul nu monitorizeaza partide si oameni politici. Dimpotriva, documentele pe care le publicam dovedesc ca Grupul de Evidenta, unitatea din SRI responsabila de ofiterii acoperiti, spioneaza partide politice si parlamentari romani. Adresa referitoare la Victor Ponta este cit se poate de graitoare: In acest caz, Grupul de Evidenta realizeaza o informare despre dispute interne din PSD. (Victor Ponta a fost schimbat de PSD din functia de secretar al Camerei Deputatilor in septembrie 2006). In plus, schimbarea din functie a unui secretar al Camerei Deputatilor, este un fapt politic banal, ce tine de functionarea acestei institutii (membrii Birourilor Permanente sint alesi, din 6 in 6 luni, la inceputul fiecarei sesiuni parlamentare). Daca Grupul de Evidenta monitorizeaza pina si asemenea schimbari de rutina, este clar ca SRI supravegheaza permanent intreaga clasa politica din Romania.
Politia politica este o practica a Serviciului Roman de Informatii ca institutie. Nu avem de a face cu episoade izolate. Una dintre adresele pe care le publicam azi este datata 21 octombrie 2005, ceea ce demonstreaza ca Grupul de Evidenta din SRI spioneaza partidele si liderii politici de cel putin 2 ani. Pe de alta parte, toate cele 4 adrese sint oficiale, fiind semnate de seful Grupului de Evidenta, generalul Vasile Stanciu. Adresele insotesc materiale pe care acesta le prezinta unuia dintre directorii SRI. Cele doua adrese referitoare la „intentiile" PNL sint vizate si semnate de Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI. Una dintre adrese poarta stampila institutiei.
Activitatea de politie politica a SRI este coordonata de doi apropiati ai presedintelui Traian Basescu: generalul de brigada Vasile Stanciu, cel care, in calitate de „Sef al Grupul de Evidenta, semneaza cele 4 adrese si Florian Coldea, prim-adjunctul SRI care vizeaza si semneaza doua dintre adrese.
Beneficiarul actiunilor de politie politica ale SRI este presedintele Traian Basescu. Pe fiecare dintre adresele originale exista o apostila scrisa de mina si semnata care indica in modul cel mai clar destinatarul final al materialelor SRI. Este vorba despre presedintele Romaniei, Traian Basescu. Notele de la SRI pe care presedintele Basescu le citeste zilnic se refera, asadar, la „afirmatiile" si „intentiile" parlamentarilor si ale partidelor politice. In calitate de beneficiar, presedintele Romaniei este si complicele SRI in activitatea de politie politica a acestei institutii. Desi stia foarte bine care sint materialele la care se refera adresele publicate de GIP in 23 septembrie si ar fi avut ocazia sa se delimiteze de actiunile SRI, presedintele Basescu a tacut timp de o saptamina, incercind, alaturi de SRI, sa acopere acest scandal.
George Cristian Maior trebuie sa vina astazi la Comisia parlamentara de control al SRI nu doar cu un raport de ancheta, ci si cu demisia sa si a primului-adjunct Florian Coldea.
Grupul de Investigatii Politice solicita extinderea anchetei Comisiei parlamentare si asupra modului in care presedintele Basescu se foloseste de actiunile de politie politica ale SRI.
Marti, 2 octombrie 2007, GIP va depune cele 4 documente la Comisia parlamentara de control al SRI.
1 octombrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
In data de 23 septembrie 2007 am publicat doua adrese ale Grupului de Evidenta din cadrul SRI. Aceste documente demonstrau ca SRI spioneaza un partid politic parlamentar si un senator al Romaniei.
Raspunsul SRI la dezvaluirile noastre a venit pe mai multe planuri. Pe de o parte, in 24 septembrie 2007, directorul SRI, George Cristian Maior, a mintit in fata Comisiei parlamentare de control a SRI si in fata opiniei publice, declarind ca "nu au existat monitorizari asupra senatorului Norica Nicolai sau asupra unui partid politic oricare ar fi acela" si ca respinge "orice prejudecata sau judecata referitoare la actiuni de politie politica, monitorizari de partide ce ar fi imputate serviciului". In plus, directorul SRI, a solicitat un termen de 7 zile pentru a prezenta rezultatele unei anchete interne referitoare la documentele publicate de GIP.
George Maior a recunoscut totusi existenta in SRI a "Grupului de Evidenta", unitate ce se ocupa de ofiterii acoperiti ai serviciului.
Pe de alta parte, SRI a incercat sa intoxice presa furnizind informatii potrivit carora adresele s-ar referi la simple analize de presa sau la intilniri cu spioni rusi sau punind la indoiala autenticitatea documentelor prezentate de GIP.
Precizam ca, in momentul in care am intrat in posesia documentelor prezentate in data de 23 septembrie, am avut o intelegere cu sursele noastre. Potrivit acestei intelegeri, in cazul in care SRI va nega faptul ca face politie politica, va tergiversa raspunsul sau va pune la indoiala autenticitatea adreselor, GIP va fi in masura sa prezinte atit originalele celor 2 adrese, cit si noi dovezi ale faptului ca SRI face politie politica.
Asa se face ca GIP publica astazi 4 adrese originale ale SRI, respectiv originalele celor 2 adrese publicate in urma cu o saptamina, plus 2 adrese noi (tot in original) ale aceluiasi Grup de Evidenta din SRI. Una dintre adresele noi pe care le publicam are urmatorul continut: "Domnule Director, Informatia prezentata se refera la intentia P.S.D. de a-l inlocui pe Victor Ponta din functia de secretar al Camerei Deputatilor".
Cealalta adresa are urmatorul continut: "Domnule Director, Informatia prezentata se refera la unele intentii ale P.N.L.". Aceasta adresa este vizata si semnata de prim-adjunctul SRI Florian Coldea si este datata 21 octombrie 2005.
Toate cele 4 adrese demonstreaza ca:
SRI face politie politica. Directorul SRI a mintit cind a declarat ca serviciul nu monitorizeaza partide si oameni politici. Dimpotriva, documentele pe care le publicam dovedesc ca Grupul de Evidenta, unitatea din SRI responsabila de ofiterii acoperiti, spioneaza partide politice si parlamentari romani. Adresa referitoare la Victor Ponta este cit se poate de graitoare: In acest caz, Grupul de Evidenta realizeaza o informare despre dispute interne din PSD. (Victor Ponta a fost schimbat de PSD din functia de secretar al Camerei Deputatilor in septembrie 2006). In plus, schimbarea din functie a unui secretar al Camerei Deputatilor, este un fapt politic banal, ce tine de functionarea acestei institutii (membrii Birourilor Permanente sint alesi, din 6 in 6 luni, la inceputul fiecarei sesiuni parlamentare). Daca Grupul de Evidenta monitorizeaza pina si asemenea schimbari de rutina, este clar ca SRI supravegheaza permanent intreaga clasa politica din Romania.
Politia politica este o practica a Serviciului Roman de Informatii ca institutie. Nu avem de a face cu episoade izolate. Una dintre adresele pe care le publicam azi este datata 21 octombrie 2005, ceea ce demonstreaza ca Grupul de Evidenta din SRI spioneaza partidele si liderii politici de cel putin 2 ani. Pe de alta parte, toate cele 4 adrese sint oficiale, fiind semnate de seful Grupului de Evidenta, generalul Vasile Stanciu. Adresele insotesc materiale pe care acesta le prezinta unuia dintre directorii SRI. Cele doua adrese referitoare la „intentiile" PNL sint vizate si semnate de Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI. Una dintre adrese poarta stampila institutiei.
Activitatea de politie politica a SRI este coordonata de doi apropiati ai presedintelui Traian Basescu: generalul de brigada Vasile Stanciu, cel care, in calitate de „Sef al Grupul de Evidenta, semneaza cele 4 adrese si Florian Coldea, prim-adjunctul SRI care vizeaza si semneaza doua dintre adrese.
Beneficiarul actiunilor de politie politica ale SRI este presedintele Traian Basescu. Pe fiecare dintre adresele originale exista o apostila scrisa de mina si semnata care indica in modul cel mai clar destinatarul final al materialelor SRI. Este vorba despre presedintele Romaniei, Traian Basescu. Notele de la SRI pe care presedintele Basescu le citeste zilnic se refera, asadar, la „afirmatiile" si „intentiile" parlamentarilor si ale partidelor politice. In calitate de beneficiar, presedintele Romaniei este si complicele SRI in activitatea de politie politica a acestei institutii. Desi stia foarte bine care sint materialele la care se refera adresele publicate de GIP in 23 septembrie si ar fi avut ocazia sa se delimiteze de actiunile SRI, presedintele Basescu a tacut timp de o saptamina, incercind, alaturi de SRI, sa acopere acest scandal.
George Cristian Maior trebuie sa vina astazi la Comisia parlamentara de control al SRI nu doar cu un raport de ancheta, ci si cu demisia sa si a primului-adjunct Florian Coldea.
Grupul de Investigatii Politice solicita extinderea anchetei Comisiei parlamentare si asupra modului in care presedintele Basescu se foloseste de actiunile de politie politica ale SRI.
Marti, 2 octombrie 2007, GIP va depune cele 4 documente la Comisia parlamentara de control al SRI.
1 octombrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
Maestrul le zice
Improvizaţie pentru fusta verde
Fusta verde
Mintea-ţi pierde
Şi lin sufletul ţi-l duce
Între crace cu clăbuce
Terminaţi în două buce
Numa’ bune
De-o minune
Care nu se poate spune…
( De pe Blogul lui Emil Brumaru http://hobbitul.ro/ )
Fusta verde
Mintea-ţi pierde
Şi lin sufletul ţi-l duce
Între crace cu clăbuce
Terminaţi în două buce
Numa’ bune
De-o minune
Care nu se poate spune…
( De pe Blogul lui Emil Brumaru http://hobbitul.ro/ )
Scandalul organizaţiei criminale din care a făcut parte fiul interpretei Valeria Peter Predescu se încinge în jurul lui Corneliu Vadim Tudor
Drumul banilor negri"Informaţii privind organizaţia românã criminalã «Garda», respectiv «Noua Gardã». Conform informaţiilor existente, domnul Cornel Salmen, născut la 08.05.1971 în Bistriţa/România, care în prezent se află în penitenciarul din Heilbronn, a fost folosit ca rezident în zona Pforyheim-Nordschwarzald de către această organizatie criminală (…) La interogatoriul din 20.04.2006 Salmen declară că organizaţia criminală «Garda» există în România. În structurile de conducere acţionează aproape exclusiv membri ai fostei Securităţi. Această organizaţie s-a înfiinţat la sfârşitul anilor ’80, după căderea Regimului Ceausescu. Mai întâi s-au recrutat copii de pe străzi, fără adăpost. (…) La un moment dat, spune Salmen, partidul de dreapta PRM reprezintă braţul politic al organizaţiei criminale «Garda». În spatele a tot ceea ce se întâmplă ar sta un anume Vadim Tudor, care conduce PRM din punct de vedere politic. Banii obţinuţi de către organizaţia criminală «Garda» ar fi puşi la dispoziţia partidului PRM. Partidul ar mitui, cu aceşti bani, unde este necesar la Bucureşti, pentru a obţine influenţa corespunzătoare. De asemenea, banii obţinuţi pe căi penale ar mai fi folosiţi pentru ca înainte de alegeri să fie mituiţi alegătorii să voteze cu PRM, adică în vederea cumpărării voturilor. Deci, scopul organizaţiei «Garda» ar fi să susţină, prin bani criminali, existenţa partidului de dreapta PRM. PRM este în special bine reprezentat în regiunea Telciu, Bistriţa şi Sibiu, dar şi în majoritatea părţilor Transilvaniei şi ocupă diferite funcţii publice importante pentru ca în acest fel să se obţină acte false sau diverse acte oficiale pentru membrii organizaţiei criminale" (date din dosarului de la Curtea de Apel din Karlsruhe, Germania).
Fiul Valeriei Peter Predescu, prin Europa cu pistolul în mână
Fiul interpretei de muzică populară Valeria Peter Predescu, Nicolae Predescu, a fost arestat pentru că este suspectat că ar fi participat la peste 30 de jafuri armate săvârşite în Germania, făcând parte din organizaţia "Garda" împreună cu Salmen. Subinspectorul Raluca Petrean, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, a declarat în 20 septembrie că pe numele lui Nicolae Predescu a sosit un mandat european de arestare în baza căruia acesta a fost reţinut în urmă cu circa o săptămână. După ce poliţiştii bistriţeni l-au reţinut pentru 24 de ore, pe numele lui a fost emis şi un mandat de arestare de către Curtea de Apel Cluj, de 29 de zile, cum prevede legislaţia europeană. În această perioadă, Predescu va sta în arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, iar poliţiştii bistriţeni vor urma etapele pe care le vor dispune poliţiştii germani, care pot ajunge până la extrădare.Informaţia legată de arestarea lui Nicolae Predescu nu a fost dată publicităţii în tot acest timp întrucât, potrivit sursei citate, "faptele nu au fost săvârşite pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud".Poliţiştii bistriţeni au primit din partea celor germani o listă cu acuzaţiile care îi sunt aduse lui Nicolae Predescu. Cel mai probabil el va fi trimis în Germania unde va fi judecat de instanţele din ţara în care a săvârşit faptele.
Poziţia lui Corneliu Vadim Tudor:
"E clar că denunţul e scris dupã dictare. Ne si mirãm cã n-a legat PRM-ul de Al-Qaeda. Scopul? Tîrîrea PRM-ului într-un scandal international, artificial, cu putin timp înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Porcãria asta nu poate rãmîne asa, vã dati seama."
Preşedintele PRM cere, în mod oficial, declanşarea unor anchete SRI şi SIE
"Domnilor, s-a ajuns cu diversiunile până aici?
În atenţia domnilor
George Cristian Maior (directorul SRI)
Silviu Predoiu (director adjunct al SIE)
Stimaţi domni,
vă rog să dispuneţi efectuarea unor anchete referitoare la acuzaţiile delirante prezentate în Dosarul alăturat, pe care l-a întocmit Justiţia din Germania unei bande de spărgători români. Întrucât numele meu şi cel al PRM sunt invocate în declaraţiile unui oarecare Cornel Salmen, din judeţul Bistriţa-Năsăud, vă solicit, în mod public, să stabiliţi cine se află în spatele acestei diversiuni incalificabile, care reprezintă, în opinia mea, un atentat la siguranţa naţională. Totodată, vă informez că rezultatele anchetelor pe care veţi binevoi a le iniţia vor fi folosite ca probă la procesul penal intentat de PRM împotriva acestui infractor ridicol, pe care un grup de interese (din ţară sau din străinătate) încearcă să-l transforme în personaj de film de suspans. Aşadar, s-a ajuns până aici?
Al dvs., Dr. Corneliu Vadim Tudor, Vicepreşedinte al Senatului României, Membru al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională"
În atenţia domnilor
George Cristian Maior (directorul SRI)
Silviu Predoiu (director adjunct al SIE)
Stimaţi domni,
vă rog să dispuneţi efectuarea unor anchete referitoare la acuzaţiile delirante prezentate în Dosarul alăturat, pe care l-a întocmit Justiţia din Germania unei bande de spărgători români. Întrucât numele meu şi cel al PRM sunt invocate în declaraţiile unui oarecare Cornel Salmen, din judeţul Bistriţa-Năsăud, vă solicit, în mod public, să stabiliţi cine se află în spatele acestei diversiuni incalificabile, care reprezintă, în opinia mea, un atentat la siguranţa naţională. Totodată, vă informez că rezultatele anchetelor pe care veţi binevoi a le iniţia vor fi folosite ca probă la procesul penal intentat de PRM împotriva acestui infractor ridicol, pe care un grup de interese (din ţară sau din străinătate) încearcă să-l transforme în personaj de film de suspans. Aşadar, s-a ajuns până aici?
Al dvs., Dr. Corneliu Vadim Tudor, Vicepreşedinte al Senatului României, Membru al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională"
duminică, 30 septembrie 2007
Unde-l găsiţi pe "găozarul" lui Băsescu
Bun venit în rândul atotputernicilor proprietari de bloguri, colega Ovidiu Zară! De căutat http://zaraovidiu.blogspot.com/ .
Mesajul Majestăţii Sale Regele Mihai la întronizarea Patriarhului Daniel
Familia noastra si cu mine suntem alaturi de toti romanii ortodocsi, intr-un moment insemnat pentru credinta stramoseasca si pentru Romania de maine.
Fie ca noua pastorire care incepe astazi sa sporeasca valori binecuvantate precum bunatatea, responsabilitatea, loialitatea si credinta! Aceste virtuti sunt importante, in egala masura, pentru romani si pentru toti europenii. Cu totii avem nevoie unul de altul, pentru a sterge urmele unui secol lipsit de ratiune si de generozitate.
Lumea de astazi, pentru a continua sa se dezvolte, are nevoie de institutii coerente, datatoare de mandrie, care sa inspire morala, incredere si bun-simt.
Biserica Ortodoxa romana are in continuare un loc unic si fundamental in societatea romaneasca. Ma rog Domnului pentru buna si inspirata pastorire a Patriarhului Daniel.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Mihai R
Biserica Ortodoxa romana are in continuare un loc unic si fundamental in societatea romaneasca. Ma rog Domnului pentru buna si inspirata pastorire a Patriarhului Daniel.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Mihai R
Cuvântul Prea Fericitului Părinte Daniel la întronizarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
„Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale”
(Ioan 10, 11)
(Ioan 10, 11)
1. Vocaţia arhipăstorului în Biserică: responsabilitate şi dăruire de sine pentru mântuirea celor păstoriţi de el.
Slujba de întronizare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române are la bază slujba de TE-DEUM care se săvârşeşte în ziua numelui Patriarhului şi a celorlalţi ierarhi ai Bisericii noastre.
Textul Apostolului (Evrei 13, 17-21) şi textul Evangheliei (Ioan 10, 9-16) care se citesc în timpul acestei slujbe scot în evidenţă adevărul că, în conştiinţa apostolică a Bisericii şi în învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, slujirea de păstor de suflete este în primul rând responsabilitate sfântă pentru mântuirea credincioşilor şi iubire jertfelnică pentru ei. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă pe credincioşi zicând: „ fraţilor, ascultaţi pe conducătorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă acesta cu bucurie, şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13,17). Vedem că ascultarea şi supunerea duhovnicească a credincioşilor faţă de păstorii lor spirituali sunt strâns legate de privegherea şi responsabilitatea păstorilor pentru mântuirea celor încredinţaţi lor spre a fi păstoriţi, adică a fi hrăniţi din cuvintele Sfintei Scripturi, din Sfintele Taine ale Bisericii şi din lumina vieţii Sfinţilor lui Dumnezeu.
În continuare, în aceeaşi epistolă către Evrei, Sfântul Apostol Pavel cere credincioşilor să se roage pentru el şi pentru ceilalţi păstori de suflete: „ rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim” (Evrei 13, 18). Acest îndemn apostolic a devenit practică a Bisericii care în fiecare eparhie a ei se roagă la toate slujbele pentru arhipăstorul acesteia cerând lui Dumnezeu „să-l dăruiască Sfintelor Sale Biserici în pace, întreg, cinstit, drept învăţând cuvântul adevărului Său” (Sfânta Liturghie, pomenirea Chiriarhului după cântarea Axionului). La rândul său, Sf. Apostol Pavel se roagă lui Dumnezeu pentru întărirea sau intensificarea vieţii spirituale a credincioşilor spre slava lui Hristos, zicând: „Dumnezeul păcii, Cel ce prin Sângele unui testament veşnic a înviat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ceea ce este bineplăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia îi fie slava în vecii vecilor Amin.” (Evrei 13, 20-21)
Din lectura textului Apostolului se vede clar că toată lucrarea pastorală din Biserică are ca scop întărirea vieţii spirituale şi săvârşirea faptelor bune spre slava lui Hristos „ Păstorul cel mare al oilor” cuvântătoare, Capul Bisericii şi Arhiereul veşnic, Care a descoperit şi împărtăşeşte iubirea Preasfintei Treimi tuturor oamenilor, pe măsura credinţei lor şi a dorinţei lor de-a dobândi viaţa veşnică.
Cât priveşte textul Evangheliei care se citeşte la întronizarea Patriarhului, acesta ne învaţă că Domnul nostru Iisus Hristos este Păstorul cel Bun, deoarece El Se dăruieşte pe Sine, pentru ca oile Sale „viaţă să aibă, şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), adică viaţă veşnică sau fericire veşnică, după cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii (Sf. Chiril al Alexandriei).
Sf. Ioan Gură de Aur spune că, întrucât Hristos are grijă de mântuirea oamenilor, Se numeşte pe Sine Păstor, iar când îi aduce pe oameni la Tatăl, Se numeşte pe Sine uşă: „Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 9).
Tâlcuind cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos „Eu sunt uşa”, marele teolog român Dumitru Stăniloae scrie: „Hristos se afirmă ca singura uşă a oilor cuvântătoare spre Tatăl. Dar e şi singura uşă prin care Dumnezeu intră la oile cuvântătoare. El e unicul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, pentru că e şi Dumnezeu, şi om. (...) Hristos e uşă la Tatăl pentru toţi şi a Tatălui către toţi. Dar e în mod special uşă a celor ce conduc pe oameni spre (Dumnezeu) Tatăl şi pe Tatăl, sau pe Dumnezeu în general, spre oameni, adică (uşă) a păstorilor aleşi dintre oameni” (1). Apoi el mai precizează că Hristos este şi „uşa prin care intră şi ies oile înseşi. Prin umanitatea Lui intră oile cuvântătoare la Dumnezeu, aflând o păşune spirituală. E uşor şi folositor a intra prin Hristos şi la Tatăl, dar şi a ieşi cineva din sine spre semeni. Hristos este singura uşă prin care omul iese din închisoarea egoismului şi omenescului închis în lume". (2)
Sfinţii Părinţi ai Bisericii care au explicat Evanghelia după Ioan, în special Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Chiril al Alexandriei, au remarcat că Păstorul cel bun se deosebeşte atât de furii sau hoţii care intră în staulul oilor pentru a răpi, cât şi de cei ce păstoresc doar pentru plată, arătând că scopul prim şi ultim al lucrării pastorale nu trebuie să fie profitul personal, ci mântuirea credincioşilor, adică apărarea lor de cei ce răstălmăcesc dreapta credinţă şi sfâşie unitatea Bisericii, precum şi conducerea credincioşilor pe calea unirii lor cu Hristos prin rugăciune şi fapte bune.(3)
Vorbind despre marea responsabilitate a păstorilor Bisericii, Sf. Ioan Gură de Aur († 407) zice: „Este o încercare mare păzirea Bisericii, o primejdie mare care are nevoie de multă înţelepciune şi de un curaj ca cel despre care vorbeşte Iisus Hristos, acela ca să-şi dea viaţa pentru oile sale, ca niciodată să nu le părăsească, ca să fie tare, ca să stea cu curaj în faţa lupului. În aceasta se deosebeşte păstorul de mercenar. Acesta se îngrijeşte puţin de oile sale, şi nu veghează decât pentru propriul său interes, dar celălalt se uită pe sine însuşi, şi veghează în mod unic numai la mântuirea turmei sale”.(4) Iar Sf. Chiril al Alexandriei, vorbind despre păstorul cel bun zice: „Păstorul cu adevărat bun nu vine pentru nimic rău în staulul oilor, urmărind mai degrabă folosul lor şi lucrând cu tărie ceea ce crede că le va fi de mult folos”.(5) Când distinge între păstorul plătit sau motivat doar de câştigul imediat şi păstorul cel bun care lucrează pentru mântuire, Hristos - Domnul zice că în caz de primejdie, când vede lupul venind, „cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi” (Ioan 10, 9 - 16). Expresia „nu-l doare inima de oi” indică faptul că, prin contrast, cea dintâi calitate a unui bun păstor de suflete este aceea de a avea o inimă milostivă, care suferă pentru credincioşi, o inimă plină de iubire jertfelnică pentru Biserică. Cu alte cuvinte, păstorul cel bun este un om care pune mult suflet în tot ceea ce face pentru mântuirea sufletelor altora. Însă această inimă milostivă a păstorului de suflete se formează în primul rând prin permanentă rugăciune către Hristos, Păstorul cel Bun, şi către toţi sfinţii Lui, mai ales către cei ce au fost ei înşişi păstori de suflete, „mari dascăli ai lumii şi ierarhi”.
2. Comuniune şi conlucrare frăţească în viaţa Bisericii şi în misiunea socială.
În lumina celor arătate mai sus, înţelegem şi noi cât de mare şi sfântă este responsabilitatea noastră de Părinte duhovnicesc şi arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române. O sarcină grea purtată pe umeri slabi!
De aceea, toată nădejdea ne-o punem mai întâi în milostivirea Tatălui Ceresc, în ajutorul lui Hristos Care ne întăreşte şi în dumnezeiescul har al Sfântului Duh „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte”, căutând ca învăţători şi rugători pentru noi pe Sfinţii Apostoli ai lui Hristos şi pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care mărturiseau că; „avem comoara aceasta (a harului) în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi” (2 Corinteni 4, 7).
De asemenea, ne punem nădejdea în rugăciunile, sfatul bun şi ajutorul tuturor fraţilor ierarhi din Sfântul Sinod, împreună–slujitori şi împreună-păstori cu noi în Biserica lui Hristos din poporul român.
Totodată, cerem întregului cler, tuturor monahilor şi monahiilor, tuturor credincioşilor şi credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor României să ne ajute în slujirea noastră cu rugăciunile lor şi cu fapta lor cea bună, ca, împreună, să ne bucurăm cu toţii de binecuvântarea Preasfintei Treimi şi de lucrarea liturgică, pastorală şi misionară a Bisericii noastre.
Cea dintâi dorinţă şi cea dintâi datorie a noastră ca nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române constă în păstrarea, preţuirea şi cultivarea moştenirii spirituale luminoase pe care ne-a lăsat-o fericitul întru pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, pildă de înţelepciune şi răbdare, de iubire frăţească faţă de toţi creştinii ortodocşi, pildă de bunătate faţă de toţi creştinii, faţă de toţi oamenii credincioşi şi faţă de toţi oamenii făcători de pace şi de bine.
În al doilea rând, datoria noastră constantă este promovarea comuniunii frăţeşti, a coresponsabilităţii şi a conlucrării cu toţi ierarhii din Sfântul Sinod, pentru a păstra şi apăra credinţa ortodoxă şi unitatea Bisericii noastre, precum şi de a găsi împreună cu Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile lor, împreună cu clerul şi credincioşii mireni ortodocşi, căi şi mijloace corespunzătoare pentru adâncirea şi îmbogăţirea vieţii spirituale şi a lucrării misionare în parohiile, mănăstirile, şcolile teologie, instituţiile culturale şi instituţiile social-caritative ale Biserici noastre, pe baza experienţei de până acum şi potrivit noilor provocări care vin din partea societăţii contemporane din ce în ce mai secularizate. Această societate - adesea, mai mult indiferentă decât necredincioasă – are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare şi de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist şi cu posesia lucrurilor limitate şi trecătoare; ori, viaţa omenească nu se poate construi temeinic şi constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu şi de vocaţia cerească sau transcendentă a persoanei umane.
Foarte repede se constată că deficitul de transcendenţă din viaţa individului produce deficit de umanitate (omenie) în viaţa socială. Fără perspectivă spirituală sau metafizică, viaţa umană se reduce repede la „matematică”: număr de indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite, pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.
O altă dorinţă a noastră, care devine o datorie, este intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile locaşurilor de cult, prin intermediul a două reţele bisericeşti ortodoxe la nivel naţional şi anume: radio şi televiziune, precum şi un cotidian al Bisericii. Experienţa acumulată în acest sens de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, precum şi de alte mitropolii sau eparhii din Biserica noastră, ne dă speranţă că ceea ce este necesar poate deveni posibil prin coresponsabilitate şi conlucrare frăţească, precum şi prin bunăvoinţa persoanelor şi instituţiilor care vor să ajute Biserica, pentru ca ea să contribuie la rândul său şi mai mult la viaţa spirituală şi socială a ţării noastre.
3. Recunoştinţă pentru încrederea acordată şi dorinţă de dialog şi cooperare.
În încheiere, dorim să mulţumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, pentru încrederea acordată şi chemarea adresată nouă de a sluji, cu râvnă şi înţelepciune, Biserica Ortodoxă Română în noua responsabilitate de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum se spune în Gramata Sfântului Sinod pentru întronizarea Patriarhului.
Mulţumim tuturor celor ce ne-au adresat felicitări fie din ţară, fie din străinătate, în nume personal sau în numele unor Biserici şi organizaţii creştine, în numele altor culte religioase, în numele unor instituţii de Stat, organizaţii şi asociaţii.
De asemenea, mulţumim călduros tuturor delegaţilor oficiali din România şi din străinătate care sunt prezenţi acum la momentul întronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arătând astfel preţuirea şi prietenia lor faţă de Biserica Ortodoxă Română.
În mod deosebit, mulţumim tuturor instituţiilor de Stat, cu prioritate Preşedintelui şi Guvernului României, pentru ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment, având speranţa şi convingerea că Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte religioase din România, va continua să contribuie la îmbogăţirea vieţii spirituale, culturale şi sociale a românilor din ţară şi din străinătate, într-o vreme în care România a devenit şi Stat membru al Uniunii Europene.
Nu uităm faptul că mai toţi credincioşii români migranţi au nevoie de mai mult sprijin pastoral şi material, pentru a-şi păstra identitatea şi demnitatea, dar şi pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioşii altor Biserici şi cu cetăţenii ţărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliţi definitiv.
Sperăm că dialogul, cooperarea şi respectul reciproc în raport cu alte Biserici şi cu alte culte religioase vor continua, acordând însă o atenţie deosebită păstrării dreptei credinţe şi tuturor valorilor tradiţionale ale Ortodoxiei. În acest sens, le mulţumim şi tuturor celor ce veghează cu multă râvnă ca Biserica Ortodoxă să nu-şi piardă identitatea de credinţă şi viaţa spirituală, când dialoghează sau cooperează cu alte Biserici creştine.
Noi avem dorinţa şi datoria să rămânem statornici în unitatea dreptei credinţe. În acelaşi timp, considerăm că dragostea faţă de Ortodoxie nu trebuie exprimată doar în atitudini defensive şi în temeri excesive, ci mai ales în faptele lucrării pastorale şi misionare concrete, după modelul Sfinţilor Apostoli, pe care Hristos-Domnul Cel răstignit şi înviat nu i-a lăsat încuiaţi de teamă într-o casă din Ierusalim, ci i-a trimis la propovăduire sau misiune în toată lumea păgână din vremea lor.
În orice caz, mulţumim şi celor ce ne încurajează şi celor ce ne critică, dacă totul este spre folosul mântuirii credincioşilor şi spre binele Bisericii. Când greşim, trebuie să ne pocăim, să cerem iertare şi să ne îndreptăm, iar când facem binele, rugăm să fim ajutaţi şi mai mult, cu fapta, tot spre binele vieţii şi lucrării Bisericii.
Rugăm pe Tatăl nostru din ceruri, pe „Părintele luminilor de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul” (Iacob 1, 17) să ne binecuvânteze şi să ne ajute pe toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, ca să săvârşim binele în orice timp şi în orice loc, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.
† DANIEL
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei
Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(1)Vezi notele explicative 1311 şi 1312 la Comentariul Sfântului Chiril al Alexandriei la Evanghelia după Ioan, Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, nr. 41, Bucureşti, 2000, p. 702.
(2)Idem, nota 1313, p. 704.
(3)Vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1980, omiliile 59 şi 60, pp. 290-305; Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 699-721.
(4) Ibidem, Omilia 60, 1, p. 296.
(5) Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 706.
Slujba de întronizare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române are la bază slujba de TE-DEUM care se săvârşeşte în ziua numelui Patriarhului şi a celorlalţi ierarhi ai Bisericii noastre.
Textul Apostolului (Evrei 13, 17-21) şi textul Evangheliei (Ioan 10, 9-16) care se citesc în timpul acestei slujbe scot în evidenţă adevărul că, în conştiinţa apostolică a Bisericii şi în învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, slujirea de păstor de suflete este în primul rând responsabilitate sfântă pentru mântuirea credincioşilor şi iubire jertfelnică pentru ei. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă pe credincioşi zicând: „ fraţilor, ascultaţi pe conducătorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă acesta cu bucurie, şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13,17). Vedem că ascultarea şi supunerea duhovnicească a credincioşilor faţă de păstorii lor spirituali sunt strâns legate de privegherea şi responsabilitatea păstorilor pentru mântuirea celor încredinţaţi lor spre a fi păstoriţi, adică a fi hrăniţi din cuvintele Sfintei Scripturi, din Sfintele Taine ale Bisericii şi din lumina vieţii Sfinţilor lui Dumnezeu.
În continuare, în aceeaşi epistolă către Evrei, Sfântul Apostol Pavel cere credincioşilor să se roage pentru el şi pentru ceilalţi păstori de suflete: „ rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim” (Evrei 13, 18). Acest îndemn apostolic a devenit practică a Bisericii care în fiecare eparhie a ei se roagă la toate slujbele pentru arhipăstorul acesteia cerând lui Dumnezeu „să-l dăruiască Sfintelor Sale Biserici în pace, întreg, cinstit, drept învăţând cuvântul adevărului Său” (Sfânta Liturghie, pomenirea Chiriarhului după cântarea Axionului). La rândul său, Sf. Apostol Pavel se roagă lui Dumnezeu pentru întărirea sau intensificarea vieţii spirituale a credincioşilor spre slava lui Hristos, zicând: „Dumnezeul păcii, Cel ce prin Sângele unui testament veşnic a înviat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ceea ce este bineplăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia îi fie slava în vecii vecilor Amin.” (Evrei 13, 20-21)
Din lectura textului Apostolului se vede clar că toată lucrarea pastorală din Biserică are ca scop întărirea vieţii spirituale şi săvârşirea faptelor bune spre slava lui Hristos „ Păstorul cel mare al oilor” cuvântătoare, Capul Bisericii şi Arhiereul veşnic, Care a descoperit şi împărtăşeşte iubirea Preasfintei Treimi tuturor oamenilor, pe măsura credinţei lor şi a dorinţei lor de-a dobândi viaţa veşnică.
Cât priveşte textul Evangheliei care se citeşte la întronizarea Patriarhului, acesta ne învaţă că Domnul nostru Iisus Hristos este Păstorul cel Bun, deoarece El Se dăruieşte pe Sine, pentru ca oile Sale „viaţă să aibă, şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), adică viaţă veşnică sau fericire veşnică, după cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii (Sf. Chiril al Alexandriei).
Sf. Ioan Gură de Aur spune că, întrucât Hristos are grijă de mântuirea oamenilor, Se numeşte pe Sine Păstor, iar când îi aduce pe oameni la Tatăl, Se numeşte pe Sine uşă: „Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10, 9).
Tâlcuind cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos „Eu sunt uşa”, marele teolog român Dumitru Stăniloae scrie: „Hristos se afirmă ca singura uşă a oilor cuvântătoare spre Tatăl. Dar e şi singura uşă prin care Dumnezeu intră la oile cuvântătoare. El e unicul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, pentru că e şi Dumnezeu, şi om. (...) Hristos e uşă la Tatăl pentru toţi şi a Tatălui către toţi. Dar e în mod special uşă a celor ce conduc pe oameni spre (Dumnezeu) Tatăl şi pe Tatăl, sau pe Dumnezeu în general, spre oameni, adică (uşă) a păstorilor aleşi dintre oameni” (1). Apoi el mai precizează că Hristos este şi „uşa prin care intră şi ies oile înseşi. Prin umanitatea Lui intră oile cuvântătoare la Dumnezeu, aflând o păşune spirituală. E uşor şi folositor a intra prin Hristos şi la Tatăl, dar şi a ieşi cineva din sine spre semeni. Hristos este singura uşă prin care omul iese din închisoarea egoismului şi omenescului închis în lume". (2)
Sfinţii Părinţi ai Bisericii care au explicat Evanghelia după Ioan, în special Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Chiril al Alexandriei, au remarcat că Păstorul cel bun se deosebeşte atât de furii sau hoţii care intră în staulul oilor pentru a răpi, cât şi de cei ce păstoresc doar pentru plată, arătând că scopul prim şi ultim al lucrării pastorale nu trebuie să fie profitul personal, ci mântuirea credincioşilor, adică apărarea lor de cei ce răstălmăcesc dreapta credinţă şi sfâşie unitatea Bisericii, precum şi conducerea credincioşilor pe calea unirii lor cu Hristos prin rugăciune şi fapte bune.(3)
Vorbind despre marea responsabilitate a păstorilor Bisericii, Sf. Ioan Gură de Aur († 407) zice: „Este o încercare mare păzirea Bisericii, o primejdie mare care are nevoie de multă înţelepciune şi de un curaj ca cel despre care vorbeşte Iisus Hristos, acela ca să-şi dea viaţa pentru oile sale, ca niciodată să nu le părăsească, ca să fie tare, ca să stea cu curaj în faţa lupului. În aceasta se deosebeşte păstorul de mercenar. Acesta se îngrijeşte puţin de oile sale, şi nu veghează decât pentru propriul său interes, dar celălalt se uită pe sine însuşi, şi veghează în mod unic numai la mântuirea turmei sale”.(4) Iar Sf. Chiril al Alexandriei, vorbind despre păstorul cel bun zice: „Păstorul cu adevărat bun nu vine pentru nimic rău în staulul oilor, urmărind mai degrabă folosul lor şi lucrând cu tărie ceea ce crede că le va fi de mult folos”.(5) Când distinge între păstorul plătit sau motivat doar de câştigul imediat şi păstorul cel bun care lucrează pentru mântuire, Hristos - Domnul zice că în caz de primejdie, când vede lupul venind, „cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi” (Ioan 10, 9 - 16). Expresia „nu-l doare inima de oi” indică faptul că, prin contrast, cea dintâi calitate a unui bun păstor de suflete este aceea de a avea o inimă milostivă, care suferă pentru credincioşi, o inimă plină de iubire jertfelnică pentru Biserică. Cu alte cuvinte, păstorul cel bun este un om care pune mult suflet în tot ceea ce face pentru mântuirea sufletelor altora. Însă această inimă milostivă a păstorului de suflete se formează în primul rând prin permanentă rugăciune către Hristos, Păstorul cel Bun, şi către toţi sfinţii Lui, mai ales către cei ce au fost ei înşişi păstori de suflete, „mari dascăli ai lumii şi ierarhi”.
2. Comuniune şi conlucrare frăţească în viaţa Bisericii şi în misiunea socială.
În lumina celor arătate mai sus, înţelegem şi noi cât de mare şi sfântă este responsabilitatea noastră de Părinte duhovnicesc şi arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române. O sarcină grea purtată pe umeri slabi!
De aceea, toată nădejdea ne-o punem mai întâi în milostivirea Tatălui Ceresc, în ajutorul lui Hristos Care ne întăreşte şi în dumnezeiescul har al Sfântului Duh „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte”, căutând ca învăţători şi rugători pentru noi pe Sfinţii Apostoli ai lui Hristos şi pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care mărturiseau că; „avem comoara aceasta (a harului) în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi” (2 Corinteni 4, 7).
De asemenea, ne punem nădejdea în rugăciunile, sfatul bun şi ajutorul tuturor fraţilor ierarhi din Sfântul Sinod, împreună–slujitori şi împreună-păstori cu noi în Biserica lui Hristos din poporul român.
Totodată, cerem întregului cler, tuturor monahilor şi monahiilor, tuturor credincioşilor şi credincioaselor Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor României să ne ajute în slujirea noastră cu rugăciunile lor şi cu fapta lor cea bună, ca, împreună, să ne bucurăm cu toţii de binecuvântarea Preasfintei Treimi şi de lucrarea liturgică, pastorală şi misionară a Bisericii noastre.
Cea dintâi dorinţă şi cea dintâi datorie a noastră ca nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române constă în păstrarea, preţuirea şi cultivarea moştenirii spirituale luminoase pe care ne-a lăsat-o fericitul întru pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, pildă de înţelepciune şi răbdare, de iubire frăţească faţă de toţi creştinii ortodocşi, pildă de bunătate faţă de toţi creştinii, faţă de toţi oamenii credincioşi şi faţă de toţi oamenii făcători de pace şi de bine.
În al doilea rând, datoria noastră constantă este promovarea comuniunii frăţeşti, a coresponsabilităţii şi a conlucrării cu toţi ierarhii din Sfântul Sinod, pentru a păstra şi apăra credinţa ortodoxă şi unitatea Bisericii noastre, precum şi de a găsi împreună cu Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile lor, împreună cu clerul şi credincioşii mireni ortodocşi, căi şi mijloace corespunzătoare pentru adâncirea şi îmbogăţirea vieţii spirituale şi a lucrării misionare în parohiile, mănăstirile, şcolile teologie, instituţiile culturale şi instituţiile social-caritative ale Biserici noastre, pe baza experienţei de până acum şi potrivit noilor provocări care vin din partea societăţii contemporane din ce în ce mai secularizate. Această societate - adesea, mai mult indiferentă decât necredincioasă – are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare şi de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist şi cu posesia lucrurilor limitate şi trecătoare; ori, viaţa omenească nu se poate construi temeinic şi constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu şi de vocaţia cerească sau transcendentă a persoanei umane.
Foarte repede se constată că deficitul de transcendenţă din viaţa individului produce deficit de umanitate (omenie) în viaţa socială. Fără perspectivă spirituală sau metafizică, viaţa umană se reduce repede la „matematică”: număr de indivizi robotizaţi şi cantităţi de produse finite, pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine, autosuficientă.
O altă dorinţă a noastră, care devine o datorie, este intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate, dincolo de zidurile locaşurilor de cult, prin intermediul a două reţele bisericeşti ortodoxe la nivel naţional şi anume: radio şi televiziune, precum şi un cotidian al Bisericii. Experienţa acumulată în acest sens de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, precum şi de alte mitropolii sau eparhii din Biserica noastră, ne dă speranţă că ceea ce este necesar poate deveni posibil prin coresponsabilitate şi conlucrare frăţească, precum şi prin bunăvoinţa persoanelor şi instituţiilor care vor să ajute Biserica, pentru ca ea să contribuie la rândul său şi mai mult la viaţa spirituală şi socială a ţării noastre.
3. Recunoştinţă pentru încrederea acordată şi dorinţă de dialog şi cooperare.
În încheiere, dorim să mulţumim tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, pentru încrederea acordată şi chemarea adresată nouă de a sluji, cu râvnă şi înţelepciune, Biserica Ortodoxă Română în noua responsabilitate de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, aşa cum se spune în Gramata Sfântului Sinod pentru întronizarea Patriarhului.
Mulţumim tuturor celor ce ne-au adresat felicitări fie din ţară, fie din străinătate, în nume personal sau în numele unor Biserici şi organizaţii creştine, în numele altor culte religioase, în numele unor instituţii de Stat, organizaţii şi asociaţii.
De asemenea, mulţumim călduros tuturor delegaţilor oficiali din România şi din străinătate care sunt prezenţi acum la momentul întronizării noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, arătând astfel preţuirea şi prietenia lor faţă de Biserica Ortodoxă Română.
În mod deosebit, mulţumim tuturor instituţiilor de Stat, cu prioritate Preşedintelui şi Guvernului României, pentru ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment, având speranţa şi convingerea că Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte culte religioase din România, va continua să contribuie la îmbogăţirea vieţii spirituale, culturale şi sociale a românilor din ţară şi din străinătate, într-o vreme în care România a devenit şi Stat membru al Uniunii Europene.
Nu uităm faptul că mai toţi credincioşii români migranţi au nevoie de mai mult sprijin pastoral şi material, pentru a-şi păstra identitatea şi demnitatea, dar şi pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioşii altor Biserici şi cu cetăţenii ţărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliţi definitiv.
Sperăm că dialogul, cooperarea şi respectul reciproc în raport cu alte Biserici şi cu alte culte religioase vor continua, acordând însă o atenţie deosebită păstrării dreptei credinţe şi tuturor valorilor tradiţionale ale Ortodoxiei. În acest sens, le mulţumim şi tuturor celor ce veghează cu multă râvnă ca Biserica Ortodoxă să nu-şi piardă identitatea de credinţă şi viaţa spirituală, când dialoghează sau cooperează cu alte Biserici creştine.
Noi avem dorinţa şi datoria să rămânem statornici în unitatea dreptei credinţe. În acelaşi timp, considerăm că dragostea faţă de Ortodoxie nu trebuie exprimată doar în atitudini defensive şi în temeri excesive, ci mai ales în faptele lucrării pastorale şi misionare concrete, după modelul Sfinţilor Apostoli, pe care Hristos-Domnul Cel răstignit şi înviat nu i-a lăsat încuiaţi de teamă într-o casă din Ierusalim, ci i-a trimis la propovăduire sau misiune în toată lumea păgână din vremea lor.
În orice caz, mulţumim şi celor ce ne încurajează şi celor ce ne critică, dacă totul este spre folosul mântuirii credincioşilor şi spre binele Bisericii. Când greşim, trebuie să ne pocăim, să cerem iertare şi să ne îndreptăm, iar când facem binele, rugăm să fim ajutaţi şi mai mult, cu fapta, tot spre binele vieţii şi lucrării Bisericii.
Rugăm pe Tatăl nostru din ceruri, pe „Părintele luminilor de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul” (Iacob 1, 17) să ne binecuvânteze şi să ne ajute pe toţi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, ca să săvârşim binele în orice timp şi în orice loc, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.
† DANIEL
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei
Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(1)Vezi notele explicative 1311 şi 1312 la Comentariul Sfântului Chiril al Alexandriei la Evanghelia după Ioan, Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, nr. 41, Bucureşti, 2000, p. 702.
(2)Idem, nota 1313, p. 704.
(3)Vezi Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1980, omiliile 59 şi 60, pp. 290-305; Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 699-721.
(4) Ibidem, Omilia 60, 1, p. 296.
(5) Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 706.
Un judecător dezvăluie nereguli din Justiţie
El susţine, în plus, că este cenzurat de oamenii Ministrului Justiţiei.
De urmărit- http://thunderjudge.blogspot.com/
De urmărit- http://thunderjudge.blogspot.com/
Băsescu în Piaţa Universităţii, aseară
Penibilitate pe ritmuri folclorice, ca o viagra pentru piticii de grădină.
sâmbătă, 29 septembrie 2007
Jurnalul unui closet
1) a venit iar grasul ăla. cînd se aşează îl simt cum îi troznesc oasele. nu reuşeşte să se cace niciodată dar se biţîie de mi se desprind şuruburile din pardoseală. trage apa şi abia apoi scapă o başină. e oricum mai bine decît să te plictiseşti aşteptînd vreun constipat de fomist plin de pîine goală să se screme pentru vreo trei chiftele obosite.
2) azi a fost pe la mine şi femeia de serviciu. eu credeam că mă spală şi pe mine dar a fredonat cu mopul pe la uşă şi s-a cărăbanit la vecinul meu din dreapta. adevărul e că pînă nu atîrnă pe mine vreo diaree de aia verde nici nu se gîndeşte nenorocita să pună mîna pe cîrpă. de ziua mea mi-aş dori o perie, mai e cîte unul care o foloseşte, mai capăt şi eu luciu.
3) mă uitam la pizda nesimţitei şi nu îmi venea să cred. cădeau flocii din ea la mine în apă ca frunzele toamna din plopul de vizavi. cînd s-a scuturat ca iapa mi s-a întunecat colacul. dacă nici acum femeia aia de serviciu nu aruncă o caldare de apă pe mine mă înfund şi îi bag în pizda mamei lor de clienţi, mă mai odihnesc şi eu vreo doua zile.
4) l-am auzit pe patron că o să cheme instalatorul săptamîna viitoare pentru chiuveta aia din colţ. ăla, instalatorul adică, e om bun. are grijă de noi, chiar îmi aduc aminte cu plăcere cum mi-a schimbat colacul astă primăvară, ce mîini mari şi puternice avea, cum a strîns şuruburile alea de plastic, nici prea mult, nici prea puţin. ăla da om, păcat ca nu s-a căcat niciodată la noi aici, merita şi el, nu ca toţi nenorociţii. mi-am adus aminte de labagiul ăla care vine în fiecare miercuri. tîmpitul se chinuie să nimerească pe rezervorul meu de apă, ca pe el işi pune o poză cu angela similea, dar stropeşte tot colacul de mă refulez pe mine de rîs cînd intră următorul şi se chinuie să mă şteargă cu hîrtia de a primit-o înainte de a se aşeza şi apoi nu mai are cu ce să se şteargă la cur.
5) fă proastelor, voi nu vedeţi că lîngă mine, aici în stînga, e un coş de gunoi de plastic, ce dracu aruncaţi tampoanele ălea că mă chinui să le dau la canal de îmi sare capacul şi mă înjură ăla pe urmă toată ziua. păi noi avem responsabilităţi aici, căcaţii, alea alea, dar nu toate jegurile voastre absorbante care nu se înmoaie în apă. cu chiştoacele ne descurcăm, şi eu, şi canalizarea, dar cu tampoanele voastre muncim peste normativele la care am fost dimensionaţi. nici turcescul ăla de la subsol nu suportă aşa ceva, ăla e bulagiu şi se înfundă imediat. păi eu cîtă răbdare să mai am? bine măcar că nu prea mai veniţi cu vată.
6) mi-a fost milă de el dar altfel nu se învaţa minte. păi să te sui cu picioarele pe mine băi animalule? nu ai pic de bun simţ? cu curul, nu cu picioarele, aşa se stă pe un vas de veceu. dacă nu iţi convine că e murdar capacul emigrează băi, dar nu te caţeri tu ca să mă chinui eu să te ţin. păi nici nu te-am ţinut, am scăpat puţin din şuruburi la stînga şi ai căzut ca proasta cu freza în faianţă. hai sictir. colacul a zis că mîine crapă şi îşi dă demisia. eu ca eu, dar ăla e subţire bre, cît credeţi voi că poate să ducă?
7) azi am depus cerere de transfer. nu mai suport. au borît trei dobitoci din care doi împreună, obraz lîngă obraz. s-au şters cu tricoul unei proaste care lua muie in cabina din stînga şi mi l-au dat mie. am avut un noroc chior că n-au tras apa că mă înfundam de nici rectorul facultăţii de instalaţii nu mai avea ce să îmi facă. de atîta borîtură prin cabină nu a mai intrat nimeni şi m-am ales şi cu două găleţi de apă de la femeia de serviciu, başca că şi colacul a fost şters la viteză cu mopul. îmi doresc să schimbe patronul toată buda, să ajung demontat în spatele clădirii, să mă ia un om sărman acasă la el şi să muncesc şi eu ca tot vasul de wc, maxim o oră pe zi, nu 24 din 24. păi ce, mi-au pus ăia în fabrică alt porţelan? nu. păi atunci ce dracu caut eu într-un restaurant că nu îmi place deloc băutura. viaţa e un căcat.
8 ) chiar că azi a fost o zi de căcat. la colegul din stînga s-a spart o ţeavă şi i-au întrerupt alimentarea cu apă iar colegul din dreapta a avut uşa blocată aşa că toţi au tras azi de mine ca de singura budă EFECTIV rămasă în funcţiune. am rezistat eroic, era coadă şi toţi clienţii au plecat mulţumiţi deşi nici nu mai rămînea timp să mi se umple rezervorul cu apă. aştept de la patron o primă, poate chiar o pune pe puturoasa aia mîine să mă dea cu detergent.
9) asta e o chestie care mă deranjează. păi adică eu de ce să n-am weekend? păi ce, sîntem trei closete, măcar prin rotaţie putea să dea liber la cîte unul, în fiecare sfîrşit de săptămînă. am şi poziţia aia proastă, pe mijloc, care cum intră în toaletă la mine vine. măcar dacă era separat pentru bărbaţi şi femei. nu, nu e. şi capac peste toate, a plouat tare, canalizarea nu mai făcea faţă şi noi abia reuşeam să strecurăm cîte puţină marfă. am auzit că bulangiul ăla de veceu turcesc de la subsol a refulat vreo două ore. a împins femeia de serviciu la căcat cu mopul pîna a leşinat. aşa îi trebuie, boccia dracului, că dacă nu ne spală la timp nici nouă nu ne pasă de ea. azi cel mai interesant client a fost un student care a intrat să îsi mănînce sandvişul ferit de colegii lui. sanchi a tras apa cînd a ieşit.
10) să vă spun eu cum e. frumoase, dichisite, parfumate, tocuri, fiţe, dar eu cînd mă uit la ele tot un cur văd. azi a fost un fotomodel, s-a chinuit juma de oră să screamă un cîrnăcior, i-a sunat mobilul şi proasta s-a ridicat repede şi a întins-o fără să tragă apa. oare s-o fi spălat pe mîini? nu ştiu că eram atent la puştiul care se pişa alături, ţipa săracul de durere, deh, aşa e cînd iei prima dată şi nu te tratezi…
11) zac în ploaie. am fost demontat şi dus în curtea din spate. îmi place ploaia. se schimbă cîrciuma, avea vad bun, a cumpărat-o un şmecher care schimbă tot. pe vecinul meu din dreapta l-au scăpat pe scări şi s-a spart, ăla din stînga a fost luat de un muncitor acasă. poate mă ia şi pe mine careva sau poate ajung la moloz. mi-am facut datoria cum am putut, de o fi să mai continui pe undeva, de o fi să mă sparg în dinţii cupei de fadromă, asta mi-a fost soarta, căcăcioasă. sper să mă reîmporţelanez într-un bideu…
EPILOG LA RĂSCRUCE DE VÎNTURI: Am ajuns un fel de înger - îngerul hapciucaliu al celor ce se duc în orice cîrciumă la veceu să îşi numere banii ca să vadă dacă mai e loc de una mică… un înger pe care îl doare în pulă de voi - niciodată nu veţi avea destui bani de băutură - amărîţilor.
(Sursa: http://nenea.wordpress.com/ )
2) azi a fost pe la mine şi femeia de serviciu. eu credeam că mă spală şi pe mine dar a fredonat cu mopul pe la uşă şi s-a cărăbanit la vecinul meu din dreapta. adevărul e că pînă nu atîrnă pe mine vreo diaree de aia verde nici nu se gîndeşte nenorocita să pună mîna pe cîrpă. de ziua mea mi-aş dori o perie, mai e cîte unul care o foloseşte, mai capăt şi eu luciu.
3) mă uitam la pizda nesimţitei şi nu îmi venea să cred. cădeau flocii din ea la mine în apă ca frunzele toamna din plopul de vizavi. cînd s-a scuturat ca iapa mi s-a întunecat colacul. dacă nici acum femeia aia de serviciu nu aruncă o caldare de apă pe mine mă înfund şi îi bag în pizda mamei lor de clienţi, mă mai odihnesc şi eu vreo doua zile.
4) l-am auzit pe patron că o să cheme instalatorul săptamîna viitoare pentru chiuveta aia din colţ. ăla, instalatorul adică, e om bun. are grijă de noi, chiar îmi aduc aminte cu plăcere cum mi-a schimbat colacul astă primăvară, ce mîini mari şi puternice avea, cum a strîns şuruburile alea de plastic, nici prea mult, nici prea puţin. ăla da om, păcat ca nu s-a căcat niciodată la noi aici, merita şi el, nu ca toţi nenorociţii. mi-am adus aminte de labagiul ăla care vine în fiecare miercuri. tîmpitul se chinuie să nimerească pe rezervorul meu de apă, ca pe el işi pune o poză cu angela similea, dar stropeşte tot colacul de mă refulez pe mine de rîs cînd intră următorul şi se chinuie să mă şteargă cu hîrtia de a primit-o înainte de a se aşeza şi apoi nu mai are cu ce să se şteargă la cur.
5) fă proastelor, voi nu vedeţi că lîngă mine, aici în stînga, e un coş de gunoi de plastic, ce dracu aruncaţi tampoanele ălea că mă chinui să le dau la canal de îmi sare capacul şi mă înjură ăla pe urmă toată ziua. păi noi avem responsabilităţi aici, căcaţii, alea alea, dar nu toate jegurile voastre absorbante care nu se înmoaie în apă. cu chiştoacele ne descurcăm, şi eu, şi canalizarea, dar cu tampoanele voastre muncim peste normativele la care am fost dimensionaţi. nici turcescul ăla de la subsol nu suportă aşa ceva, ăla e bulagiu şi se înfundă imediat. păi eu cîtă răbdare să mai am? bine măcar că nu prea mai veniţi cu vată.
6) mi-a fost milă de el dar altfel nu se învaţa minte. păi să te sui cu picioarele pe mine băi animalule? nu ai pic de bun simţ? cu curul, nu cu picioarele, aşa se stă pe un vas de veceu. dacă nu iţi convine că e murdar capacul emigrează băi, dar nu te caţeri tu ca să mă chinui eu să te ţin. păi nici nu te-am ţinut, am scăpat puţin din şuruburi la stînga şi ai căzut ca proasta cu freza în faianţă. hai sictir. colacul a zis că mîine crapă şi îşi dă demisia. eu ca eu, dar ăla e subţire bre, cît credeţi voi că poate să ducă?
7) azi am depus cerere de transfer. nu mai suport. au borît trei dobitoci din care doi împreună, obraz lîngă obraz. s-au şters cu tricoul unei proaste care lua muie in cabina din stînga şi mi l-au dat mie. am avut un noroc chior că n-au tras apa că mă înfundam de nici rectorul facultăţii de instalaţii nu mai avea ce să îmi facă. de atîta borîtură prin cabină nu a mai intrat nimeni şi m-am ales şi cu două găleţi de apă de la femeia de serviciu, başca că şi colacul a fost şters la viteză cu mopul. îmi doresc să schimbe patronul toată buda, să ajung demontat în spatele clădirii, să mă ia un om sărman acasă la el şi să muncesc şi eu ca tot vasul de wc, maxim o oră pe zi, nu 24 din 24. păi ce, mi-au pus ăia în fabrică alt porţelan? nu. păi atunci ce dracu caut eu într-un restaurant că nu îmi place deloc băutura. viaţa e un căcat.
8 ) chiar că azi a fost o zi de căcat. la colegul din stînga s-a spart o ţeavă şi i-au întrerupt alimentarea cu apă iar colegul din dreapta a avut uşa blocată aşa că toţi au tras azi de mine ca de singura budă EFECTIV rămasă în funcţiune. am rezistat eroic, era coadă şi toţi clienţii au plecat mulţumiţi deşi nici nu mai rămînea timp să mi se umple rezervorul cu apă. aştept de la patron o primă, poate chiar o pune pe puturoasa aia mîine să mă dea cu detergent.
9) asta e o chestie care mă deranjează. păi adică eu de ce să n-am weekend? păi ce, sîntem trei closete, măcar prin rotaţie putea să dea liber la cîte unul, în fiecare sfîrşit de săptămînă. am şi poziţia aia proastă, pe mijloc, care cum intră în toaletă la mine vine. măcar dacă era separat pentru bărbaţi şi femei. nu, nu e. şi capac peste toate, a plouat tare, canalizarea nu mai făcea faţă şi noi abia reuşeam să strecurăm cîte puţină marfă. am auzit că bulangiul ăla de veceu turcesc de la subsol a refulat vreo două ore. a împins femeia de serviciu la căcat cu mopul pîna a leşinat. aşa îi trebuie, boccia dracului, că dacă nu ne spală la timp nici nouă nu ne pasă de ea. azi cel mai interesant client a fost un student care a intrat să îsi mănînce sandvişul ferit de colegii lui. sanchi a tras apa cînd a ieşit.
10) să vă spun eu cum e. frumoase, dichisite, parfumate, tocuri, fiţe, dar eu cînd mă uit la ele tot un cur văd. azi a fost un fotomodel, s-a chinuit juma de oră să screamă un cîrnăcior, i-a sunat mobilul şi proasta s-a ridicat repede şi a întins-o fără să tragă apa. oare s-o fi spălat pe mîini? nu ştiu că eram atent la puştiul care se pişa alături, ţipa săracul de durere, deh, aşa e cînd iei prima dată şi nu te tratezi…
11) zac în ploaie. am fost demontat şi dus în curtea din spate. îmi place ploaia. se schimbă cîrciuma, avea vad bun, a cumpărat-o un şmecher care schimbă tot. pe vecinul meu din dreapta l-au scăpat pe scări şi s-a spart, ăla din stînga a fost luat de un muncitor acasă. poate mă ia şi pe mine careva sau poate ajung la moloz. mi-am facut datoria cum am putut, de o fi să mai continui pe undeva, de o fi să mă sparg în dinţii cupei de fadromă, asta mi-a fost soarta, căcăcioasă. sper să mă reîmporţelanez într-un bideu…
EPILOG LA RĂSCRUCE DE VÎNTURI: Am ajuns un fel de înger - îngerul hapciucaliu al celor ce se duc în orice cîrciumă la veceu să îşi numere banii ca să vadă dacă mai e loc de una mică… un înger pe care îl doare în pulă de voi - niciodată nu veţi avea destui bani de băutură - amărîţilor.
(Sursa: http://nenea.wordpress.com/ )
Partidul România Mare capotează? Să capoteze!
Un articol mai vechi, pe care l-am descoperit acum http://www.romanialibera.ro/a105535/romania-mare-un-partid-pe-cale-de-disparitie.html . M-a uns pe suflet.
Pe Băsescu îl doare la 10 metri de cot de Constituţie
Argumente- http://www.cotidianul.ro/index.php?id=14401&art=36443&cHash=0ae09732a1
Luaţi de citiţi. Textul a apărut într-o gazetă catalogată pro-Băsescu. De ce am scris 10 metri? Aşa am avut chef…
Luaţi de citiţi. Textul a apărut într-o gazetă catalogată pro-Băsescu. De ce am scris 10 metri? Aşa am avut chef…
vineri, 28 septembrie 2007
Ţărăniştii vor să se confrunte cu Băsescu la mitingul din Piaţa Universităţii
PNŢCD îi solicită ferm lui Traian Basescu să renunţe la descinderea în Piaţa Universităţii în 29 septembrie, cu pretextul de a se întâlni cu populaţia şi de a prezenta un aşa-zis raport. Acţiunea reprezintă un atac la adresa democraţiei şi un grav afront adus simbolului libertăţii, care trebuie să rămână Piaţa Universităţii.
Prin intenţia sa, Traian Băsescu dovedeşte, încă o dată, că doreşte uciderea spiritului Pieţei Universităţii şi instaurarea populismului, descinderile sale fiind o adevărată reeditare a mineriadelor din 1990 şi 1991, care au legitimat în stradă, chiar în Piaţa Universităţii, regimul lui Ion Iliescu. Acelaşi sistem, care l-a preluat azi pe Traian Băsescu, pune în operă diversiunea legitimării autoritarismului prin manipulări de masă, împotriva statului de drept şi instituţiilor democratice care încep să funcţioneze. În fapt, ca reprezentant al structurilor de putere securiste, Traian Băsescu încearcă, după reuşitele din anii 90, să întârzie integrarea reală în UE, care duce la dispariţia structurilor mafiote economice şi politice şi la răspunderi penale grele pentru cei care au furat şi au distrus România.
PNŢCD îl avertizează pe Traian Băsescu că va apăra spiritul Pieţei Universităţii şi-l va opri să confişte şi să murdăreasca acest simbol. Sâmbătă, 29 septembrie începând cu orele 16.00, PNŢCD se va afla în Piaţa Universităţii şi face apel către bucureşteni să oprim împreună diversiunea securistă, menită să instaureze regimul de mână forte. Traian Băsescu nu poate dialoga, aşa că vrea să distrugă dialogul, înlocuindu-l cu monologul în faţa mulţimilor manipulate. Nu poate accepta diversitatea opiniilor, aşa că vrea să impună unanimităţi, generând presiunea străzii. Nu poate accepta vocea raţiunii, aşa că vrea să impună teroarea străzii şi violenţa împotriva oricărui se opune. PNŢCD rămâne neclintit în opţiunea sa pentru democraţie, ca o conştiinţă vie a poporului, amintindu-i lui Traian Băsescu că adevărul este totdeauna biruitor.
(Comunicat semnat de Aurelian Pavelescu)
Prin intenţia sa, Traian Băsescu dovedeşte, încă o dată, că doreşte uciderea spiritului Pieţei Universităţii şi instaurarea populismului, descinderile sale fiind o adevărată reeditare a mineriadelor din 1990 şi 1991, care au legitimat în stradă, chiar în Piaţa Universităţii, regimul lui Ion Iliescu. Acelaşi sistem, care l-a preluat azi pe Traian Băsescu, pune în operă diversiunea legitimării autoritarismului prin manipulări de masă, împotriva statului de drept şi instituţiilor democratice care încep să funcţioneze. În fapt, ca reprezentant al structurilor de putere securiste, Traian Băsescu încearcă, după reuşitele din anii 90, să întârzie integrarea reală în UE, care duce la dispariţia structurilor mafiote economice şi politice şi la răspunderi penale grele pentru cei care au furat şi au distrus România.
PNŢCD îl avertizează pe Traian Băsescu că va apăra spiritul Pieţei Universităţii şi-l va opri să confişte şi să murdăreasca acest simbol. Sâmbătă, 29 septembrie începând cu orele 16.00, PNŢCD se va afla în Piaţa Universităţii şi face apel către bucureşteni să oprim împreună diversiunea securistă, menită să instaureze regimul de mână forte. Traian Băsescu nu poate dialoga, aşa că vrea să distrugă dialogul, înlocuindu-l cu monologul în faţa mulţimilor manipulate. Nu poate accepta diversitatea opiniilor, aşa că vrea să impună unanimităţi, generând presiunea străzii. Nu poate accepta vocea raţiunii, aşa că vrea să impună teroarea străzii şi violenţa împotriva oricărui se opune. PNŢCD rămâne neclintit în opţiunea sa pentru democraţie, ca o conştiinţă vie a poporului, amintindu-i lui Traian Băsescu că adevărul este totdeauna biruitor.
(Comunicat semnat de Aurelian Pavelescu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
